...neputinta

Stau in fata foii albe ...as vrea sa scriu si nu stiu cum...Sunt plina de sentimente, multe si amestecate...sunt plina de cuvinte numai ca nu le mai gasesc ordinea in care trebuie sa le insirui ...coerent...ma simt ca un prunc neputincios in varful unui munte de piese mici de lego....ar trebui sa iasa un castel minunat cu multe turle semete...dar nu iese nimic...e imposibil ca din gramada imensa de piese sa le gasesc tocmai pe cele potrivite...
...Astept sa se aseze nisipul auriu pe fundul paharului ...voi dormi, si dimineata soarele imi va zambi...iar nisipul, acum asezat, va scanteia minunat in lumina lui...