...ma tot gandesc obsesiv la Craciun...poate sunt de vina colindele de la radio, filmele de seara cu Mosi Craciuni si intamplari haioase, nu stiu...sau poate ca este harul care incet-incet se coboara din cer peste pamant...
Nu-mi pot scoate din minte imaginea unui brad mare, frumos, perfect, a globurilor rosii si a siragurilor de margele aurii. Bradul nostru intotdeauna a fost rosu cu auriu. Culorile care mie imi trezesc Craciunul in suflet...si mirosul...ador mirosul de cetina proaspata...
Incerc sa lucrez, stau in fata unei pagini goale timpul trece dar ma trezesc tot fara nici un cuvant scris ci doar cu multe cadouri si zambete perindate prin mintea mea...
Abia astept sa daruiesc...sa dospesc si sa coc surprize, care mai de care mai minunata, amuzanta, vesela...
Sa plec in cautare de cadouri, hartii cu stelute si mult sclipici , fundite...felicitari dragute , calde, dulci cu ursuleti gri cu nas albastru...
Abia astept sa plece copii la colind, si pe furis sa punem cadourile sub brad, sa ne incurcam in propriile picioare, sa ne tremure mainile, sa tresarim de orice zgomot auzit pe langa usa...Au venit deja?...
Sa le vezi zambetele , nerabdarea si bucuria cand le gasesc...chiotele, frenezia, galagia...Iar noi cei mari, timizi , cautam din priviri, nerabdatori darul nostru... darul atentiei si iubirii celuilalt...
Iar noaptea, tarziu , cand toata suflarea din casa doarme, sa ma intind usor pe intunericul luminat de jocul minunat al luminitelor... sub brad...in mirosul de cetina proaspata, printre hartii de bomboane, jumatati de ciocolate, funde si bucati de hartii rosii cu stelute si mult sclipici... printre toate zambetele de copil si saruturile de iubire...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu