Pamant

As vrea sa stau in picioare dar nu pot. Nu ma tin. Cad in genunchi si ma sprijin in palme. E frig. Nu e soare, nici luna, nici stele ...pe care sa-ti pui dorinte. Doar un cer greu , maro, usor galbui catre orizont. Si pamant. Cat vezi cu ochii, pamant. Gol, pustiu, fara fir de iarba, fara copac, fara greiere. Unde sa ma adapostesc? Ma intind si imi strang genunchii la piept. Pamantul e cald. Stiu: ma adapostesc in el . Asa ca sap cu mainile goale. Vantul imi spulbera parul pe fata si-mi lipeste camasa de corp. Incerc sa o trag peste picioarele goale dar nu pot. Genunchii juliti ma dor. Sap in uitare dar amintirile ma ranesc. Ma tai la deget si instinctiv strang rana intre buze. Ridic o piesa mica de puzzle. Singura pata de culoare din jurul meu sta in palma mea murdara de pamant. Miroase a ceai verde si a zambet. O pun in san si sap mai departe. Dau de alta cu gust de sarut, de alta cu miros de flori de camp, de alta in care se vad stelele...si privirea ta de dimineata... Nu mai stiu daca sap ca sa ma pot adaposti sau daca sap dupa ...amintiri. Ma cobor in pamant, imi strang genunchii la piept si ma uit in san dupa piesele de puzzle. Nu mai sunt. S-au topit toate in inima mea.

Nu e soare nici luna nici stele. Doar pamant gol. Si o inima rosie ce bate singura ascunsa in el.

Laura Pausini - Michel Buble

Unde se duc visele cand ne trezim?

"Mami, unde se duc visele cand ne trezim?"
...intreba o fetita balaie de patru ani...

Si atunci m-am intrebat si eu. Si m-am gandit ca daca vreau sa stiu unde se duc, trebuie sa stiu de unde vin.

De unde vin visele?
Ma trezesc intr-o dimineata, deschid ochii , pe rand, ii inchid la loc si ma intorc pe partea cealalta. Stau asa 5 secunde si apoi cu patura in cap ma ridic pe marginea patului si merg pe o raza pana la geam... Abia atunci mi se deschid ochii si privesc soarele. Si norii. Si ma inalt. Simplu.
Ma inalt printre castele fantastice de nor, cu ferestre din roua proaspata ...
Calul alb cu aripi paste inhamat sub turla din dreapta, langa copacul cu fruze cantatoare...sub care , tu pe genunchii imbracati in catifea albastra, cu o pana de sidef imi scrii, neobservand picatura ce se intinde vertiginos pe maneca fina, alba , prea alba, minunat de alba... ca si norul pe care stam...
Asa se nasc visele...
Deci vin de acolo de sus , direct din soare ... si acolo raman.

Cand ma trezesc , soarele nu a rasarit inca, alarma la masina piuie sacaitor iar undeva printre blocurile inalte, dupa o fereastra, cineva isi trage somnoros o pereche de blugi scortosi...
Dupa ce-mi beau ceaiul, imi arunc o privire pe geam si de sus , dintre nori un cal alb inaripat isi ia zborul...
Zambesc, imi trag geaca si ies pe usa...