marți, 13 octombrie 2009

...mangaieri



...era cerul greu , plin de nori grosi tavaliti prin praf...era intunecat si trist...sufletul meu...
...apoi am simtit mangaierea lui ...intai pe mana mea, apoi pe fata ,pe gat in jos...s-a strecurat usor prin crapatura camasei mele pe piept...sufletul mi s-a deschis, inima i-a zambit iar fiecare por al pielii mele sorbea atingea lui ...mangaierea lui calda...
...nu s-a lasat pana ce nu mi-a inseninat ziua...dar apoi patura groasa de nori l-a ascuns din nou...
...da , recunosc, iubesc ...soarele...
...si el pe mine ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu