...alergam , alergam , alergam ... inima imi batea in urechi, suflul mi se taia...alergam , alergam , alergam... am cazut istovita, respirand greu, tragand cu nesat din aerul dulce...dulce?...da...chiar era dulce, usor parfumat, proaspat, patrunzandu-mi prin nari direct in inima fiintei mele...am avut puterea de a-mi crapa usor genele, de a misca degetele...de a auzi...fiecare simt isi relua tacit rolul...o lumina calda imi invada ochii pe sub genele lasate...iarba proaspata imi gadila degetele, iar bazaitul unei albine ma ridica putin speriata...
...si am vazut...verde...verde crud cat cuprinzi cu ochii...pe ici pe colo mici flori albe tremurau timide la adierea vantului...o gargarita rosie se suia incet pe mana mea...am ridicat mana catre soare, ea s-a oprit , s-a gandit putin , si-a desfacut carapacea imbulinata ...si-a intins aripioarele fragile si a...zburat...sus , tot mai sus , catre cer si soare...iar lacrimile imi curgeau pe obraji ...siroaie....
...cand ea , a pierit in lumina , mi-am coborat privirea si-am vazut cum din fiecare lacrima rasarise o floare...erau asa multe langa genunchii mei...atat de mici dar atat de sclipitoare...lumina se spargea in curcubee in petalele lor transparente de lacrimi...
...le-am cules , si cu ele , buchet , in mana , alergam , alergam , alergam ... lasand in urma mea , flori , fluturi, triluri , zambete, chiote... transparente ...de lacrimi...
...alergam , alergam , alergam...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu