sâmbătă, 31 octombrie 2009

miercuri, 28 octombrie 2009

Puzzle...

...ma plimbam prin oras, pe strazi cenusii pline de praf, printre oameni...grabiti...fiecare pe calea lui...printre blocuri inalte , cu ziduri scurse de ploaie , pline de reclame vechi si noi...mergeam grabita ca toti ceilalti , cu privirea in jos , la asfaltul rece si murdar...si am zarit o piesa de puzzle, m-am oprit si am cules-o...
...de'ndata am simtit briza calda a marii , am simtit nisipul atat de fin strivit sub talpi, am auzit murmurul valurilor care imi sarutau dulce gleznele ...panza uda mi se lipea de picioare, vantul imi zburda prin par...un val mi-a lasat la picioare o piesa de puzzle...am ridicat-o...
...si narile mi-au fost inundate instantaneu de parfumul campului salbatic , cu flori mici si albe...curate...auzeam firul ierbii cum creste, florile cum susoteau , trupul cum imi respira...m-am intins pe spate si am privit cerul de un albastru atat de pur...printre firele de iarba degetele s-au lovit de o bucatica tare...am ridicat-o ...era o piesa de puzzle...
...eram intr-o padure de stejari...mari...batrani, inalti , semeti ...infioratori...vantul suera teribil printre crengile lor care imi biciuiau trupul aproape gol...m-am aplecat si prin pamantul uscat am gasit o ...piesa de puzzle...
...si m-am trezit printre ...mere...eram intr-o frumoasa livada de meri...pe jos mere rosii peste tot...mere mari , rotunde, lucioase ...am ridicat unul , l-am sters cu maneca si am muscat plina de pofta...era si dulce ...era si amar...sub el ramasese o piesa de puzzle si de cum am pus mana pe ea...
...am simtit aerul rece incretindu-mi pielea...zapada imi ingheta picioarele, vantul rece imi spulbera parul...mi-am strans camasa in jurul corpului, si am privit lumea din varful muntelui...totul era atat de maret...picioarele firbinti topira zapada in jurul lor , iar de pe pamant am cules ...o piesa de puzzle...
...acum voi ajunge intre ciresi , da , sigur intre ciresi roz- infloriti...
...dar totul disparu...
...doar eu , camasa alba , de panza , picioarele goale ...si o gramajoara de piese de puzzle...Ce sa fac cu ele?...le-am insirat in fata ochilor si nu stiam cum sa le imbin....lacrimi au inceput sa curga siroaie, udandu-mi camasa...Nu stiam sa fac puzzelul...Voi reusi vreodata sa-l fac? si ...ce va iesi oare? ... sufletul mi se ingreuna de durere....lacrimi grele siroiau pe obraji...

marți, 27 octombrie 2009

...haos in bucatarie...

...cine mai face in ziua de azi ...ciocolata calda?...arunci un hanorac , o pereche de tenesi ,cobori pana jos si gasesti in raft zeci de ...pliculete...care mai de care mai colorate , apetisante , ispititoare ...doar un pic de apa fierbinte si gata, o delicioasa bautura...fara savoare...da , exact , fara savoare...plina de culoare, de forma , de imagine dar fara pic de savoare...
...in seara asta imi las creativitatea sa faca haos in ...bucatarie...
...un strop de fistic - verde pur, ciocolata amaruie - maron inchis , lapte, frisca - alb imaculat ...vanilie ...si gata ...un carusel de arome si culoare...
...revin ...

Later edit: ce merge mai bine si mai bine langa o cana de ciocolata fierbinte???....nuuu...va spun eu : placita de mere cu scortisoara....





luni, 26 octombrie 2009

Provocare...







...Ce-i mai bun pe lume decat prajitura de ciocolata cu sirop gros de caramel???...
...Bucati mari de blat maro inchis cremos, bogat si amarui ... suvite obraznice de caramel auriu si dulce, alune ratacite...toate topindu-se strivite sub limba pofticioasa, mazgalind buzele rasfatate de minunata savoare....



...vesnic dulce...

...vesnic vesela...

...vesnic prezenta...

...vesnic eleganta...

...vesnic savuroasa...

...te doreste mereu ...

...te iubeste mereu ...
...te adora ...

...te vrajeste...

...te consoleaza...

...te satisface...

...nu te judeca niciodata...

...nu te minte niciodata...

...nu se joaca cu tine niciodata...
...nu te plictiseste niciodata...

...nu te tradeaza...

...nu te jigneste...


...perfecta...


















Flori de cires...


...un fior racoros m-a trezit...mi-am deschis alene genele , mi-am intins mainile si mi-am arcuit usor spatele...ce dulce dormeam...m-am ridicat iar parul neascultator imi cazu peste fata si umeri...mi-am dat la o parte cateva suvite cu mana si am privit in zare...soarele era rosu inecat pe jumatate in mare...nemiscat...

...o adiere parfumata imi ridica parul ciufulindu-l mai tare... imi intorc privirea peste umar iar dincolo de plaja mea ciocolatie se contura ceva ...m-am ridicat in picioare, mi-am dus mana streasina la ochi si am privit atent ...o gradina cu ciresi infloriti...parfumul era din ce in ce mai clar, mai ametitor...ma ademeneau cu gingasia florilor lor roz...stiau cum sa ma strige... incet frematand din petalele catifelate picurandu-mi magie in suflet...m-am asezat din nou jos pe nisipul cald dar fermecatele flori nu incetau sa ma cheme dulce....vino...vino...vino...

sâmbătă, 24 octombrie 2009

...Brie , struguri si vin rosu...




....am auzit ca branza Brie ar fi delicioasa...am inteles ca ar fi o adevarata incitare pentru toate simturile ... cremoasa, bogata, fina , usoara...te duce cu gandul la o seara romantica , neconventionala, intre multe perne, in care degetele sunt voluptos introduse in consistenta galbuie si pufoasa, iar boabe tari , dulci si rotunde sunt sfaramate cu pofta ...in care vinul rosu se scurge de pe buzele satisfacute de minunatele gusturi...si nu numai...

vineri, 23 octombrie 2009

In apus...




...stateam culcata cu fata pe mana ,savurand mangaierea fina a valurilor timid inspumate ...erau caldute, imbratisandu-mi cu sutele lor de picaturi gleznele dezgolite ...precum o pereche de maini tandre...
...soarele inecat pana la jumatate in mare isi revarsa lumina rosiatica peste plaja ciocolatie...
...parul imprastiat prin nisip incepu sa se ude usor iar briza de seara se amesteca cu spuma valurilor ce se spargeau gingas ... de trupul meu...
...un val mi-a adus o scoica alba , speciala... m-am intors pe spate, am ridicat-o in mana.... am mangaiat-o si i-am soptit usor sa nu se teama ... in palma mea era in siguranta...
...mi-am ridicat privirea , iar soarele isi strecura cutezator cateva raze minunate printre frunzele inca verzi...
Katie Melua - Shy Boy

joi, 22 octombrie 2009

Verde crud


...alergam , alergam , alergam ... inima imi batea in urechi, suflul mi se taia...alergam , alergam , alergam... am cazut istovita, respirand greu, tragand cu nesat din aerul dulce...dulce?...da...chiar era dulce, usor parfumat, proaspat, patrunzandu-mi prin nari direct in inima fiintei mele...am avut puterea de a-mi crapa usor genele, de a misca degetele...de a auzi...fiecare simt isi relua tacit rolul...o lumina calda imi invada ochii pe sub genele lasate...iarba proaspata imi gadila degetele, iar bazaitul unei albine ma ridica putin speriata...

...si am vazut...verde...verde crud cat cuprinzi cu ochii...pe ici pe colo mici flori albe tremurau timide la adierea vantului...o gargarita rosie se suia incet pe mana mea...am ridicat mana catre soare, ea s-a oprit , s-a gandit putin , si-a desfacut carapacea imbulinata ...si-a intins aripioarele fragile si a...zburat...sus , tot mai sus , catre cer si soare...iar lacrimile imi curgeau pe obraji ...siroaie....

...cand ea , a pierit in lumina , mi-am coborat privirea si-am vazut cum din fiecare lacrima rasarise o floare...erau asa multe langa genunchii mei...atat de mici dar atat de sclipitoare...lumina se spargea in curcubee in petalele lor transparente de lacrimi...

...le-am cules , si cu ele , buchet , in mana , alergam , alergam , alergam ... lasand in urma mea , flori , fluturi, triluri , zambete, chiote... transparente ...de lacrimi...

...alergam , alergam , alergam...

miercuri, 21 octombrie 2009

Pasarea albastra...



...A fost odata ca niciodata...o lume fermecata ....Ce minunata era, plina de culoare si sunet, plina de parfum si fantezie...o lume in care sorii zambeau florilor ce chicoteau rusinate...o lume in care cascade frenetice cadeau din cer spargandu-se de pamant in mii de curcubee...in care norii erau veseli si poposeau sporovaind cu izvoarele...in care noaptea puteai culege stelele de pe cer pentru a le prinde in par....dansand cu luna...

...si aici , traia o pasare...mica, dar atat de fascinanta...o pasare simpla , albastra, minunata...Era fericita zburand cu roiurile de fluturii aurii, pana la stele si inapoi , pana la luna ...pana la soare...

...intr-o zi a zburat sus, sus de tot , dincolo de izvoarele cascadelor ...si a vazut o alta lume, minunata in felul ei...a ciripit voios, a dat din aripioare, a privit inapoi ...si a zburat in lumea cea noua...

...era atat de fascinata de tot ce vedea ca a uitat de ea...s-a pierdut ...printre norii ...cu ploaie...era doar o pasare mica, neinsemnata aici ... luna nu dansa cu ea, fluturii nu erau aurii , iar stelele nu se puteau atinge...dar pt ea nu conta, isi daruia cantecul... noptii ...

...si au trecut zile si nopti...si a ea a inceput sa se stinga, cantecul sa-i fie trist si suav...albastrul penelor sa-i piara iar tristetea sa-i inece ochii... era o pasare din lumea fermecata....nu putea trai fara magie...

marți, 20 octombrie 2009

Fluturii...







...intamplator am dat peste imaginea unui fluture si toate amintirile m-au napadit...



...fluturii...ce fiinte fragile dar atat de magnifice...atat de misterioase...traiesc atat de putin dar atat boem ... sunt precum saruturile - o bataie pudrata de aripi ...lasa in urma mii de particule ce explodeaza intr-o feerie de culori sub mangaierea soarelui ...
...la fel de catifelati, calzi si tandri... mici si divine saruturi ale naturii....
...cum este posibil sa incapa atata feerie in doua aripioare? ...la fel cum incape atata magie intr-un sarut...
imagine :www.lyndaelliott.com

luni, 19 octombrie 2009

Cafenele...



...am ajuns prea devreme la destinatie...am coborat si am luat vantul in piept...m-a dezbracat rapid si mi-a ajuns la piele, dar nu conta, am hotarat sa-l infrunt, asa ca am mers in continuare inainte tot inainte...imi priveam picioarele cum mergeau grabite singure, pe o cale numai de ele stiuta...am trecut de usa prin care trebuia sa intru, am aruncat o privire inapoi dar pasii au mers inainte asa ca am i-am urmat...am ridicat ochii si am inceput sa privesc...si am ramas surprinsa...am vazut oameni, oameni inconjurati de o lume eferfescenta, pasind pe strazi pustii ....inconjurati de lumea lor cu minunile si tristetile ei...am vazut usi , ferestre , ziduri, frumoase, pe langa care am mai trecut dar nu le-am mai vazut...

...o vitrina prinse viata , m-am oprit minunata...dincolo de geamul unei cafenele , la o masa mica, doi tineri se tineau de maini si-si zambeau...
...rotocoale de abur dansara vesel in fata privirii mele trezindu-ma fastacita ca am staruit privindu-i...

...si deodata le-am vazut...pe toate...cafenele, ceainarii ...multe , calde, primitoare, catifelate...mirosind a scortisoara si a dulce...invitandu-ma insistent cu mesele lor perfect aranjate cu floricele uscate si servetele scrobite.... mi-am strans haina pe langa corp ca sa ma incalzesc, iar pasii sau intors la usa prin care trebuia sa intru...la un ceai fierbinte si o carte buna...

duminică, 18 octombrie 2009












...va invit sa deschideti usa de mai jos , apoi sa inchideti ochii, sa intindeti aripile si sa plutiti prin lumea mea...

...stiu ca este o lume diferita , chiar ciudata...nu-i nevoie sa o intelegeti... acesta este de altfel farmecul vietii ...putem calatorii prin atatea lumi minunate fara a fi nevoiti sa le intelegem ci doar sa ne bucuram de ele...



Beethoven - Romance for Violin and Orchestra No 1. in G Major




sâmbătă, 17 octombrie 2009

...tristetea



...nu stiu de ce ma durea...dar instinctiv mi-am coborat capul , iar mainile mi-au cuprins genunchii...am strans cat am putut de tare ...imi auzeam puternic inima asa cum si pruncul in pantece o aude pe a mamei sale...

...si am inceput sa-i soptesc...soapte calde, sa-i aline tristetea, dar ea batea tare , prea tare sa ma auda...

...si am inceput sa o mangai cu suflul meu cald, dar ea batea tare, prea tare sa ma simta...

... si am inceput sa-i cant, un cantec de dor...

In ritm de dans

Ah! Cat de bine e sa dansezi... Ritmul pulseaza prin vene, inima bate nebuneste, toate simturile sunt ametite iar trupul...trupul nu te mai asculta deloc...se dezlantuie in ritm de dans...

vineri, 16 octombrie 2009

Katie Melua - The Closest Thing To Crazy



Katie Melua - Two Bare Feet


Katie Melua - Nine Million Bicycles

Puma


...este atat de frumoasa...ochii verzi cu priviri patrunzatoare, parul negru, lucios , trupul gratios si puternic...
...este atat de salbatica...
...e chinuita , se zbate , aleagra, sare , zgarie disperata sa scape...din cusca...
...dar nu pot sa-i dau drumul ...nu pot sa o eliberez...nu pot...
...si plang , alaturi de ea, plang cand ii vad suferinta...
...o chem si vine , si-mi linge mainile printre gratii...o mangai pe cap, se culca pe metalul rece, gafaie obosita...inchide ochii incet si pare ca simturile i se linistesc ...lacrimi mi se preling pe obraz...e atat de frumoasa...
...un sunet , mic...de departe ...de undeva din subconstient...atat a fost nevoie si gata, a sarit in picioare din nou, se agita, zgarie, cauta iesirea...
...nu pot sa-i dau drumul , e prea salbatica , nu pot sa-i dau drumul...
...imi sprijin tampla de gratiile reci...si-i privesc durerea muta...lacrimi mi se preling pe obraz, iar ea mi le culege cu grija sa nu se piarda....

Privind

...cineva , candva , imi spunea ca ploaia e frumoasa...de atunci ma chinui sa descopar si eu asta, dar nu reusesc...
...mi-am deschis geamurile larg si am privit-o ...in ochi...in ochii ei uzi si reci...era atat de trista, de singura, de infrigurata...mi-am deschis bratele sa o cuprind, dar si-a intors capul si parul ei bogat mi-a biciut fata...oh...n-am sa o inteleg...niciodata...niciodata...niciodata...vantul fara nici o retinere mi-a patruns sub haine...mainile lui imi mangaiau usor trupul ...m-a infiorat ... era atat de rece...
...acum privesc prin geam...nu pot... sa ma iubesc cu vantul , nu pot sa imbratisez ploaia...dar ei sunt atat de pasionali impreuna....

...din adolescenta


NOD

M-am innodat
Si nu mai pot sa ma deznod
M-am innodat cu un nor
Si la fiecare miscare ploua...
La fiecare pas tuna.
M-am innodat cu o raza de soare
Ce lumineaza prin ochii mei...
M-am innodat cu vant
Ce mi se incurca vesnic printre picioare...
si cad...
cu fata pe norul
cu care m-am innodat...
iar raza de soare imi usuca
lacrimile de ploaie...


SPERANTA

Ma prabusesc in propria-mi fiinta
Incerc sa ma agat
dar nu fac decat sa-mi zgarii ...
...mai rau sufletul, ce-mi sangereaza...
Urlu in haosul durerii
Si nu-mi raspunde decat ecoul ...
...inimii mele...
Ma agat...
de crengi fragede...
incoltite din samburii disperarii...
si
lacrimile mi se pierd undeva
sub talpi...


joi, 15 octombrie 2009

Strigat






...m-am hotarat ca azi sa fiu fericita...


...mi-am inchis ochii , i-am strans , mi-am luat fata in palme si am strigat puternic:

DAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA.........venele s-au umflat, sangele imi pulsa sub degete, inima imi spargea timpanele...apoi ... liniste...am deschis ochii larg ...totul in jurul meu era rosu: cerul, pamantul , aerul , lumina...un rosu cald si bland cu sufletul meu...cu privirea mea...


...o adiere usoara se juca prin parul meu, mi-l mangaia... aerul incepu sa se miste...o farama de rosu se desprinse din cer si in spirale nebunesti imi cazu pe umar...


...era ...o frunza...minunata, perfecta, rosie...si atunci am inteles...erau doar frunze, rosii, aurii , portocalii , aramii...una , doua , trei ...o mieeeee....m-au prins si pe mine in jocul lor nebunesc ...
...am inceput a ma invarti cu mainile catre cer cuprinsa de o admiratie muta... am ametit si am cazut ...m-am cufundat in frunze...rosii, calde, moi, perfecte...ma inveleau atat de gratios, fosneau atat de duios ...cuvinte dragastoase...am inspirat adanc mirosul lor de toamna iar inima a inceput sa-mi cante un cantec de iubire...


Visul

...am avut un vis...
...calatoream....mergeam la pas cu rucsacul in spate...mai admiram peisaje minunate, mai oboseam si-mi lasam privirea in jos lasandu-ma in voia pasilor ... mai ma odihneam...apoi iar calatoaream...
...intr-un moment de oboseala mi-am ridicat privirea ...si-am zarit ceva in departare...eram prea curioasa ca sa nu cercetez, asa ca pasii m-au indreptat intra-colo...cu cat ma apropiam incepeam sa inteleg ce vad...o plaja minunata, un taram fantastic nemaivazut de ochiul meu ...o plaja ciocolatie cufundata in culorile unui apus ametitor...valuri usoare scaldau nisipul fin ca matasea ce scanteia in lumina rosie a soarelui inecat pe jumatate in mare...narile mi-au fost invadate de briza sarata de seara, simturile mi-au ametit, inima a inceput sa bata nebuneste, rucsacul mi-a scapat din spate...
...oameni frumosi au aparut de pretutindeni, veseli cu chipuri luminoase... ma indemnau sa pasesc spre plaja...le-am zambit , dar cand am facut primul pas am simtit durere...pana la nisipul fin trebuia sa merg pe cioburi de scoici...oamenii ma incurajau...am facut cativa pasi si am realizat durerea nu era mare...oamenii ma incurajau... valurile frematau cu creste de spuma, soarele incremenise la orizont...oamenii ma incurajau....dar in timp ce mergeam, plaja parea sa se indeparteze...oamenii se imputinau...sufletul mi se intrista...m-am uitat inapoi, rucsacul ramase pe jos la capatul plajei cu scoici...m-am uitat inainte, minunata plaja era si mai departe , oameni si mai putini... picioarele incepusera sa ma doara...
...m-am trezit ...

...si acum ma intreb , cum s-ar fi terminat oare visul meu???

...tradare

...Uff, ce frig...
...un cer de un albastru perfect... un cer de sticla, cu nori de reclama....un soare semet si tradator...
...va trebui sa-mi incalzesc mainile si inima langa o cana fierbinte de ceai...

miercuri, 14 octombrie 2009

...neputinta

Stau in fata foii albe ...as vrea sa scriu si nu stiu cum...Sunt plina de sentimente, multe si amestecate...sunt plina de cuvinte numai ca nu le mai gasesc ordinea in care trebuie sa le insirui ...coerent...ma simt ca un prunc neputincios in varful unui munte de piese mici de lego....ar trebui sa iasa un castel minunat cu multe turle semete...dar nu iese nimic...e imposibil ca din gramada imensa de piese sa le gasesc tocmai pe cele potrivite...
...Astept sa se aseze nisipul auriu pe fundul paharului ...voi dormi, si dimineata soarele imi va zambi...iar nisipul, acum asezat, va scanteia minunat in lumina lui...

