...in gerul de minus opt grade...

...as vrea sa scriu, dar nu pot ...mintea mi-e impaienjenita de un oftat...s-a lipit azi, pe la pranz, de mine si nu mai reusesc sa scap de el. Ca o guma de talpa pantofului...dar nu, nu e buna comparatia, guma e doar neplacuta si iritanta, oftatul are si o dulceata a lui...ca un catelus mic ce se tine dupa tine pe strada si nu mai scapi de el ... sacaitor-dragut, dragut-sacaitor...

...ma intreceam intr-un joc de carti cu domnitele mele din povesti , trancaneam si zambeam, cand brusc m-am trezit singura , in mijlocul intersectiei de la Unirea...Ce onomatopee sau interjectii oare ar putea descrie mai bine surprinderea mea? Imagineaza-te in rochie cu dantele -minunate ele de felul lor- cu bucle stranse complicat la ceafa si cu doua flori de iasomie printre ele, cu cartile in mana , la minus opt grade, in zapada, singura , singura cuc......Masini, nameti, flescaiala...oameni infrigurati imbracati ca la polul nord...Noroc ca nu ma vedeau...O lacrima era tare neastamparata ...am prins-o discret chiar cand vroia sa fuga... Si pe cand imi rupeam o bucata sanatoasa din poala de saten a rochiei - sa o pun pe post de sal, o mana calda m-a prins de incheietura. Nu m-am speriat. M-am privit in ochi ... Am oftat- amandoua, ne-am strans de mana- amandoua, ne-am pus jos in mijlocul intersectiei si am trancanit si am jucat carti ...eh, n-am mai zambit ... o vreme...cam greu in gerul de minus opt grade...