Conflict

Conflict.
Cat de usor se poate rezolva un conflict? Unul adevarat, puternic, unul in care vointa mea nu se potriveste cu a ta ... si oricum nu conteaza.
Asteptam in seara asta stand pe vine intr-o sala plina cu oameni. Cu parinti. Un pici mic si roscat avea un avion de hartie. Mic si ala. Dar zbura atat de dumnezeeste incat il doream cu ardoare si eu. De mult n-am vazut un avion de hartie sa zboare asa. Poate de prin scoala generala. Si piciul se juca incantat. Cred ca vre-o 10 minute l-a lansat sa zboare iar si iar si iar cu aceeasi energie si aceeasi bucurie. Fara nici urma de plictiseala. Fericit.
Apar inca doi pici , mai mari. Discuta cu piciul cel roscat si apoi unul din ei vine la mine. Ma intreaba daca sunt mama piciului cu avion si ii raspund ca nu. Asta nu e o problema asa ca imi arata pe ascuns poze din cartea lui. Il intreb de ce se ascunde si aflu surprinsa ca piciul roscat nu i-a dat avionul asa ca nici el nu-i arata cartea. Imi pregatesc un discurs eminent despre altruism, toleranta si alte chestii importante...
N-apuc sa deschid gura ca piciul pleaca rapid.
Rezolvase conflictul.
S-a dus la mama roscatului sa-i faca si lui un avion.

Poveste de Toamna

A fost odata ca niciodata, intr-o toama rosiatic-aurie...




















...un Fat-Frumos puternic care munta muntii din loc...







...si apoi ii escalada pana sus pe creste...





...si o Ileana - Cosanzeana care il astepta...






...si in poveste erau si doi spiridusi...





...si asa a inceput povestea...




.


...calarind ei peste mari si tari, pe Calul fermecat cu 16 aripi...
.



.

...tare naravas era Calul...

.



.

...noroc cu Zana Cea Buna care ii ocrotea...

.



.

..si ii pupa...

.



.

...si ii tot pupa...

.



.

...si cum pupicul era fermecat, se dadea mai departe...

.



.

...si mai departe...

.



.


... si acum ti l-au dat TIE. Asa ca si Tu trebuie sa-l dai mai departe...


.
FIN


.




...backstage: Ileana-Cosanzeana si Fat-Frumos

Eu si cu Mine

Aseara iubeam Lumea. Sunt momente in viata cand inima ti se deschide si incape lumea intreaga in ea. E un fel de a spune. La fel cum si Richard ii spunea Juliei :"goleste-ti mintea si Dumnezeu o va umple cu dragoste".

Toti avem nevoie de iubire, toti o cautam. Dar nu toti stim sa recunoastem asta. Ne ascundem de noi in speranta sa ne dibuiasca altii.
In film Julia se hotaraste sa se regaseasca pe sine intr-o calatorie minunata de un an prin lume. Cine nu-si doreste asta? Sa nu muncesti un an sa bani sa pleci si unde sa te intorci apoi. Dar nu pentru toti e atat de simplu. Regasirea e in noi. Acolo unde esti. Daca nu te regasesti acolo unde esti degeaba te cauti prin lume. Tu esti cu tine intotdeauna indiferent unde ai fi. Si cu Iubirea.
De ea avem nevoie. Ea le rezolva pe toate chiar daca e al dracului de greu. Cateodata. "Daruieste si vei dobandi" cum spunea odata Steinhardt... Daruieste-te si Te vei dobandi...

Pray, wach a movie, eat, love, kiss...

Aproape ca-mi parea rau de bani. Daca nu era fraza de sfarsit imi parea rau si de timp. Ah, la cate ma asteptam de la filmul asta.

Si uite-asa am spus cuvantul magic : ma asteptam. Asteptari. Nu asta avem zilnic ? De la toata Lumea? Stau si ma intreb :"ce asteptam ? ". O reteta? Solutia salvatoare? Filozofia vietii? Pe mine?

Ma asteptam pe mine? Zambesc. Pot sa zambesc. Pana la urma a meritat banii odata ce acum pot sa zambesc. Si nici de timp nu-mi pare rau . Nu-mi pare rau nici de lacrimile scurse pe obraji si sigur nu-mi pare rau de sarutul pe frunte. De sarutul pe o suvita de par.

Asta facem cu totii. Asteptam retete, solutii de la altii, fara sa ne dam seama ca asa traim viata altora. Eram dezamagita de film. Am avut impresia ca se vroia a fi o reteta. Ceea ce e cu totul gresit. Ce e bun pentru tine poate pentru mine e total nepotrivit.

Asta e solutia? Pur si simplu iubirea dispare fara nici o judecata, pleaca fara ramas bun, fara dor, isi ia aripile la spinare si zboara. Aripile alea cu care zburai in doi. Numai ca acum zboara singura. Si te lasa mofluz. Privind ca un prost in urma ei cum se duce. Sau iubirea adevarata nu dispare niciodata? Daca ce a fost a disparut - n-a fost iubire. Si-atunci ce faci?

... ne luam oglinda, meditatia, rugaciunea - ne privim in inima si admitem ca a zburat, n-a existat si o luam de la capat? Viata, o luam de la capat?

Cum sa faci asta cand nu te cunosti pe tine , cand nici celalat nu se cunoaste pe sine? Iubeste si elibereaza? ...Sa ne cufundam in nefericire de frica ca despartirea ne va distruge pe amandoi? Sa luptam oare, sa-l descoperim pe celalt asa cum e si sa-l intelegem ?

Curaj sau Frica? Frica sau Curaj? Ce paradoxal isi pot schimba rolurile.

Elibereaza sau Lupta. De unde stii cand e una si cand cealalta?

...cate nu facem din frica. Din frica fugim. Fugim de noi insine. Si de suferinta. La propriu sau la figurat. Si fugi si te ascunzi ... de tine . In lume, in munca, in altii. O zi, o luna poate chiar un an. Unii chiar toata viata. Probezi haine care nu sunt ale tale... si te chinui. Tragi de ele, te prefaci ca ti se potrivesc, sau ca tu te potrivesti lor. Incerci vietile altora practic. Dar pana unde? Si pana cand?

Pana cand incepem cu lacrimi in ochi sa cerem ...adevarul. Adevarul despre noi insine. Si cei care au astfel de lacrimi sunt fericiti. dar trebuie sa te deschizi neconditionat adevarului. Sa accepti pe oricine si orice a fi mesagerul lui. Al adevarului. Oricat de deranjant ar fi la inceput pentru tine. Adevarul.

Pana cand Iubirea triumfa ...sau Dumnezeu. Pentru ca Iubirea triumfa intr-un fel sau altul. La un moment dat.

Closer...

Ce o mai face Patricia si Arthur?
Mi-e dor de ei...
Afara ploua, stau la birou cu aerul conditionat incalzindu-mi palmele...stranse caus, in care suflu de zor, cand nu scriu...Nu stiu de ce fac asta, nu mi-e frig...Sau imi e?

Mainile imi sunt reci, si nasul...cred ca e si rosu... asa mi se face mereu la ger...

Imi afund mai bine caciula pe urechi, imi ridic gulerul de blanita si fac rotocoale ...Cerculete de abur...in ger. Inot in zapada proaspata , cad in genunchi , ma sprijin in manusile uriase cu un singur deget...
Ma ascund.
Trebuie sa ne intalnim . Aici, printre copaci, prin zapada...
Visez cu ochi deschisi si ma impiedic. Cad cu nasul in zapada. Un ras subtirel ma face sa-mi ridic privirea contrariata...Un iepuroi alb, gras , pufos, rade de mine tinandu-se cu labele de burta. Hmmm. Asta chiar e culmea. Imi scot incet o manusa, intind mana tiptil, il prind de o laba si trag....! Ha!
Acum rad eu...Iepuroiul e cu labele in sus. E grasun si nu se poate ridica. Rad, ma intind si-l imping de codita. Stam amandoi in fund si ne privim. Nasucul ii tremura. Zambim.
Se aud pasi in zapada, ma ridic, ma intorc, te zaresc la distanta de trei brazi...Alerg si te cuprind de gat...
Cu drag,
Patricia"

Acum stiu ce fac ...Patricia si Arthur... Se imbratiseaza...