Acum cateva zile afara viscolea, nu , nu ningea, viscolea. Asa cum se face, cu tot tacamul, ger, vant naprasnic si fulgi confuzati si ametiti invartindu-se peste tot...Asa ca dupa un drum de o ora ce trebuia facut intr-o jumate de ora, de ascultat colinde pline de iubire si facut ochiuri rotunde in aburul de pe geamul masinii, prin care sa privesc la povestea de afara...dupa toate acestea mi-am zis: "Hai la film!"
Zis si facut... am luat doua perechi de manute si am mers la cinema. La un desen animat cu extraterestrii verzi ce traiau intr-o lume similara anilor '50 ...Frumoase vremuri, apropo...
...se sting luminile, pop-corn-ul crantane prin toata sala ....un robotel pe post de catel, cu antena pe post de codita, inebunit dupa pietre in loc de mingi...un tanar omulet verde, timid si total indragostit de o ...tanara omuleata verde...Zambiti?...Eu am ridicat o sparnceana...Chiar e o conspiratie cosmica? Totul luna aceasta e legat de iubire? Sau doar un cupid obraznic si-a pus in cap sa ma tachineze pe mine?...Hmmm...
... atunci am gustat putin din dragostea copilareasca sau din ...copilaria dragostei...ca azi dimineata cand am primit in dar doua inimi de lut...Inimi pictate de patru manute si doua inimi calde...pictate cu prea mult rosu sau cu prea mult sclipici...inimi minunate...
Este minunat sa fii copil. Stii de ce? Atunci esti atotputernic. Chiar asa...cu cat suntem mai mici, mai neputinciosi si nestiutori cu atat avem impresia ca totul este posibil. Credem ca mosul chiar incape pe horn, renii pot zbura, mama ne poate lua durerea cu un sarut...iar catelul sigur la un moment dat v-a renunta a se mai preface si ne v-a vorbi pe limba noastra...
Atunci nu ne indoim de iubirea nimanui... iubirea este cel mai firesc si natural lucru care se poate intampla...Normal ca mama ne iubeste, tata, buni, ca pisica toarce la picioarele noastre iar catelul lesina de bucurie cand vede ca ne-am intors de la ...baie...
Cat de jucausa, pura si sincera este iubirea copilariei noastre, neatinsa de tachinari, asteptari, temeri, jocuri complicate ale ego-urior noastre prea mari pentru a mai incapea intr-un sarut...sau intr-un simplu "...mi-e dor de tine"...
Este o iubire atat de idilica incat nu a existat vre-odata sa nu fie impartasita...
Mi-e atat de dor de obrajorul cald lipit de sanul meu, de geana ce tresare cufundata in cel mai profund si minunant somn, de buzitele stranse ca o mura ce infloresc atat de frumos intr-un zambet cu miros de lapte...dor de iubirea lor neconditionata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu