Maestrul...

...geamurile masinii erau aburite, semn ca era frig afara , iar inauntru cald , de la respiratiile noastre. Nu m-am putut abtine si am desenat cu degetul o inimioara pe geam... eram copil - trebuie sa mai fim si copii...Am deschis geamul , inimioara s-a sters si un aer rece m-a izbit in fata, un aer rece de seara si iarna ...de seara de iarna. Pe loc mintea mi-a plasmuit imaginea unor brazi imensi , unor troiene de zapada , a unor munti...Am inspirat adanc, am inchis ochii si m-am pierdut in amintire, nu era frig, era doar iarna si era frumos...atat de frumos ...
Am ales sa traiesc si sa simt , sa simt emotiile in esente pure ...
Am trecut pe langa un cersetor murdar , zdrenturos si putin nebun...I-am dat un sandwich mai vechi , cu felii de paine tari si un pic de sunca intre ele. S-a uitat cu ochii mari si pierduti , a zambit nebuneste , l-a desfacut si a muscat jumatate din el ...odata. Era fericit...se uita la mine si zambea, mesteca frenetic si zambea...era fericit cu sandwich-ul meu vechi...
Cum e posibil???...l-am privit cu drag , i-am sorbit zambetul stirb si murdar, bucuria...El stia sa traiasca, stia sa simta, sa se bucure , sa zambeasca...reusea sa simta dulceata sandwich-ului meu vechi pentru ca gustase multa amaraciune...
Am ales sa traiesc, si bune si rele , sa simt durere, ca sa-mi pot ascuti simturile pentru a distinge si dulceata...am ales esentele pure...
Daca vrei sa te ridici foarte sus trebuie sa-ti iei avant de foarte de jos...si trebuie sa accepti si caderea...ne temem, atat de tare incat uitam sa traim, uitam sa simtim...sa iubim , sa zambim...ne cufundam in banal si indiferenta ratand minunea ...
Dar el , cersetorul sarac, murdar, infrigurat si flamand experimentase atata durere incat acum era maestru in a distinge si savura bucuria...
...era maestru in a TRAI...