Rontaind un snickers...

Cateodata e bine sa visezi, cateodata e bine sa traiesti real... cateodata e bine sa zbori , cat mai sus printre castelele dintre nori, printese cu parul de aur pana la glezne la numai 16 ani si printi frumosi care nu au nevoie de sala ci au nevoie de zmei ca sa-si poata dovedi virtutile masculine: curajul si puterea.

Cand am iesit afara se facuse iar frig, chiar ger...un ger foarte real ce in povesti nu are loc...Nauca am luat-o pe strada in sus, mergand aiurea si vorbind la telefon realizand dupa 5 minute ca am mers in sens invers. Sens invers la ce? Eram prea paralizata de frig ca sa mai rationez , am cautat din priviri un geam cald, l-am zarit cu greu si am intrat inauntru...Shaorma. Nu aveam intentia sa manac dar caldura si mirosul m-au coplesit. Asa ca m-am asezat pe scaunul inalt de bar si am mancat juma' de shaorma, privind la oamenii ce treceau grabiti prin fata geamului... jumate i-am dat-o tiganusului grasut din fata fast-food-ului. Apoi am inghetat in statia de tramvai asteptand 23-ul, langa o babuta mica cu palarie si un neg mare pe obraz si o domnisoara cu ruj roz, foarte roz, prea roz...Nu are ce cauta un asa roz pe un asa ger, intr-o statie de tramvai...Dar poate ca era o printesa ce-si traia povestea, la fel cum din tramvaiul 27 doi tineri printi incercau disperati sa-i castige atentia. O printesa aflata in gradina ei fermecata gatita in asteptarea pretendentilor la mana ei. Cum ar fi sa traim realul prin poveste? Sa reusim sa vedem griul colorat, sa stergem aburul de pe privire? ... Ar fi chiar amuzant...
Ca si cum, acum nu stau la birou, in fata unui laptop, tastand si rontaind un snickers ci in gradina palatului, intr-un urias baldachin, printre voaluri si matasuri albe, scriind cu o minunata pana de strut si ...rontaind un snickers...