...un fior racoros m-a trezit...mi-am deschis alene genele , mi-am intins mainile si mi-am arcuit usor spatele...ce dulce dormeam...m-am ridicat iar parul neascultator imi cazu peste fata si umeri...mi-am dat la o parte cateva suvite cu mana si am privit in zare...soarele era rosu inecat pe jumatate in mare...nemiscat...
...o adiere parfumata imi ridica parul ciufulindu-l mai tare... imi intorc privirea peste umar iar dincolo de plaja mea ciocolatie se contura ceva ...m-am ridicat in picioare, mi-am dus mana streasina la ochi si am privit atent ...o gradina cu ciresi infloriti...parfumul era din ce in ce mai clar, mai ametitor...ma ademeneau cu gingasia florilor lor roz...stiau cum sa ma strige... incet frematand din petalele catifelate picurandu-mi magie in suflet...m-am asezat din nou jos pe nisipul cald dar fermecatele flori nu incetau sa ma cheme dulce....vino...vino...vino...
...deosebita metafora...magia este aerul cu care supravietuim si ne hranim inimile...
RăspundețiȘtergere