marți, 13 octombrie 2009

...mangaieri



...era cerul greu , plin de nori grosi tavaliti prin praf...era intunecat si trist...sufletul meu...
...apoi am simtit mangaierea lui ...intai pe mana mea, apoi pe fata ,pe gat in jos...s-a strecurat usor prin crapatura camasei mele pe piept...sufletul mi s-a deschis, inima i-a zambit iar fiecare por al pielii mele sorbea atingea lui ...mangaierea lui calda...
...nu s-a lasat pana ce nu mi-a inseninat ziua...dar apoi patura groasa de nori l-a ascuns din nou...
...da , recunosc, iubesc ...soarele...
...si el pe mine ...

luni, 12 octombrie 2009

..la 12 noaptea...


La ce va ganditi la 12 noaptea...?...

Vise?...Somn?...Cearceafuri de matase?...Perne umplute la refuz cu puf ?...Relaxare?...Respiratii fierbinti ?...Pasiune?...

...ciocolata...


...zambiti?....radeti , chiar?...vi se pare banal? neobisnuit?...ah, nu e nici pe departe asa, ciocolata e..

...e pasiune...

...e dulce...si amara...

...e ispititoare...

...e fina , eleganta si subtila...

...e cremoasa...

...scandaloasa...

...e senzuala...


...e ...dezmat...








Vreti un ceai?...





Eu da...unul fermecat care sa prinda viata sub privirea mea...








...dau regatul meu pentru ...o floare..
...o floare atat de pura , gratioasa , tainica, senzuala ...
...m-as bucura de ea la lumina lunii, atunci cand parfumul ei este cel mai puternic, ametind simturile....


...dau regatul meu pentru... o floare...
...parfum ...parfum in care in vremurile antice regina Cleopatra inmuia panzele corabiei sale , pentru a-l prinde in mreje pe Marcus Antonius...


...dau regatul meu pentru...o floare...




...toamna...

...azi m-am impacat cu Toamna...
...mi-a aratat ca si ea cunoaste pasiunea...mi-a aratat un copac ...inflacarat...era rosu , cu palpairi portocalii, plin cu sute de flacari aprinse...
...am iertat-o pentru ploaia de azi...doar de azi...

Ploaia...

De ce urasc ploaia intratat?

...pentru ca-mi trezeste toamna din mine...iar mie nu-mi place toamna...E trista , batrana, morocanoasa si singuratica...Eu nu sunt asa, iubesc primavara...cand totul pocneste de viata...toamna toate mor, si odata cu ele si toata pasiunea mea...
Aud picurii cum se sfarma de asfalt , cum tipa plini de frustrare ca isi pierd personalitatea, se amesteca intre ei ......intrand in banal...Cerul e greu , aerul e greu , stropii sunt grei, tragandu-mi sufletul in jos , intr-un ocean de tristete...E o ploaie de toamna , cand soarele nu va mai iesii , va ramane ascuns , lasandu-mi inima sa tanjeasca dupa lumina lui...
Fiecare strop imi atinge sufletul cald infrigurandu-l...

duminică, 11 octombrie 2009

Pasiunea...


...ce este pasiunea...?

...picatura rosie ce apare pe degetul alb abuzat de spinul trandafirului catifelat si rosu?...prea rosu...
...flacara ce incalzeste cele doua perechi de maini inghetate?...
...respiratiile calde ce se incolacesc in curbe fantastice si se pierd in aerul inghetat al diminetii ?...
...licoarea rece dar altfel fierbinte de un rosu cristalin ce scalda buzele trezind toate simturile?...
...passo doble...?
...focul?...
...buzele?...
...rosul?...
...rosul...rosul...rosul...



Inceput

Simplu...direct din inima mea...

...bucurie, tristete, furie, pasiune, tandrete... va invit sa le impartasim ...

...simplu, direct din inimile noastre...