...am ajuns prea devreme la destinatie...am coborat si am luat vantul in piept...m-a dezbracat rapid si mi-a ajuns la piele, dar nu conta, am hotarat sa-l infrunt, asa ca am mers in continuare inainte tot inainte...imi priveam picioarele cum mergeau grabite singure, pe o cale numai de ele stiuta...am trecut de usa prin care trebuia sa intru, am aruncat o privire inapoi dar pasii au mers inainte asa ca am i-am urmat...am ridicat ochii si am inceput sa privesc...si am ramas surprinsa...am vazut oameni, oameni inconjurati de o lume eferfescenta, pasind pe strazi pustii ....inconjurati de lumea lor cu minunile si tristetile ei...am vazut usi , ferestre , ziduri, frumoase, pe langa care am mai trecut dar nu le-am mai vazut...
...o vitrina prinse viata , m-am oprit minunata...dincolo de geamul unei cafenele , la o masa mica, doi tineri se tineau de maini si-si zambeau...
...rotocoale de abur dansara vesel in fata privirii mele trezindu-ma fastacita ca am staruit privindu-i...
...si deodata le-am vazut...pe toate...cafenele, ceainarii ...multe , calde, primitoare, catifelate...mirosind a scortisoara si a dulce...invitandu-ma insistent cu mesele lor perfect aranjate cu floricele uscate si servetele scrobite.... mi-am strans haina pe langa corp ca sa ma incalzesc, iar pasii sau intors la usa prin care trebuia sa intru...la un ceai fierbinte si o carte buna...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu