...nu sunt obosita... sunt franta. Am trecut deja de pragul in care motaiam in masina ascultand melodii vechi...Acum deja visez. Visez cum mancam tortul de ciocolata, savurandu-i dulceata amaruie, predandu-se cu totul buzelor mele ... amintindu-mi de gustul tau...Ma intreb daca gustul tau e dulce-amarui sau doar amintirea?... nu-mi dau seama, totul e confuz si toropit in oboseala mea...Ceea ce e clar, e ca am oprit, ne-am dat jos, m-ai prins cu un brat, ferm, de mijloc, m-ai ridicat in sus si am ras... doamne ce am mai ras... si m-ai strans tare la pieptul tau, acoperindu-mi cu totul inima, care culmea nu era mica cat un pumn, ci uriasa... uriasa atunci cand tu ma strangi la pieptul tau ... si nu bate, ci canta ..."La bamba"...
Asa sunt eu ...uneori inima-mi se impotriveste mintii, lumii si grijilor ei , vrea sa ramana copila -inocenta, nebuna, dulce, si atunci te prinde de mana si fuge cu tine in apus sub copacii inmuguriti, iti pune piedica, te ciupeste, te gadila, te saruta, te inghionteste si rade... curat si vesel, atat de vesel incat si mugurii plesnesc in flori...
