Scrisoarea 2

"Dragul meu Arthur,
Azi-dimineata cand am coborat pana la colt, la aprozarul lui Nea' Fane sa-mi iau un mar si doi morcovi , m-am intalnit cu Vica, vecina ta de la 5 , de vis-a vis. Mi-a spus ingrijorata ca te plimbai prin casa cu fular la gat si ca n-ai mai deschis geamul sa o saluti , ca de obicei si i-ai dat binete doar dand din cap. Deci sigur esti racit si nu mai poti vorbi.
Dragul de tine...
Dar nu-i nimic. Am eu grija de tine. Am vazut prin multe filme ca supa de pui e vindecatoare. Servita fierbinte , la pat, lingura cu lingura...din mana altuia.
Asa ca iti fac supa. Ce sa pun ea? Am pus un ardei mare, cei doi morcovi si marul. Aaaaa... si pui, binenteles. A iesit buna, zic eu, dulceaga, cu bucatele mici de mar ce plutesc deasupra. Oare trebuia decojit? Am cautat prin camara, impreuna cu Moto, sufertasul ala de metal vechi cu trandafiri roz . Pana la urma l-am gasit. Asa ca ma imbrac repede, mai iau un fular in plus , invelesc sufertasul ca nu cumva sa se raceasca supa pana la tine. Moto mi se tot invarte printre picioare , presimtind ca plec si ramane singur...Dar nu-i nimic, ca ma intorc repede.
Cobor si-mi descopar straduta ciudat de frumoasa in lumina felinarelor. O iau in jos repede , cu sufertasul in fular, fac la dreapta pe strada cu gogosi .
Merg grabita si ma gandesc la tine , cum ai sa sorbi docil lingura cu lingura, sarutare cu sarutare...
Cu drag,
Patricia "

Scrisoarea 1

"

"Dragul meu Arthur ,

Ce faci? Te-ai trezit?

De dimineata Moto dormea pe piciorul meu. Imi amortise. Cred ca are o tona, tare s-a ingrasat. M-am dat jos din pat , m-am incaltat cu papucii roz si pufosi de la tine. M-am dus la geam si mi-am lipit nasul de sticla aburita. Afara e o toamna frumoasa. Rece cu vant ce spulbera roiuri de frunze peste tot. Am fugit la baie m-am spalat pe fata, mi-am tras fusta lunga , mov cu kaki si fularul caramiziu cu ciucuri. Cand sa ma leg la botine a aparut si Moto torcand , asa ca m-am dus sa-i pun mancare. Apoi am inchis usa, am coborat cate doua scari odata , cum faceam cand eram mica , la bunica, si am iesit in strada. Ce frumos era... Imediat frunzele m-au inconjurat, m-au luat de maini si am inceput sa alergam impreuna...

Am coborat starduta si am ajuns la carusel. E prea dimineata , calutii inca dorm. Cat am ras cand ne-am dat pe ei impreuna ...

Mai stii cum te pierdeai cu totul sub mangaierea parului meu?

Ah, si vata de zahar! Il mai tii minte pe omul cu vata de zahar si zambetul tamp latit pe fata? Mai stii ce dragut a fost si ce forma ciudata mi-a facut ?

E si acum aici . Abia a ajuns. Ma duc la el, il prind de mana si il sarut pe obraz, apoi fug... Cand ajung la colt ma intorc si apuc sa vad cum uimirea i se intinde pe fata intr-un zambet cald...

E bine. Primul zambet pe ziua de azi.

Fac la dreapta si o iau pe straduta cu gogosi. O fetita mica, infofolita , cu o caciula roz pe ochi se ridica putin pe varfuri si ii intinde lui Tanti Lina o hartie. Capata o gogoasa umpluta, musca cu pofta din ea si lasa sa se vada un sirop rosu , stilos si dulce. Sigur dulce.

Ca buzele tale.

Trec de fetita si-mi continui plimbarea . Vantul isi tot face de cap pe langa mine. Spulbera frunze, suvite din parul meu, hartii uitate pe drum, zbarleste o pisica infrigurata ce sta intr-o fereastra usor crapata...

Cum se zbarleste si pielea mea sub buzele tale.

Un biciclist trece in graba pe langa mine. Oare nu i-o fi frig?

Observ ca am ajuns. In fata usii tale.

Pot sa intru pentru un sarut?

Cu drag,

Patricia"

Ciresii

E abia ianuarie iar eu deja visez ciresii...

Minunatii mei ciresi. In fiecare primavara infloresc. Nu se tem. Nici de vant, nici de ploaie. In fiecare primavara frunzulite mici, tari, carnoase ocrotesc miezul ce naste petalele. Apoi , paradoxal, petalele cele fine si catifelate isi unesc puterile si desfac matca ce le-a ocrotit dar acum a devenit dura si neincapatoare.
Si asa plesnesc mugurii. Si e un timp cand sunetul lor se aude. Oriunde ai fi.
Explozia ma striga, ma cheama , si stau si ii privesc cu cata bucurie infloresc. Floarea de cires iubeste viata . Iar pasiunea cu care isi petrece scurta existenta ma fascineaza.
Poate tocmai asta o motiveaza. Cum ar fi sa nu mai infloreasca o primavara ciresii, pentru ca sunt prea obositi, sau stresati...sau jenati , sau orgoliosi ...
Niciodata.
Ei de fiecare data vor pocni la fel de patimas, se vor desface incalziti de soare, imi vor mangaia mie obrazul si simtirea si apoi se vor scutura in vant....lasandu-mi cirese dulci la urechi...

Saruturi nenascute inca

Azi am avut o zi plina...

* am intalnit oameni interesanti
* m-am inveselit cu un bulagare alb, pufos si plin de energie
* am savurat un rulou cu crema de zahar brun si scortisoara
* m-am incalzit cu un ceai aromat de fructe
* m-am bucurat de zambetul soarelui de la pranz
* am fotografiat ... pasi care nu stii de unde vin si unde se duc...le-am surprins doar clipa de existenta, acolo afundata in zapada groasa...

* ...si primele saruturi ale primaverii...saruturi nenascute inca. Mugurii. Muguri ce vor pocni in parfumate si catifelate flori.

...

...

Putin mai incolo doi tineri vorbeau agitat, cand serios cand zambind. El isi puse mana usor, aparent neintentionat, peste a ei, ea zambi subtil. El ii aranja o suvita subtire si rebela ca si cum ,in mod sigur, ar fi deranjat-o la privire...Ea nu-l auzea bine asa ca apleca capul ...cat sa-i simta respiratia pe obraz si ,tacit sa-i savureze aroma pielii...Saruturi nenascute ...inca. Muguri ce vor pocni in parfumate si catifelate pasiuni.

Ce noroc...

Ce noroc...
Am primit un sarut
Rosu
Galben
Portocaliu
Vesel, dulce, zglobiu.
Ce noroc...
Am primit un sarut
Albastru
Verde
Violet
Tandru precum privirea unui matz cochet.
Ce noroc...
Ti-am pastrat fiecare sarut
Din fiecare culoare
cate un pod am facut
de la pamant la cer
Si acum sus pe curcubeu
Stau
Nu stiu sa ma dau jos...
...si nici nu vreau.

Pe gene

Mai tii minte?
Zeci de saruturi pe gene
Batai de aripi de flutur,
troiene,
ger,
dar eu te iau de mana si te inalt la cer
te cunfund in adanc
te alint, te strang, te cuprind
in inima ce bate in ritm...
de aripi de flutur
pe buzele mele
pe gat, pe obraz
...si pe gene...

Sarutul...

Sarutul...

L-am pastrat in san
...tu nu stii cand
l-am pitit, furat, incet, subtil...
din rasuflarea ta , tiptil
am luat un pumn ...
din buzele tale atat de dulci
din inspiratiile adanci
din mangaieri si soapte
rupeam farame mici
si-n noapte
le-amestecam si le pastram
acolo'n san...
...tu nu stii cand
eu pe furis,
il scot din ascuzis
si il privesc , ii zambesc ,
si apoi c-o lacrima il hranesc
si cand pe buze-l pun...
nu stiu cum,
tu ma saruti
acum...

Ametita de cuvinte...

Ce m-as face fara cuvinte?
Cateodata raman impotmolita,
Fara brate, fara gura, fara privire, fara dorinte...
Cuvintele-mi tin loc de toate
De picioare, de camp si iarba...
De seninatate.
De vant , de somn, de sarut, de foame...
...de tine si de dulcile poame
ce cad prea parguite,
zemoase, dulci, usor umezite
de gura ta fierbinte ce din ele musca ...
lasandu-mi mie o urma cuminte ,
pe coapsa curba, plina de simtaminte...
si ametita de ...cuvinte......

Sarut
Romeo Morari

Cand ai sa-mi iesi in cale iar
Sa nu-mi spui nici o vorba, doar
sa te apropii-ncet, tacut
sa regasim intr-un sarut
Trecutul-ntreg, imbratisati
uitand de noi, de toti uitati
si sa ramanem astfel, dusi
ca in "Sarutul" lui Brancusi...



Poem
Nichita Stanescu

Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?...


Dorul
Lucian Blaga

Setos iti beau mirasma si-ti cuprind obrajii
cu palmele-amindoua, cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stam.
Si totusi tu-mi soptesti: "Mi-asa de dor de tine!"
Asa de tainic tu mi-o spui si dornic, parc-as fi
pribeag pe-un alt pamânt.
Femeie,
ce mare porti în inima si cine esti?
Mai cânta-mi inc-o data dorul tau,
sa te ascult
si clipele sa-mi para niste muguri plini,
din care infloresc aievea -- vesnicii.

Gust sarat de buze dulci...

...niciodata nu am plans atat la un film. Niciodata. De fapt am plans si am zambit tot filmul. Tot: doua ore si cinci minute. Prin urmare ma prezint cu ochi umflati si nas rosu . Foarte umflati si foarte rosu. Nu, nu am sa-ti spun ce film a fost. Sigur la tine nu ar avea acelasi efect. Da, era cu "te iubesc"...si nu numai....
Atat am sa spun acum : Irlanda are ceva cu mine. In mod sigur. Peste tot o intalnesc , cu dealurile ei verzi si case inundate de flori curgatoare...cu muzica ei de chitara. Asta e: inca un vis. Oricat mi-am dorit sa nu se nasca, tipatul lui imi rasuna cu putere in urechi: trebuie sa vad Irlanda.
Sunt visele bune? Ne rup de realitate sau ne ajuta sa mergem mai departe? Ne vlaguiesc sau ne dau putere?
Eu , personal , inca nu m-am dumirit...
Atat am sa spun acum : am sa inspir aerul rece si umed, am sa calc iarba verde si grasa sub talpi, am beau bere Guinness si promit ca am sa dau pe gat un shot de whiskey intr-o noapte rece...iar dimineata am sa ma sarut in fan ...proaspat cosit...
Atat am sa spun acum: lacrimile au cateodata gust sarat de buze dulci...

Un zambet de dimineata

Ce te-ar face dimineata , cand suna ceasul... sa te trezesti si sa zambesti?

Eu zic ca am pus cam tot, dar daca am omis vre-o optiune , te rog , adaug-o tu...

Misterul mastilor venetiene...cotidiene...

http://www.youtube.com/watch?v=n55aneigtH4&feature=related

...secolul XVIII , o Venetie infloritoare , plina de masti, masti ce ofereau aceeasi putere celui mai sarac dintre venetieni ca si celui mai puternic doge...

Am vazut doua filme azi. Amandoua vorbeau despre masti. Despre lupta cumplita dintre noi si sinele nostru.

Te intreb, asa e?

Acum porti masca? Da-o jos , e noapte...

Nu ridica din umeri si din spranceana, nu-mi ocoli privirea, nu...nu te mai minti. Vei fi nefericit sorbind din zeama dulceaga dar fara nici o savoare a minciunii de sine.

Traim pe scena. Mergem la teatru ca sa ne privim pe noi insine. Mai bine acolo decat in oglinda.

Tot te faci ca nu stii despre ce vorbesc?

Despre zambetul amabil pe care il afisezi clientului nevricos si aberant din fata ta... in fiecare zi.

Despre formula respectuoasa cu care te adresezi vecinei de dedesupt in dimineata urmatoare chefului de o noapte...

Despre cravata pe care o urasti atat de mult , dar o ai totusi la gat.

Despre rosul de pe buze...

Despre fardul negru si rimelul gros cu care ti-ai machiat ochii de dimineata ...ca sa-ti ascunzi privirea.

Despre "nu ma intereseaza " si " mi se rupe"...

Despre masti . In fiecare dimineata te speli pe fata, si apoi iti pui masca potrivita. De serviabilitate, curtoazie, decenta sau de non-conformism si putere. Da, mastile de putere sunt cele mai des intalnite pe scena din strada. Ne ascundem finetea, zambetul, lacrima, in spatele unei camasi scrobite, in spatele cercelului din spranceana, a pojartierului sau mai simplu , a indiferentei ...

Istoria carnavalului de la Venetia se repeta, numai ca atunci cu o mana dibace puteai smulge o masca...

Sfaturile micului nostru prieten patruped...

"Nu rata nici o ocazie sa te scoata cineva la o plimbare.
Cand iesi la plimbare, bucura-te si uita de toate.
Lasa vantul sa-ti alunge toate gandurile rele.
Cand vin cunoscuti in vizita, iesi vesel in intampinarea lor.
Cand este spre binele tau, supune-te si asculta.
Fa-i pe cei din jur sa stie cand ti-au invadat “teritoriul.”
Trage din cand in cand cate un pui de somn si intinde-ti bine oasele cand te scoli dimineata.
Alearga, topaie si joaca-te zilnic.
Cand mananci, fa-o cu entuziasm.
Fii loial.
Nu cauta niciodata sa pari ceea ce nu esti.
Daca ce doresti este ingropat in pamant, sapa cu ravna.
Daca dai de un prieten suparat, apropie-te tacut, stai linistit si gudara-te pe langa el.
Fii fericit cand ti se da atentie si lasa-i pe altii sa te mangaie.
Nu musca, daca poti rezolva doar cu un latrat.
In zile caniculare, bea multa apa si stai cat mai mult la umbra.
Cand esti fericit trage o raita si scutura-ti tot corpul.
Oricat ai fi de mustrat, nu pune la inima si lasa sa-ti treaca repede.
Cand inceteaza mustrarea, du-te repede si reinoieste-ti prieteniile.
Cauta bucuria simpla a unei plimbari."

Inceput de poveste - 3

***

Dupa amiaza am fost pe insula. Plin de pub-uri. Cel putin unul pe fiecare strada. Am intrat si eu intr-unul si am baut irish-coffee. Nu se compara cu ce bei acasa. Sa fie cafeaua, whisky-ul , frisca ...nu stiu , dar totul aici, facea un parteneriat perfect. Acum sper sa mai dorm la noapte. E deja 10 si tot n-am stare... am si dormit la pranz...M-ai bine imi trag pulovarul gri si ies pe faleza. O plimbare seara in aerul asta atat de curat ar trebui sa-mi detoxifice mintea...Deschid geanta si rapid imi var hainele in dulap. Sunt atat de bine aranjate incat n-am decat sa le pun pe rafturi.

Asa dau si de pulavarul meu gri. Ce-mi place pulovarul asta! E lung, pana pe coapse, moale, pufos, cu un guler urias ce-l pot ridica daca vreau in sus peste urechi iar in loc de nasturi are niste ace mari de siguranta cu margelute colorate...Il imbrac repede si cobor.

In salon domnisoara cu pistrui - asa ii zic deocamdata, pana ii aflu numele-sta cu o cana de ceai in mana si se uita la televizor. E relaxata, cu parul lasat pe umeri... e tanara , nu cred sa aiba mai mult de 25 ani, frumusica...O salut din privire si ma opresc , as vrea sa o intreb de calul de azi-dimineata, dar nu e atenta la mine asa ca mai bine ies...

***

E chiar rece iar aerul e umed si greu, marea un pic agitata- dar ii sta bine asa, luminata si de o luna stramba- aproape rotunda. Sunt putin nelinistita. Inspir adanc aerul sarat, ma apropii de bolovanul mare de la pranz ma sprinjin putin de el, inchid ochii si las inima sa-si regleze bataile dupa valuri... Inspir, o bataie, un val, expir, o bataie , un val, inspir... ma ustura palma, deschid ochii si observ ca iar imi sangereaza rana. E o taietura mica, curata si totusi picura sange, direct pe piatra...Cateva picaturi. Gata. Dau sa plec, dar ma intorc si privesc piatra: nici urma de sange. Stiu sigur ca picaturile au atins-o, iar apa nu ajungea acolo sus.

Un fornait ma face sa tresar speriata. Imi intorc capul si acolo , pe malul marii, sub lumina lunii lucea armasarul negru, la nici 3m de mine. Incredibil. Nu l-am auzit venind. O suta de intrebari imi blocheaza mintea, si fara sa gandesc intind mana si il ating. De obicei ma tem putin de cai. Acum nu. E cald iar coama lunga si ondulata ii cade in valuri pe ochi.

***

Inceput de poveste - 2

Iubesc caii. Defapt sunt fascinata de ei: atat de puternici , atat de virili dar si atat de gratiosi - toate in acelasi timp. Foarte rar intalnesti in natura o asemenea combinatie de trasaturi. Barbatul va fi puternic , viril dar in nici un caz gratios. Exclus. Femeia da, este plina de gratie si senzualitate dar nu puternica. Ma rog, exista si exceptii, dar ele sunt nefiresti. Sau cel putin mie imi sunt total straine de simtire. De frumos.
Escaladez dezamagita si uda un bolovan imens si colturos de pe mal. Apa imi uda gleznele inconjura pietroiul fura ce stia ea mai bine si apoi iarasi trecand peste gleznele mele se retrage in larg cu ce-a furat.
Nu-mi revin. Un cal. Frumos , puternic, negru pe malul marii. As putea murii acum. Ce mi-as mai putea dorii?
"...un sarut..."
Ce? Tresar speriata, deschid ochii pe care abia acum realizez ca ii inchisesem, imi iau mana de pe genunchi , dau sa ma sprijin in bolovan ca sa ma ridic, dar ma zgarii. Durerea ma irita si mai tare...nervoasa imi duc palma la gura si-mi prezez cu buzele rana. Un gust sarat usor dulceag ma aduce la realitate: chiar m-am taiat si culmea sangerez. Am si uitat de ce m-am speriat la inceput...Ah! da. Un sarut? Ce gand e asta? ...de ce era rostit de o voce soptita de barbat? Am luat-o razna de la atata atmosfera de film...
Ma linistesc, ma ridic, dar nu-mi mai arde de plimbare. Blugii uzi atarna grei si incomozi...Mai bine ma duc sa ma schimb, sau poate chiar sa trag un pui de somn...
Mi-aduc aminte...Da, minunat, un pui de somn in camera aceea atat de frumoasa ...in cerceafurile alea albe cu buchetele de flori mici in degradeuri de galben si mov...
***
Cred ca m-am trezit la timp pentru pranz... Imi iau lenesa mobilul de pe noptiera si vad ca e 3. Uau! La doua se servea masa. Ma dau jos din pat, buimaca, ma incalt si cobor repede in salon.
Se pare ca sunt singura la masa.: trei mese micute cochete, din acelasi lemn ca in toata casa, cu cate un servet patrat movuliu asezat in mijloc si cu acelasi timp de vaza ca si in camera mea. Numai florile difera. Sunt albe. Ma asez la o masa mai apropae de usile mari deschise catre veranda inflorita. Aceasi domnisoara pistruiata apare aproape instantaneu zambind plina de buna vointa. Observ ca are ochii caprui. Defapt nu sunt chiar caprui sunt ceva foarte interesant o culoare nedefinita undeva intre verde si caprui.
Stiu foarte clar ce vreau. De acasa am "googl-it" mancarurile traditionale irlandeze asa ca primul lucru comandat o sa fie : "colcanon". O combinatie intre cartofi, varza si bacon.
N-au. Ce dezamagire. Dar au tocana de miel. Super. Ador coastele de miel.
Strig dupa roscata si o rog sa-mi aduca si un pahar de vin rosu. Dulce. Se uita cam ciudat la mine. Stiu, cer vin osu in tara berii Guinness si a whisky-ului. Poate sa se uite cat vrea stramb. Nu-mi place berea, te umfla ingrozitor iar de tarie nu sunt bautoare: ma ia de cap imediat.
Ma afund cuminte in scaun si-mi aprind o tigara.
Instant apare roscata sa-mi atraga atentia ca nu se fumeaza in interior. Bun. E de inteles.
Ma duc pe veranda, printre florile rosii care nici nu mai stii de unde apar. Ghivecele nu se mai vad, sau poate ca e o planta agatatoare care creste din pamant si a urcat pe balustrada. Nu se stie.
Rosu. Iubesc si rosul. Fumul de tigara brusc ma incurca si nu mai inteleg parfumul ce ma chinuiam sa-l inspir. Ciudat. Imi sting tigara si imi apropii fata de petalele mari si carnoase. De aici se vede faleza clar pana in departari. Vad si bolovanul mare in care m-am zgariat. Ma uit la palma si brusc o picatura de sange isi face iar apariti din taietura. Se prelinge pe incheietura si cade pe o floare alba. Si se inrosete toata.
Ce floare alba??? Aici sunt numai flori rosii mari carnoase si parfumate. Si as jura ca mai devreme floare asta de jos era alba si s-a inrosit, ca o sugativa, din picatura mea de sange. N-am timp sa mai cuget: mirosul de miel imi intoarce instantaneu privirea si picioarele. Minunat. Ce foame imi era.
***

Inceput de poveste - 1

http://www.youtube.com/watch?v=G7O9OqBd2us&NR=1

Cand am deschis ochii am stiut ca va fi cea mai fericita zi din viata mea de pana atunci...sau cel putin una din acele zile ce nu le uiti niciodata.

Aseara am ajuns tarziu, era o noapte rece, umeda si de la oboseala avusesem frison. Asa ca am facut rapid un dus fierbinte, infofolita in halatul putin aspru am dat pe gat degetul de whisky din partea casei si pe jumate ametita m-am culcat...
Deci , am deschis ochii si m-am intins rasfatandu-ma in asternuturile inflorate: cerceafuri apretate de sifon alb imprimat cu buchetele de flori mici in degradeuri galbene si mov . Minunat. Nu stiu ce balsam folosisera dar miroseau la fel cum aratau : proaspat si dulceag. Camera nu era foarte mare dar au stiut sa nu o aglomereze. Putina mobila si multa lumina. Un pat mare, un dulap, doua noptiere si o masuta. Toate dintr-un lemn "maro aluna" ce se transforma in "maro-scoarta de copac" catre margini. Pe masuta era o vaza mica, alba , grasuta, cu gat scurt in care dormeau gingase niste flori de camp lila.

M-am ridicat pe marginea patului si am atins cu talpile goale dusumeaua rece. Papuci n-aveam asa ca am inceput sa topai de pe un covoras pe altul. Erau dreptunghiulare, aspre dar tesute in multe nuante de mov si cu franjurei la capete. Am ajuns la fereastra mare si dubla , am dat deoparte perdelutele dantelate de un alb-galbui, deschizandu-le larg... Idilic. Undeva la orizont in partea stanga se vedea golful Kenmare, iar in rest verde. Numai verde. Gradini minunate pline de tot felul de copacei si arbusti infloriti .
Mi-am umplut plamanii cu aerul proaspat si am realizat ca am o pofta cumplita de o cafea, bauta acolo pe terasa mica si plina de flori rosii -curgatoare a pensiunii. Defapt era mai mult o casuta un pic mai mare, cu un etaj si trei dormitoare pentru musafiri si multe, multe flori rosii- curgatoare...
M-am spalat repede, mi-am tras o pereche de jeansi si o camasa alba, larga, mi-am trecut mainile prin par, m-am incaltat cu botinele maro si mi-am pus vesta blanoasa pe spate. Gata. Nu aveam chef sa ma machiez. Am deschis usa dar cand s-o inchid in urma mea am mai privit odata camaruta: era prea perfecta in simplitatea ei. O raza trecea prin dantela perdelei lasand umbre mari pe dusumea si pat . Am inchis ochii si mi-am "incapsulat" imaginea apoi am tras usa si am coborat scarile plina de energie.
***
Cafeaua era cam tare pentru gustul meu. Mi-am aprins o tigara gandindu-ma ce sa comand ...mic dejun traditional irlandez sau doar un croasant si un suc de portocale? Ispita bacon-ului crocant alaturi de oua si rosii coapte a fost prea puternica si cand roscata draguta cu ten pistruiat a venit sa ma intrebe ce doresc sa servesc , am pus degetul aratator pe primul rand din meniu...Trebuie sa recunosc: rar rezist ispitelor culinare...
***
Era mai frumos ca in poze. Goful. Era racoare si un vanticel obraznic imi zbura parul in toate directiile. N-as fi putut sa ma balacesc...dar tot n-am rezistat m-am descaltat si mi-am legat botinele asa cum am vazut prin filme: de sireturi... Daca tot sunt intr-un loc ca'n filme ar fi bine sa ma incadrez, nu? Rad de una singura si imi suflec blugii aproape pana la genunchi si intru in apa... Ce senzatie! Ma ia cu frig , pielea mi se purica toata, instinctiv imi strang vesta mai tare pe langa corp si ma incapatanez sa calc valurele ce se sparg incet la mal...pana la urma chiar ma obisnuiesc , nu mai simt fiorul rece si ma bucur de mangaierea lor.
Din spate printre tipete de pescarusi si valuri spargandu-se parca disting un tropait. N-apuc sa intorc privirea ca si sunt stropita din cap pana in picioare de galopul unui cal nebun...
Poftim??
Un cal? Consternata privesc, cu gura cascata, la propriu , in urma lui. Ma gadila o picatura de apa ce mi se prelinge pe tampla, apoi pe gat prin spatele urechii...O sterg si pornesc si eu sa alerg ... Logic ca dupa cateva sute de metri cedez, ma opresc sa-mi trag rasuflarea si raman sa privesc cu dor dupa el...
***

O seara din noul an...

Am privit pe geam si in sfarsit strada mea era frumoasa. Nu mai era o strada mica , inghesuita de masini, plina de noroaie si gunoaie...Totul era mult mai spatios, curat si chiar frumos. Ninsese. Iar. Da, aseara a nins frumos . Totul era alb. Gata, dupa, cred 3 ani, ma pot declara multumita. Am avut iarna. A nins, a fost zapada mare, a fost ger, a fost Craciunul , a fost si Anul Nou...cu zapada. Copacii erau cei mai spectaculosi , goi de felul lor , dar acum imbracati in strat atat de mare si pufos si alb...pareau infloriti...

Am iesit infrigurata sa plimb catelul, dar la lumina felinarelor totul parea cald...Lumina lor galbuie incalzea toata strada, chiar si pe mine, singura, cu doua glugi in cap aratand ca un eschimos...chiar si pe Sonia care rama de zor prin zapada ca un purcel... Asa ca nu m-am putut abtine si am desenat toate masinile de pe straduta mea... Am desenat in stratul gros de zapada pufoasa, ce le acoperea, cate un "smile"... Cercuri mari, rotunde cu ochisori mici si zambete largi. Asa, sa fie toate fericite...toate masinile, toata strada...

...aseara am aprins din nou luminitele din brad...

...cateodata as vrea sa inghet momente, sa musc cu pofta din timp, si sa pot pune deoparte imbucatura, sa o pot pastra pentru mai tarziu, sa mai pot gusta din dulceata ei, ca atunci cand eram copil mic si furam stafide din punga de hartie ascunsa "bine" in camara de mamaie....