duminică, 13 decembrie 2009

Calatorii...







...inca imi ard obrajii de la ger...

Am fost plecata, am calatorit in doua zeci si patru de ore printr-o gramada de tinuturi... mi-am luat inima ...la picior si am descoperit lucruri minunate, masina a inghitit sute de km de sosea iar gustul a incercat arome ciudate...Cu ce sa incep?

Am plecat intr-o dupa-amiaza tarzie, cu multa voie-buna si cu primii fulgi mici si timizi... Era chiar ciudat cum goneam pe soselele pustii... fulgii luminati de faruri treceau cu viteaza ametitoare, sclipind pentru o secunda ca apoi sa fie inghititi de intunericul pastos...Suna frumos, nu? ...Chiar era...

Si gerul ...doamne, ce ger...cand am ajuns , de la masina pana in camera mi-a inghetat nasul...si urechile ...si mainile...dar am uitat cu totul de el cand am dat de caldura, de caldura ametitoare din camera cu masuta, dulap si pat pictate manual- cu floricele colorate si frunzulite mici , gingase si verzi... de caldura din inima mea...

Mi-am aruncat cizmele si haina si ...grijile....si m-am trantit in asternuturile albe , proaspat apretate...

Ai incercat sa amesteci bunatati vreo-data? Ai incercat roquefort, nuci, struguri, iubire, brie, jambon serano, tamaioasa dulce de Tohani si multa, multa tandrete? E o combinatie ciudata , dar o recomand cu incredere...

De asemenea , recomand ca dimineata sa priviti rasaritul cu geamul deschis...doar intr-un tricou, ca sa aveti ce incalzi...si neaparat sa va clatiti ochii prin galopul unui tanar armasar frisian...navalnic, impulsiv...

Cat de frumosi sunt caii...cei precum cafeaua...negri , plini de personalitate...un deliciu doar sa-i privesti , dar' sa-i mai si incaleci...ce experienta minunata...sa-ti intaresti inima sa le dovedesti personalitatea puternica , incapatanata...sa-i conduci, ferm ...dar tandru...sa gusti si tu odata cu ei din libertate... din pasiunea de a trai, de a simti...
Si-apoi am plecat, imbatati de savoarea experintelor ce le-am gustat...muntii cufundati in noapte se perindau tacuti dincolo de geamul aburit de care imi lipisem fruntea...zeci de luminite clipeau sagalnic , ca in povesti , umpland dealurile din apropriere...

...am apasat un buton pe GPS si i-am indicat : acasa...restul stia el...

...si intr-o clipa am si ajuns ...in inima mea, acasa...













Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu