De toate

…am plecat,
fiecare parte din trupul meu cum a simti… separat.
Picioarele mele goale prin iarba uda de ploaie,
Privirea s-a lasat luata de vant printre stropii bezmetici, cuvant cu cuvant,
Mintea – ratacind greoaie…
uda toata de ploaie
construind rationamente perfecte despre viata … despre fiecare,
O mana uitata departe
mangaind o poveste,
spusa seara de seara pe la ferestre
de zane mici cu aripi albastre si glasuri maiestre.
Si-a ramas inima singura si uitata
in mijlocul strazii plouata toata .
Dar am ridicat-o incet,
si-am asezat-o la locul ei…
In piept.
Sa bata.
Si le-aduna pe toate
brate, talpi, priviri desuchiate
vorbe goale, zambete, ganduri banale
…de toate…printre ploaie si soare.

Uriasul

The Rose - Piano Solo : http://www.youtube.com/watch?v=s3DJrKd6HKE&feature=related

…simteam nevoia de a fi cu mine. Stiam ca ma astept undeva in iarba, pe pamantul gol ascultand -mi cuminte inima. Asa ca m-am grabit sa plec …la intalnire. Cu mine.

… pe o scandura pe marginea lacului se odihnea o batranica colorata, cu o bicicleta plina de plase si cu un …pisic. Un pisic mic cu ochi albastri, care mieuna tandru si i se catara pe umar. Am uitat cum il chema, avea un nume tare impozant …pentru statura lui de-o schioapa… se apropia temator de apa, se uita, mieuna contrariat si fugea iar pe umar…

Mi-am pus pulovarul pe jos sub o salcie.Am privit lacul. Si am ametit. Valuri mici veneau spre mine si apoi plecau in larg luandu-ma cu ele…departe… Mi-am pus geanta sub cap si m-am intins pe spate si am privit cerul printre crengile lungi si fine ce se coborau pana deasupra mea. Si se unduiau atat de frumos in vant.

Si am vazut un nor. Ce nu era nor. Era un urias. De ce vad uriasi si castele in nori? De ce vad libelula cum trece razant pe langa privirea mea planand ca un mini-aeroplan deasupra apei…si ratustele cum vorbesc cu bobocii lor? Foarte serios… doua macanituri scurte si toti boboceii se aduna…observat si notat…
…cineva drag imi spunea ca e vorba de perceptie. Privim acelasi lucru dar il vedem diferit. Eu il pot vedea magic, fantastic iar tu simplu, banal… sau invers. Pentru ca suntem diferiti… si fara sa se anuleze reciproc. Fara nici macar sa se contrazica. Pentru ca fiecare perceptie are sistemul ei de referinta. Diferit unul de altul. Asa cum sunt si autorii lor. Oamenii. Eu si Tu… Diferiti si frumosi… fiecare in felul lui.

Uriasul meu de nor e atat de clar …si totusi doar eu il pot vedea. Dincolo de tristetea de moment … uriasul meu e viu tocmai pentru ca eu i-am dat viata …vazandu-l. Si e indeajuns. Nu mai trebuie vazut si de altcineva…pentru ca oricum traieste in inima mea…

Armasari cu gust de fistic

....cand imi caut muza e durere...si haos.



Ca acum. Pe foaie se ciocnesc, se-mbrancesc fraze despre iubiri, convetii neconvenite, frici, despre viata, despre oameni - asa cum sunt ei : fricosi, orgoliosi , banali, plicitisitori, patimasi, destepti, rabdatori, imaturi, curtenitori....







Imi zburda naluce chiar si trei versuri cu cai...








"...cai verzi ce alearga in tropote
...la mine pe pereti,
armasari cu gust de fistic
si coama impletita in spic...
sau poate libera , lasata sa zboare-n vant
ca si muza mea ce prinde contur cuvant cu cuvant...
tanara, vesela , frumoasa ...frumoasa foc...
foc si para in suflet si-n joc
ca sa nu mai vorbim de sarutul plin de noroc
de buzele-i dulci, fierbinti - de ochii candizi si cuminti
de glezna-i goala , usoara , senzuala
de pasiunea nebuna ce-i imbraca talia goala
de iubirea din gand
de parul liber, lasat sa zboare-n vant
...impreuna cu armasarii cu gust de fistic
si coama impletita in spic...."