miercuri, 28 octombrie 2009

Puzzle...

...ma plimbam prin oras, pe strazi cenusii pline de praf, printre oameni...grabiti...fiecare pe calea lui...printre blocuri inalte , cu ziduri scurse de ploaie , pline de reclame vechi si noi...mergeam grabita ca toti ceilalti , cu privirea in jos , la asfaltul rece si murdar...si am zarit o piesa de puzzle, m-am oprit si am cules-o...
...de'ndata am simtit briza calda a marii , am simtit nisipul atat de fin strivit sub talpi, am auzit murmurul valurilor care imi sarutau dulce gleznele ...panza uda mi se lipea de picioare, vantul imi zburda prin par...un val mi-a lasat la picioare o piesa de puzzle...am ridicat-o...
...si narile mi-au fost inundate instantaneu de parfumul campului salbatic , cu flori mici si albe...curate...auzeam firul ierbii cum creste, florile cum susoteau , trupul cum imi respira...m-am intins pe spate si am privit cerul de un albastru atat de pur...printre firele de iarba degetele s-au lovit de o bucatica tare...am ridicat-o ...era o piesa de puzzle...
...eram intr-o padure de stejari...mari...batrani, inalti , semeti ...infioratori...vantul suera teribil printre crengile lor care imi biciuiau trupul aproape gol...m-am aplecat si prin pamantul uscat am gasit o ...piesa de puzzle...
...si m-am trezit printre ...mere...eram intr-o frumoasa livada de meri...pe jos mere rosii peste tot...mere mari , rotunde, lucioase ...am ridicat unul , l-am sters cu maneca si am muscat plina de pofta...era si dulce ...era si amar...sub el ramasese o piesa de puzzle si de cum am pus mana pe ea...
...am simtit aerul rece incretindu-mi pielea...zapada imi ingheta picioarele, vantul rece imi spulbera parul...mi-am strans camasa in jurul corpului, si am privit lumea din varful muntelui...totul era atat de maret...picioarele firbinti topira zapada in jurul lor , iar de pe pamant am cules ...o piesa de puzzle...
...acum voi ajunge intre ciresi , da , sigur intre ciresi roz- infloriti...
...dar totul disparu...
...doar eu , camasa alba , de panza , picioarele goale ...si o gramajoara de piese de puzzle...Ce sa fac cu ele?...le-am insirat in fata ochilor si nu stiam cum sa le imbin....lacrimi au inceput sa curga siroaie, udandu-mi camasa...Nu stiam sa fac puzzelul...Voi reusi vreodata sa-l fac? si ...ce va iesi oare? ... sufletul mi se ingreuna de durere....lacrimi grele siroiau pe obraji...

Un comentariu: