Privind

...cineva , candva , imi spunea ca ploaia e frumoasa...de atunci ma chinui sa descopar si eu asta, dar nu reusesc...
...mi-am deschis geamurile larg si am privit-o ...in ochi...in ochii ei uzi si reci...era atat de trista, de singura, de infrigurata...mi-am deschis bratele sa o cuprind, dar si-a intors capul si parul ei bogat mi-a biciut fata...oh...n-am sa o inteleg...niciodata...niciodata...niciodata...vantul fara nici o retinere mi-a patruns sub haine...mainile lui imi mangaiau usor trupul ...m-a infiorat ... era atat de rece...
...acum privesc prin geam...nu pot... sa ma iubesc cu vantul , nu pot sa imbratisez ploaia...dar ei sunt atat de pasionali impreuna....