marți, 29 decembrie 2009

Trei zambete pe zi

...Love, LOve , LoVe,LovE...
... atata despre iubire, iubire minunata de poveste, dintre EL si EA...
Dar pana acolo e atata cale de batut, drumul lung si anevoios al "omului bun" , al afectiunii, al atentiei ...
M-a impresionat o frumoasa replica dintr-un film...EA cerea impetuos compensarea comportamentului LUI grosolan , cu un compliment- si iata ce a primit:
"Tu ma faci sa vreau sa fiu un om mai bun...".
Nimic legat de buzele ei , de minunatele carlionturi blonde sau de talia de viespe...Si totusi nimic mai frumos...
De ce suntem atat de rutinati? ...robotizati? ...speriati?...de ce nu putem ,macar cu cei dragi ce au un loc in inima noastra, fiecare dupa rostul lui, sa ne depasim...ce? ce sa ne depasim? Sa ne depasim pe noi , asa cum ne credem...Pentru ca suntem mult mai mult decat media, prietenii, colegii, ne fac sa credem...Suntem mult mai puternici, mai frumosi, mai veseli, mai creativi, mai colorati , mai plini de viata...De ce ne ingropam intr-o indiferenta singuratica, egocentrica? De ce nu aratam ca cel de langa noi conteaza? Ca este important in felul lui si ca ne este drag...? Ca gandul nostru ii este alaturi si-i incalzeste mainile reci...?
De ce sa nu faci in loc de niste sandwich-uri din paine putin uscata, sandwich-uri din feliile moi unse cu un strat pufos de unt, cu feliute de sunca desenate cu ochisori si zambete din ketchup... spre veselia celor cui sunt destinate...
De ce sa nu apari pe nepusa masa - seara cand de obicei nu e voie - cu o cutie de toffifee...
De ce in loc de o cafea obisnuita sa nu faci una cu frisca deasupra?
De ce in loc de "noapte buna" sa nu dai 10 pupicuri si o imbratisare?
De ce sa nu te trezesti inainte de alarma ceasului cu 10 minute, ca sa trimiti un mesaj frumos?
De ce sa nu mangai o tampla ingandurata oferindu-i ascultarea ta?
De ce sa nu strangi o mana cand mai putin se astepta?
De ce in loc de "la revedere" sa nu spui " deja mi-e dor de tine" ?
De ce sa nu trimiti intr-o zi banala zi de joi un trandafir?
De ce sa nu transformi un mic dejun intr-un picnic printre perne?
De ce in loc de un mesaj sa nu trimiti o felicitare?
De ce sa nu te stradui sa obtii cel putin trei zambete pe zi?
Incearca , s-ar putea sa-ti placa...

Ma inclin...




Zilele trecute am deschis televizorul si tocmai era o reclama ce invita la cat mai multe sms-uri ...de iubire. O reclama comerciala fireste dar care intamplator, sau nu, se folosea de cea mai mare minune existenta in toate timpurile...se folosea de iubire...Mi-am dorit cu ardoare melodia ce se auzea pe fundal, am gasit-o si acum o impartasesc cu voi...E minunata! Si ma intristez pentru cine nu simte asta... Da. Ma intristez. Recunosc. Pentru altii. Pentru straini. Pare o mare prostie, nu-i asa?
Ii dau putina libertate copilul ascuns in sufletul meu, alung teama de a fi tanar si liber, deschid lacatele, arunc cheile, ma decalt si alerg... Cum poate fi exprimata mai frumos dragostea?
Acadele , inghetate pe bat, curcubee, clovni si bucurie...Bucurie. Copilarie.
Intr-o lume atat de rece, atat de gri, atat de apasata de nevoi si tristete, de rautate , egocentrism si indiferenta, bucuria colorata a dragostei este o MINUNE...din ce in ce mai rar intalnita.
Si ma inclin. Da, ca la Protv, "JOS PALARIA".
Ma inclin in fata celor capabili sa IUBEASCA.
Ma inclin in fata celor capabil sa recunoasca asta.
Ma inclin in fata celor capabili sa RECUNOASCA IUBIREA si sa n-o DESCONSIDERE.
Ma inclin in fata celor capabili sa planga de DOR.
Ma inclin in fata celor capabili sa recunoasca asta.
Ma inclin in fata celor capabili sa planga de FERICIRE.
Ma inclin in fata celor capabili sa recunoasca asta.
Ma inclin in fata celor capabili sa poarte manusi atunci cand iau inima cuiva in maini. Sa stie cum sa o protejeze sau cum sa o puna la loc fara a o rani.
Ma inclin in fata celor care nu isi imbraca armura de plumb. Armura ce nu le da voie sa SIMTA durerea. Dar nici adevarata bucurie. Sa nu simta nici atunci cand calca sub talpa grea gaze mici...
Ma inclin in fata celor capabili sa le pese de ceilalti. Chiar daca le sunt doar straini.
Ma inclin in fata COPIILOR din inima lor.

duminică, 27 decembrie 2009

...concluzionez, acum cand ceasul a batut de ceva vreme miezul noptii...

...ma uitam la un film politist si dintr-o data am realizat: tipa, personajul principal, detectiva cea isteata , vesnic poarta parul lasat, acoperindu-i, aproape, privirea pe o parte...
...alt film politist, alta tipa, tunsoare scurta dar cu breton ...destul de lung pentru a ascunde privirea, completata de un zambet...ascuns si el ...
...un film romantic plin de iubire , o diafana si ingenua adolescenta, bob pana la ureche, par ondulat ce-i cade rebel pe o parte, acoperindu-i privirea...
...o poveste minunata cu zmei-paralei si printese ce se invaluie in plete aurii ,matasoase ...care cad in valuri, acoperindu-le privirea...
...senzualitatea femeii este data de mister iar misterul se ascunde in spatele genelor , din spatele unei suvite matasoase, ce cade libera, dezinvolta, ascunzand o privire ce nu poate fi citita - concluzionez eu, acum, cand ceasul a batut de ceva vreme miezul noptii, tastand zambind, cu capul putin aplecat, pentru a putea vedea literele, din spatele unei suvite matasoase ce cade rebela pe tastatura...

vineri, 25 decembrie 2009

Poveste ...

...gata, toata casa doarme in prima seara de Craciun ...sunt trei seri de Craciun, trei minuni ar trebui sa se petreaca...aroma de ardei copt si pui a ajuns pana in sufragerie. Izul cald si dulceag pluteste prin aer si se pierde usor cu cat ma apropii de brad, biruie cetina proaspata ce s-a lasat prada caldurii daruindu-si parfumul...
...liniste, miros de portocale...jucarii care stau atat de cuminti aliniate pe biblioteca...De aici de jos, de sub brad, se vad cam mari, iar luminitele se joaca ciudat printre robotei si elicoptere, oameni de zapada din ciocolata alba, globulete si stelute...ma intind, imi desfac parul , inchid ochii si las luminitele sa se joace deasupra pleoapelor mele si in inima mea...
...regi cruzi si meschini cu sange albastru, tineri curajosi cu sange rosu si fierbinte, inorogi albi -minunati, vrajitoare rele hidoase si batrane ce odata au fost frumuseti neasemuite, fete frumoase dar pretentioase si stele ...doamne, minunate stele, nu frumoase ci minunate, stralucitoare...si pirati, pirati in corabii zburatoare ce captureaza fulgere, pirati calzi si sensibili ce se ascund sub masca duritatii...Ce minunate sunt povestile, cu personaje fantastice ce-ti incanta deopotriva privirea si inima...Acolo dragostea are chip, nu neaparat rapitor de frumos, ci cald , senin si luminos atat de luminos ca trebuie sa ti ochii inchisi in prezenta ei...sa mergi pe nestiute , sa fii orb...Pasiunea trebuie sa fie un armasar negru fermecat....Curajul e usor de dibuit , e sigur un tanar simplu cu inima mare, ura si viclenia sunt fetzele unei vrajitoare batrane...simplu...
Cum ar fi sa te indragostesti de o stea???
Sau a fii o stea iar stralucirea sa-ti dea de gol dragostea????...Sa stralucesti fara jena ...asa in mijlocul zilei...din cauza unui zambet, a unei mangaieri ...sa nu mai vorbim de sarutari...ohoho, ar declasa probabil o explozie de lumina...de pulbere de stele...

luni, 21 decembrie 2009

...in gerul de minus opt grade...

...as vrea sa scriu, dar nu pot ...mintea mi-e impaienjenita de un oftat...s-a lipit azi, pe la pranz, de mine si nu mai reusesc sa scap de el. Ca o guma de talpa pantofului...dar nu, nu e buna comparatia, guma e doar neplacuta si iritanta, oftatul are si o dulceata a lui...ca un catelus mic ce se tine dupa tine pe strada si nu mai scapi de el ... sacaitor-dragut, dragut-sacaitor...
...ma intreceam intr-un joc de carti cu domnitele mele din povesti , trancaneam si zambeam, cand brusc m-am trezit singura , in mijlocul intersectiei de la Unirea...Ce onomatopee sau interjectii oare ar putea descrie mai bine surprinderea mea? Imagineaza-te in rochie cu dantele -minunate ele de felul lor- cu bucle stranse complicat la ceafa si cu doua flori de iasomie printre ele, cu cartile in mana , la minus opt grade, in zapada, singura , singura cuc......Masini, nameti, flescaiala...oameni infrigurati imbracati ca la polul nord...Noroc ca nu ma vedeau...O lacrima era tare neastamparata ...am prins-o discret chiar cand vroia sa fuga... Si pe cand imi rupeam o bucata sanatoasa din poala de saten a rochiei - sa o pun pe post de sal, o mana calda m-a prins de incheietura. Nu m-am speriat. M-am privit in ochi ... Am oftat- amandoua, ne-am strans de mana- amandoua, ne-am pus jos in mijlocul intersectiei si am trancanit si am jucat carti ...eh, n-am mai zambit ... o vreme...cam greu in gerul de minus opt grade...

vineri, 18 decembrie 2009

Zoro, pasiune, masti, si ...un covrig tare...

...Zoro, Elena de Vega...trasuri trase de opt armasari puternici, capa neagra si masca neagra, saruturi furate, pasiune si foc, amor si dor...iar eu rontai de zor la un covrig tare...
Hmmm, sunt cam contrariata...ce vremuri minunate ...cu femei -defintii ale senzualitatii- dar cu puteri barbatesti si cu barbati ce nu aveau fiare de care sa traga dar ridicau cu o mana o trasura sau se luptau cu 7 spadasini odata...
Ciudat cum fustele duble, grele , juponul si pantalonasii nu incurcau deloc atunci cand trebuia escaladata o trasura in galopul nebun al armasarilor pentru a salva viata iubitului, dar trebuiau neaparat ridicate cu cate doua degetele delicate atunci cand se urca o treapta...
Ciudat cum seara , in dormitor nu era necesar decat a scoate un singur ac de par si toata minunata si complicata coafura - care de altfel toata ziua statuse impecabil sustinuta doar de el- se desface in bucle superbe arajate pe umeri...pur si simplu...fara fixative, bigudiuri, geluri, creme, lacuri si alte treburi fistichii...
Ciudat cum dragutele domnite dormeau doar intr-o camasa de spuma dantelata, fara sa inghete sau sa raceasca intr-o camera inalta cat doua apartamente si lata cat unul...incalzita fiind doar de un semineu...culmea : de un sexy semineu...Oare pe vremea aceea se stia ca semineele sunt sexy?...
Ciudat cum barbatul cel viteaz si romantic ii spunea cu mare dragoste in priviri iubitei: "Sa nu ma astepti..." iar ea cu un zambet larg pe buze ii raspundea: "Niciodata"...ramanand acasa , in imensul conac sa creasca copii extrem de fericita ca nu o sa-si mai vada iubitul pentru un timp ...netederminat...iubitul ala , extrem de sexy, cu capa neagra fluturand in vant si calare pe un armasar fantastic de frumos...
...si nici n-aveau mess sau 3G sa-si mai potoleasca dorul intre timp...
Offf, filmele astea...

joi, 17 decembrie 2009

Pui cu ciuperci si dragoste

Ma tot bazaia o intrebare uracioasa : "De ce iubirea naste asteptari iar asteptarile apoi omoara iubirea?"... intrebarea ma bazaia iar lacrimile se inghionteau care sa iasa prima...Dar in seara asta n-am avut chef sa plang. Uite-asa. N-am avut chef.
Asa ca am plecat prin frig sa cumpar ceva bun. Am luat sweety. Bune, dulci-amarui... Am vazut si niste ciuperci , mari, albe, carnoase si atunci am inteles: am sa fac pui cu ciuperci si dragoste. Nu stii reteta? E simpla. Ciupercutele se taie in sferturi - asa cat sa iasa patru ciupercute mai mici- se incing cu putin ulei de masline pana se fragezesc...Puiul se taie in juliene mari si inmoaie in lapte si putina smantana...Iar la sfarsit chiar inainte sa opresti focul adaugi putina dragoste...
A iesit minunat de gustos doar ca oul s-a transformat in mici franjurei, nu ca i-ar fi vazut cineva ...doar ochiul meu prea critic. Asa ca le-am spus ca sunt urme de la dragoste... nu s-a amestecat bine. Sa nu ma parati...

Rontaind un snickers...

Cateodata e bine sa visezi, cateodata e bine sa traiesti real... cateodata e bine sa zbori , cat mai sus printre castelele dintre nori, printese cu parul de aur pana la glezne la numai 16 ani si printi frumosi care nu au nevoie de sala ci au nevoie de zmei ca sa-si poata dovedi virtutile masculine: curajul si puterea.

Cand am iesit afara se facuse iar frig, chiar ger...un ger foarte real ce in povesti nu are loc...Nauca am luat-o pe strada in sus, mergand aiurea si vorbind la telefon realizand dupa 5 minute ca am mers in sens invers. Sens invers la ce? Eram prea paralizata de frig ca sa mai rationez , am cautat din priviri un geam cald, l-am zarit cu greu si am intrat inauntru...Shaorma. Nu aveam intentia sa manac dar caldura si mirosul m-au coplesit. Asa ca m-am asezat pe scaunul inalt de bar si am mancat juma' de shaorma, privind la oamenii ce treceau grabiti prin fata geamului... jumate i-am dat-o tiganusului grasut din fata fast-food-ului. Apoi am inghetat in statia de tramvai asteptand 23-ul, langa o babuta mica cu palarie si un neg mare pe obraz si o domnisoara cu ruj roz, foarte roz, prea roz...Nu are ce cauta un asa roz pe un asa ger, intr-o statie de tramvai...Dar poate ca era o printesa ce-si traia povestea, la fel cum din tramvaiul 27 doi tineri printi incercau disperati sa-i castige atentia. O printesa aflata in gradina ei fermecata gatita in asteptarea pretendentilor la mana ei. Cum ar fi sa traim realul prin poveste? Sa reusim sa vedem griul colorat, sa stergem aburul de pe privire? ... Ar fi chiar amuzant...
Ca si cum, acum nu stau la birou, in fata unui laptop, tastand si rontaind un snickers ci in gradina palatului, intr-un urias baldachin, printre voaluri si matasuri albe, scriind cu o minunata pana de strut si ...rontaind un snickers...

Ne-invitatie...

...v-as invita sa scriem scrisori catre Mos Craciun...Fiecare sa-si astearna in cateva cuvinte simple ce-si doreste el mai mult de Craciun, nu conteaza cat de ciudat, banal sau copilaresc poate fi...Dorintele si visele nu se discuta, nu pot fi atinse ...sunt protejate acolo in globul nostru de cristal , globul magic al inimii noastre ...
Dar nu am sa va invit, mi-e prea teama ca nu voi primi nici un raspuns... ca iar voi citi..."nu aveti nici un mesaj nemoderat"...Asa ca ma voi amagi , din nou, ca daca as fi intrebat as fi primit raspuns, ca in mod sigur cineva ma citeste...ca nu sunt singura...doar eu si povestile mele...

miercuri, 16 decembrie 2009

Copilarie...

Acum cateva zile afara viscolea, nu , nu ningea, viscolea. Asa cum se face, cu tot tacamul, ger, vant naprasnic si fulgi confuzati si ametiti invartindu-se peste tot...Asa ca dupa un drum de o ora ce trebuia facut intr-o jumate de ora, de ascultat colinde pline de iubire si facut ochiuri rotunde in aburul de pe geamul masinii, prin care sa privesc la povestea de afara...dupa toate acestea mi-am zis: "Hai la film!"
Zis si facut... am luat doua perechi de manute si am mers la cinema. La un desen animat cu extraterestrii verzi ce traiau intr-o lume similara anilor '50 ...Frumoase vremuri, apropo...
...se sting luminile, pop-corn-ul crantane prin toata sala ....un robotel pe post de catel, cu antena pe post de codita, inebunit dupa pietre in loc de mingi...un tanar omulet verde, timid si total indragostit de o ...tanara omuleata verde...Zambiti?...Eu am ridicat o sparnceana...Chiar e o conspiratie cosmica? Totul luna aceasta e legat de iubire? Sau doar un cupid obraznic si-a pus in cap sa ma tachineze pe mine?...Hmmm...
... atunci am gustat putin din dragostea copilareasca sau din ...copilaria dragostei...ca azi dimineata cand am primit in dar doua inimi de lut...Inimi pictate de patru manute si doua inimi calde...pictate cu prea mult rosu sau cu prea mult sclipici...inimi minunate...
Este minunat sa fii copil. Stii de ce? Atunci esti atotputernic. Chiar asa...cu cat suntem mai mici, mai neputinciosi si nestiutori cu atat avem impresia ca totul este posibil. Credem ca mosul chiar incape pe horn, renii pot zbura, mama ne poate lua durerea cu un sarut...iar catelul sigur la un moment dat v-a renunta a se mai preface si ne v-a vorbi pe limba noastra...
Atunci nu ne indoim de iubirea nimanui... iubirea este cel mai firesc si natural lucru care se poate intampla...Normal ca mama ne iubeste, tata, buni, ca pisica toarce la picioarele noastre iar catelul lesina de bucurie cand vede ca ne-am intors de la ...baie...
Cat de jucausa, pura si sincera este iubirea copilariei noastre, neatinsa de tachinari, asteptari, temeri, jocuri complicate ale ego-urior noastre prea mari pentru a mai incapea intr-un sarut...sau intr-un simplu "...mi-e dor de tine"...
Este o iubire atat de idilica incat nu a existat vre-odata sa nu fie impartasita...
Mi-e atat de dor de obrajorul cald lipit de sanul meu, de geana ce tresare cufundata in cel mai profund si minunant somn, de buzitele stranse ca o mura ce infloresc atat de frumos intr-un zambet cu miros de lapte...dor de iubirea lor neconditionata...

Mitzica...

...sunt singura din nou. Doar cu mine. Eu si cu mine. Toata casa e cufundata intr-un somn adanc. Lista de messenger e goala. E bine . Ma ridic si descopar ca e frig, nu mai pot merge desculta pe gresie si deci trebuie sa-mi iau sosete groase...afara viscoleste din nou... opresc sonorul la televizor ca sa aud chemarea viscolului care ma infioara. E atat de bine sa-l asculti din spatele ferestrelor. Bajbai pe intuneric prin sertar si dibui o pereche de sosete, nu sunt groase, dar merg , nu vreau sa aprind lumina...Cand ma intorc observ o umbra in urma mea, smerita, plecata , cu mers agale...e dragostea...iubirea neconditionata...catelul meu...ma urmareste pretutindeni, pe nesimtite...Mi-e tare drag de ea. Ma intorc in dormitor si ma intind pe jos intre pernele ei, in culcusul ei de catel. Ii prind capul in maini si o intreb:
- Ma iubesti, tu? spune, ma iubesti?...
Nu stiu de ce fac asta...mereu o fac, iar ea ma priveste cu privirea ei calda, vinovata parca de iubirea ce mi-o poarta...Nu o supara niciodata purtarea mea, indiferent cat de egoista, ciudata, dezinteresata, si mai ales dezorientata si din nou ciudata am fost in ziua aia...Nu are asteptari marete de la mine, tipare, nu cunoaste tactici si jocuri de manipulare, nu are temeri sa iubeasca simplu , de dragul de a iubi...
Nu-mi raspunde...In schimb, da incet dintr-un varf de codita. Doar atat ii tradeaza imensa bucurie ca i-am dat atentie...Apoi , putin incurcata ca stau in culcusul ei , incepe sa ma linga cu limba ei mare , calda si moale...pe frunte, ca intr-un linistitor sarut parintesc. De unde stia ca am nevoie de asta? Nu s-ar opri singura , asa ca trebuie sa ma ridic eu, nu m-am demachiat si inca am fond de ten...
Acum de la birou, ma uit la ea , cum doarme atat de impacata intre pernutele ei...Iar in mintea mea rasuna intrebarea:
- Ma iubesti, tu, mitzica? spune, ma iubesti?
...intreb pentru ca stiu ca DA...altfel n-as intreba...

marți, 15 decembrie 2009

Cuvinte maiastre - "TU ce mai faci?"

Niste raspunsuri
Mihaela Radulescu
"Ar trebui, cand pui aceasta intrebare, sa te asezi comod spre a auzi raspunsul care te intereseaza, daca intentia ta n-ar fi doar un automatism relational. Cand colo, primesti un "bine, dar tu?", care te ia pe nepregatite sau te pune in situatia de a raspunde la fel de plat.[...] In realitate, nimeni nu face "bine" si-atat. Toti am avea de dat un raspuns lung, daca am sti ca intereseaza cu adevarat pe cineva ce mai facem.Toti am avea de spus o poveste despre noi...[...]. Cand il intrebi pe omul care ti-e drag "ce mai face" ar trebui sa stie ca iti pasa cu adevarat si ca vrei sa stii detalii , nu sabloane.E ca si cum ii ceri permisiunea sa te lase sa intri in zona cea mai intima a sentimentelor lui, iar daca nu-ti raspunde cu un "bine" sec vei stii ca te-a lasat. Nu e o vizita de lucru, nici de curtoazie. Nu intri nici ca sa repari ceva, nici ca sa propui planuri de viitor si nici ca sa te afli in treaba. Intri ca sa asculti, sa privesti si sa fii un receptacul de care omul acela drag are nevoie.[...]
Propun reabilitarea intrebarii, macar acolo unde in suflete mai sunt raspunsuri calde pentru oameni dragi.
TU ce mai faci?..."

Cuvinte maiastre - Dorul

Am vrut sa vorbesc de copilarie, de iubirea jucausa , naiva si pura a copilariei sau de copilaria iubirii ,sau poate chiar de sex ... dar mi-am luat o carte , asa ca ...m-am imbracat in pijamaua mea verde sau kaki, nu stiu, depinde gusturi sau de optica, cu siret si fundita portocalie, mi-am luat papucii verzi , maieu portocaliu pe dedesupt, mi-am strans parul cu mana pe o parte si nu mi-am scos cerceii - cercurile mari si rotunde si am citit ...si am citit si am citit... Sunt disperata, intr-o ora jumatate am parcurs mai bine de jumate de carte. Cum este posibil?...Inca o ora si gata , o termin ...nu vreau , e prea buna.....As vrea sa pot scrie si eu asa, sa invart cuvintele, ideile , literele , metaforele , cu asa o mare usurinta si mai ales dibacie ...sa pot creea si eu ceva atat de savuros, real, frumos...nu pot, asa ca asta seara ma inclint in fata "artistului" citand...
Niste raspunsuri
Mihaela Radulescu
" Mic tratat de dor
Dor- cuvant latinesc care l-a adus pana la noi, "dolus", venea de la "dolere", care inseamna " a durea"...
Dor marunt- cred ca au vrut sa-i spuna dor de alint , dar n-au stiut daca sa recunoasca ca ti se face dor de un om pe care-l iubesti si la 5 minute dupa ce-a iesit pe usa...
Dor de duca - cand tot ce ai in jur iti este in plus. Iti lipsesti doar tu tie, intr-o varianta dupa care jinduiesti.
Dor mocnit- se insinueaza meticulos, ca o mireasma de viata in doi.
Dor naprasnic - are o culoare vie, iti scoate ochii, uneori si sufletul , caruia ii plac mai mult nuantele calde.
Dor dureros - cand ce astepti nu mai vine si stii bine asta, dar pastrezi dorul, caci nu ai mereu cu ce sa-l inlocuiesti.
Dorul de dor - cand ai prefera sa te chinui din nou, decat sa fii un om atat de singur.
Dor mincinos - cand nu era sentiment ci obisnuinta. Tabiet.Tic
Dor fizic - cand creierul iti da comenzi bezmetice sa faci orice pentru o senzatie care sa aduca a ...doi.
Dor fara tinta - cand plangi la viata altora de pe strada , din cantece, din carti...
Dor necunoscut - cand nu stii exact de ce ti-e rau langa jumatatea ta. Ti-e dor de tine, cel mai probabil.
Dor de copilul tau - dor sfant de mama...
Dor de copilarie - e de cele mai multe ori un dor de parintii care iti rezolvau toate problemele in care azi te-ai incalcit.
Dorul de clarificare - asa afli cand iubesti cu adevarat, dupa ce nu mai ai langa tine...
Nimeni nu rade de dor - cu exceptia indragostitilor care se vor revedea curand. Azi, in cele mai multe cazuri.
Nu face demonstratii de forta cand ti-e dor, ajung gesturile mici, dar profunde. Alteori ajung cuvintele, aranjate dupa bataile inimii."
Tu de care dor ai?

luni, 14 decembrie 2009

Inima

Ce poti face cand inima ta plange dupa parfumul florilor de cires , iar afara gerul patruleaza cu suflarea lui de gheata?...patruleaza , pandeste pe la ferestre, furios ca nu poate patrunde la ea ...sa-i inghete bataia calda...
Iar ... ea , inima ta , ea care e atat de puternica...care a batut doua minute intr-unul pentru zile si nopti intregi -de iubire , care a plans lacrimi nestiute de dor, care a inghitit vorbe amare si apoi a zambit, care a a inflorit odata cu primul scancet de copil, si a zburat in ochi lor nemarginiti, care a mangaiat, sarutat, alintat, consolat, incurajat, zambit, ras, iubit, suferit...
...ea, inima mea, sta , bate si priveste in geam la gerul atat de necrutator ce nu lasa ciresii sa infloreasca...

Simtind...




"Pasiunea nu cunoaste alfabetul ratiunii... Pasiunii ii este indiferent ce ii ofera celalalt, ea vrea sa se manifeste pe deplin, vrea sa-si daruiasca intreaga vointa, chiar si atunci cand nu primeste in schimb decat sentimente suave, politete, amicitie sau simpla rabdare..." - Sandor Marai

"Pentru a aprecia pasiunea unui om, ar trebui sa cunoastem ce pret au pentru el toate lucrurile pe care le sacrifica pasiunii sale." - Stendhal

"Afectiunea este germenele pasiunii. Pasiunea este germenele celei mai perfecte iubiri."

"Trei pasiuni simple, dar extrem de puternice mi-au guvernat viata: nevoie de iubire, foamea de cunoastere si mila netarmuita pentru suferintele omenirii." - Bertrand Russell

"In iubire se simte mai mult decat e nevoie, se sufera mai mult decat se cugeta, se viseaza mai mult decat se traieste..."

"Oricât de dureroase ar fi experienţele iubirii, pătrunde în iubire fără să eziţi, pentru că, dacă o eviţi - aşa cum face majoritatea oamenilor -, vei rămâne blocat în ego. Atunci viaţa nu îţi va mai fi un pelerinaj, nu va mai fi un râu care curge spre ocean, ci va deveni o mlaştină." - Osho

"Nu te iubesc pentru ceea ce esti, ce pentru ceea ce sunt atunci cand sunt cu tine." - Gabriel Garcia Marquez

"Cine umbla dupa iubire, n-o va gasi; cine-o da, o primeste inapoi."

"...vrem sa ne indragostim. De ce? Deoarece experienta dragostei ne face sa simtim ca traim cu adevarat, unde fiecare simtamant este intensificat, fiecare emotie este amplificata. Poate dura doar un moment, o ora, o dupa-amiaza, dar asta nu-i stirbeste valoarea, noi fiind daruiti cu amintiri..." - Osho

Dulceata...

...m-am trezit cu un gust dulceag pe buze... ce-o fi oare?...
... sa fie oare gustul de kurtos de aseara?
... de kurtos zarit intr-o casuta, intr-o curba , pe inserat, pe o sosea pierduta in linistea dintre munti , la 80km/h ... zarit si oprit la timp pentru zambetul meu...
... sau sa fie dulceata boabelor mici si aromate de struguri?...
... sa fie dulceata vinului dulce de Tohani?...
... sa fie dulceata rasetelor?...
... sa fie dulceata vorbelor de alint?...
... sa fie dulceata gandului cald?...
... sa fie dulceata pasilor abia pasiti pentru a nu-ti tulbura somnul?...
... a primei si celei mai bune imbucaturi?...
... a vorbelor de dor?...

duminică, 13 decembrie 2009

Calatorii...







...inca imi ard obrajii de la ger...

Am fost plecata, am calatorit in doua zeci si patru de ore printr-o gramada de tinuturi... mi-am luat inima ...la picior si am descoperit lucruri minunate, masina a inghitit sute de km de sosea iar gustul a incercat arome ciudate...Cu ce sa incep?

Am plecat intr-o dupa-amiaza tarzie, cu multa voie-buna si cu primii fulgi mici si timizi... Era chiar ciudat cum goneam pe soselele pustii... fulgii luminati de faruri treceau cu viteaza ametitoare, sclipind pentru o secunda ca apoi sa fie inghititi de intunericul pastos...Suna frumos, nu? ...Chiar era...

Si gerul ...doamne, ce ger...cand am ajuns , de la masina pana in camera mi-a inghetat nasul...si urechile ...si mainile...dar am uitat cu totul de el cand am dat de caldura, de caldura ametitoare din camera cu masuta, dulap si pat pictate manual- cu floricele colorate si frunzulite mici , gingase si verzi... de caldura din inima mea...

Mi-am aruncat cizmele si haina si ...grijile....si m-am trantit in asternuturile albe , proaspat apretate...

Ai incercat sa amesteci bunatati vreo-data? Ai incercat roquefort, nuci, struguri, iubire, brie, jambon serano, tamaioasa dulce de Tohani si multa, multa tandrete? E o combinatie ciudata , dar o recomand cu incredere...

De asemenea , recomand ca dimineata sa priviti rasaritul cu geamul deschis...doar intr-un tricou, ca sa aveti ce incalzi...si neaparat sa va clatiti ochii prin galopul unui tanar armasar frisian...navalnic, impulsiv...

Cat de frumosi sunt caii...cei precum cafeaua...negri , plini de personalitate...un deliciu doar sa-i privesti , dar' sa-i mai si incaleci...ce experienta minunata...sa-ti intaresti inima sa le dovedesti personalitatea puternica , incapatanata...sa-i conduci, ferm ...dar tandru...sa gusti si tu odata cu ei din libertate... din pasiunea de a trai, de a simti...
Si-apoi am plecat, imbatati de savoarea experintelor ce le-am gustat...muntii cufundati in noapte se perindau tacuti dincolo de geamul aburit de care imi lipisem fruntea...zeci de luminite clipeau sagalnic , ca in povesti , umpland dealurile din apropriere...

...am apasat un buton pe GPS si i-am indicat : acasa...restul stia el...

...si intr-o clipa am si ajuns ...in inima mea, acasa...













joi, 10 decembrie 2009

...ganduri cu miros de cetina ...

...ma tot gandesc obsesiv la Craciun...poate sunt de vina colindele de la radio, filmele de seara cu Mosi Craciuni si intamplari haioase, nu stiu...sau poate ca este harul care incet-incet se coboara din cer peste pamant...
Nu-mi pot scoate din minte imaginea unui brad mare, frumos, perfect, a globurilor rosii si a siragurilor de margele aurii. Bradul nostru intotdeauna a fost rosu cu auriu. Culorile care mie imi trezesc Craciunul in suflet...si mirosul...ador mirosul de cetina proaspata...
Incerc sa lucrez, stau in fata unei pagini goale timpul trece dar ma trezesc tot fara nici un cuvant scris ci doar cu multe cadouri si zambete perindate prin mintea mea...
Abia astept sa daruiesc...sa dospesc si sa coc surprize, care mai de care mai minunata, amuzanta, vesela...
Sa plec in cautare de cadouri, hartii cu stelute si mult sclipici , fundite...felicitari dragute , calde, dulci cu ursuleti gri cu nas albastru...
Abia astept sa plece copii la colind, si pe furis sa punem cadourile sub brad, sa ne incurcam in propriile picioare, sa ne tremure mainile, sa tresarim de orice zgomot auzit pe langa usa...Au venit deja?...
Sa le vezi zambetele , nerabdarea si bucuria cand le gasesc...chiotele, frenezia, galagia...Iar noi cei mari, timizi , cautam din priviri, nerabdatori darul nostru... darul atentiei si iubirii celuilalt...
Iar noaptea, tarziu , cand toata suflarea din casa doarme, sa ma intind usor pe intunericul luminat de jocul minunat al luminitelor... sub brad...in mirosul de cetina proaspata, printre hartii de bomboane, jumatati de ciocolate, funde si bucati de hartii rosii cu stelute si mult sclipici... printre toate zambetele de copil si saruturile de iubire...


Maestrul...

...geamurile masinii erau aburite, semn ca era frig afara , iar inauntru cald , de la respiratiile noastre. Nu m-am putut abtine si am desenat cu degetul o inimioara pe geam... eram copil - trebuie sa mai fim si copii...Am deschis geamul , inimioara s-a sters si un aer rece m-a izbit in fata, un aer rece de seara si iarna ...de seara de iarna. Pe loc mintea mi-a plasmuit imaginea unor brazi imensi , unor troiene de zapada , a unor munti...Am inspirat adanc, am inchis ochii si m-am pierdut in amintire, nu era frig, era doar iarna si era frumos...atat de frumos ...
Am ales sa traiesc si sa simt , sa simt emotiile in esente pure ...
Am trecut pe langa un cersetor murdar , zdrenturos si putin nebun...I-am dat un sandwich mai vechi , cu felii de paine tari si un pic de sunca intre ele. S-a uitat cu ochii mari si pierduti , a zambit nebuneste , l-a desfacut si a muscat jumatate din el ...odata. Era fericit...se uita la mine si zambea, mesteca frenetic si zambea...era fericit cu sandwich-ul meu vechi...
Cum e posibil???...l-am privit cu drag , i-am sorbit zambetul stirb si murdar, bucuria...El stia sa traiasca, stia sa simta, sa se bucure , sa zambeasca...reusea sa simta dulceata sandwich-ului meu vechi pentru ca gustase multa amaraciune...
Am ales sa traiesc, si bune si rele , sa simt durere, ca sa-mi pot ascuti simturile pentru a distinge si dulceata...am ales esentele pure...
Daca vrei sa te ridici foarte sus trebuie sa-ti iei avant de foarte de jos...si trebuie sa accepti si caderea...ne temem, atat de tare incat uitam sa traim, uitam sa simtim...sa iubim , sa zambim...ne cufundam in banal si indiferenta ratand minunea ...
Dar el , cersetorul sarac, murdar, infrigurat si flamand experimentase atata durere incat acum era maestru in a distinge si savura bucuria...
...era maestru in a TRAI...

marți, 8 decembrie 2009

Fetita

O fetita cu ochi verzi , pistrui si codite, chicotea
La mine
si la livada mea de ciresi...
Am certat-o
I-am spus ca eu traiesc prea intens ...
Zbor prea sus si cad prea jos...
Dar nu m-a crezut,
Chicotea...
La mine
si la livada mea de ciresi...
I-am intins mana
si m-am transformat intr-o stea...
...intr-o cometa nebuna
...am luat-o si pe ea si am parcurs in secunde,
mii de galaxii de lumina,
Am uimit-o pana si pe ea,
S-a rusinat de puterea mea,
Inima cometei era inima mea si ardea
De sub obrajii fierbinti,
Fetita , ma privea si-mi zambea...



Flori de cires





Un tipat scurt
mi-a'ntors privirea
Infiorarea mi-a cuprins simtirea...
si am fugit , si fug si fug...
...ca sa nu vad durerea...
Ma impiedic , cad, in parul incurcat printre picioare...
Privesc , zambesc si lacrimi-mi ating privirea...
Ma sperii , le arunc si fug ...si fug ... si fug...
Ma impiedic , cad, in ciresul incurcat printre picioare...
Privesc , zambesc si rasete-mi ating simtirea...
Din lacrimi , flori de cires mi-au incurcat gandirea...
Rad , plang, iubesc, doresc ...da, pot, in lumea mea...
...a florilor de cires...

luni, 7 decembrie 2009

Poezie...

Sărut furat

Ţi-am înghiţit sărutul într-o zi.
Hai, fără supărare, căci recunosc cinstit,
avea gust bun - deşi cam acrişor - de portocale.
Şi am gândit - deh, gînduri de copii -că de înghit sărutul,
din cîteva felii
măcar un sâmbure, cândva,
va încolţi şi voi avea livadă de săruturi.
De-ale tale!

C. Petrache

Alungarea fluturilor

Hai sa alungam roiul de fluturi
cu un zvicnet scurt de nuia -
aripile lor prea des ne impung,
ne inteapa sufletul, iritat deja.
Hai sa pocnim surd din cravasa
sa fuga berbecii ce tropaie-n vene.
Hai sa alungam sentimente - si-n lene
sa plonjam rind pe rind. Trist, chiar asa !

C. Petrache

Reteta

Ingrediente...

...fragilitate ...cam cateva ore bune de tremur ...din cap pana in picioare...
... putere ...sa munte muntii sau oamenii din loc ...
...pasiune ...neaparat fierbinte turnata in fir subtire printre celelalte ingrediente...
...duritate, destula cat sa tina piept tuturor lacrimilor nevarsate...
...dragoste...cata????...hmmm , oricata....aici nu exista limite ....nu exista prea multa niciodata...
...ura?...nu , categoric nu , ar strica cu totul minunata aroma...
...indiferenta...atat cat sa poti pasi peste ...
...aroganta ...poate un pic, atat cat iei intre doua degete...
...caldura...strict necesara, pentru a incalzi toate sufletele ce se vor atinge de ea...
...sensibilitate...destula sa mangaie inimile celor din jur...
...finete...doi pumni mari pentru a nu strivi emotiile pe buzele carora vom ajunge...

Cum le amestecam?...acesta e minunatul secret al fiecaruia...incercam cat mai multe combinatii necesare multitudinii de gusturi , preferinte, situatii si persoane ce ne vor gusta...

Cate odata mai gresim reteta...

...daca s-a scapat prea multa caldura adaugam repede putin mai multa indiferenta si aroganta...hmm, gustul cald era mai placut...

...daca exista prea multa fragilitate , condimentam cu mai multa duritate... necesara pentru a nu se sfarama de tot inainte de a fi gustata...

...daca aroma indiferentei e prea puternica ar fi bine sa marim cantitatea de sensibilitate...si chiar de finete... pentru a nu rani buzele...

...combinatiile sunt nenumarate...unele neasemuit de gustoase, altele mai seci ...

... omul ... ciudata combinatie ... ...uneori stangace...uneori dura...uneori minunata...



duminică, 6 decembrie 2009

Milioane...

... oare cate milioane de papucei , ghetute, pantofiori au stat cuminti la loc de cinste in noaptea aceasta???...


...oare cate milioane de mutrite sifonate de somn sau trezit devreme in aceasta dimineata nerabdatoare sa-si verifice incaltamintea?...


...oare cate milioane de cutii, hartii cu ursuleti si stelute , fundite au cazut prada manutelor frenetice nerabdatoare sa-si desfaca cadourile?...

...oare cate milioane de zambete au luminat fetele lor mici si inocente?...

...oare care milioane de dansuri si chiote de bucurie au zguduit lumea azi?....

..si am vorbit doar despre inocenta ...

...oare care milioane de papuci, cizme si pantofi si-au asteptat sagalnici in noaptea aceasta semnul de atentie, iubire sau caldura...?...

...oare cate milioane de chicoteli, saruturi si imbratisari au spart frigul si linistea diminetii de decembrie?...


...oare cate milioane de suflete sau umplut de dulceata cand au simtit caldura gandului celuilalt ?...

...oare cate milioane de suflete sau umplut de bucuria daruirii cand au simtit zambetului celuilalt?...



...milioane...au incalzit o dimineata friguroasa de decembrie...