Zilele trecute am deschis televizorul si tocmai era o reclama ce invita la cat mai multe sms-uri ...de iubire. O reclama comerciala fireste dar care intamplator, sau nu, se folosea de cea mai mare minune existenta in toate timpurile...se folosea de iubire...Mi-am dorit cu ardoare melodia ce se auzea pe fundal, am gasit-o si acum o impartasesc cu voi...E minunata! Si ma intristez pentru cine nu simte asta... Da. Ma intristez. Recunosc. Pentru altii. Pentru straini. Pare o mare prostie, nu-i asa?
Ii dau putina libertate copilul ascuns in sufletul meu, alung teama de a fi tanar si liber, deschid lacatele, arunc cheile, ma decalt si alerg... Cum poate fi exprimata mai frumos dragostea?
Acadele , inghetate pe bat, curcubee, clovni si bucurie...Bucurie. Copilarie.
Intr-o lume atat de rece, atat de gri, atat de apasata de nevoi si tristete, de rautate , egocentrism si indiferenta, bucuria colorata a dragostei este o MINUNE...din ce in ce mai rar intalnita.
Si ma inclin. Da, ca la Protv, "JOS PALARIA".
Ma inclin in fata celor capabili sa IUBEASCA.
Ma inclin in fata celor capabil sa recunoasca asta.
Ma inclin in fata celor capabili sa RECUNOASCA IUBIREA si sa n-o DESCONSIDERE.
Ma inclin in fata celor capabili sa planga de DOR.
Ma inclin in fata celor capabili sa recunoasca asta.
Ma inclin in fata celor capabili sa planga de FERICIRE.
Ma inclin in fata celor capabili sa recunoasca asta.
Ma inclin in fata celor capabili sa poarte manusi atunci cand iau inima cuiva in maini. Sa stie cum sa o protejeze sau cum sa o puna la loc fara a o rani.
Ma inclin in fata celor care nu isi imbraca armura de plumb. Armura ce nu le da voie sa SIMTA durerea. Dar nici adevarata bucurie. Sa nu simta nici atunci cand calca sub talpa grea gaze mici...
Ma inclin in fata celor capabili sa le pese de ceilalti. Chiar daca le sunt doar straini.
Ma inclin in fata COPIILOR din inima lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu