http://www.youtube.com/watch?v=G7O9OqBd2us&NR=1
Cand am deschis ochii am stiut ca va fi cea mai fericita zi din viata mea de pana atunci...sau cel putin una din acele zile ce nu le uiti niciodata.
Aseara am ajuns tarziu, era o noapte rece, umeda si de la oboseala avusesem frison. Asa ca am facut rapid un dus fierbinte, infofolita in halatul putin aspru am dat pe gat degetul de whisky din partea casei si pe jumate ametita m-am culcat...
Deci , am deschis ochii si m-am intins rasfatandu-ma in asternuturile inflorate: cerceafuri apretate de sifon alb imprimat cu buchetele de flori mici in degradeuri galbene si mov . Minunat. Nu stiu ce balsam folosisera dar miroseau la fel cum aratau : proaspat si dulceag. Camera nu era foarte mare dar au stiut sa nu o aglomereze. Putina mobila si multa lumina. Un pat mare, un dulap, doua noptiere si o masuta. Toate dintr-un lemn "maro aluna" ce se transforma in "maro-scoarta de copac" catre margini. Pe masuta era o vaza mica, alba , grasuta, cu gat scurt in care dormeau gingase niste flori de camp lila.
Deci , am deschis ochii si m-am intins rasfatandu-ma in asternuturile inflorate: cerceafuri apretate de sifon alb imprimat cu buchetele de flori mici in degradeuri galbene si mov . Minunat. Nu stiu ce balsam folosisera dar miroseau la fel cum aratau : proaspat si dulceag. Camera nu era foarte mare dar au stiut sa nu o aglomereze. Putina mobila si multa lumina. Un pat mare, un dulap, doua noptiere si o masuta. Toate dintr-un lemn "maro aluna" ce se transforma in "maro-scoarta de copac" catre margini. Pe masuta era o vaza mica, alba , grasuta, cu gat scurt in care dormeau gingase niste flori de camp lila.
M-am ridicat pe marginea patului si am atins cu talpile goale dusumeaua rece. Papuci n-aveam asa ca am inceput sa topai de pe un covoras pe altul. Erau dreptunghiulare, aspre dar tesute in multe nuante de mov si cu franjurei la capete. Am ajuns la fereastra mare si dubla , am dat deoparte perdelutele dantelate de un alb-galbui, deschizandu-le larg... Idilic. Undeva la orizont in partea stanga se vedea golful Kenmare, iar in rest verde. Numai verde. Gradini minunate pline de tot felul de copacei si arbusti infloriti .
Mi-am umplut plamanii cu aerul proaspat si am realizat ca am o pofta cumplita de o cafea, bauta acolo pe terasa mica si plina de flori rosii -curgatoare a pensiunii. Defapt era mai mult o casuta un pic mai mare, cu un etaj si trei dormitoare pentru musafiri si multe, multe flori rosii- curgatoare...
M-am spalat repede, mi-am tras o pereche de jeansi si o camasa alba, larga, mi-am trecut mainile prin par, m-am incaltat cu botinele maro si mi-am pus vesta blanoasa pe spate. Gata. Nu aveam chef sa ma machiez. Am deschis usa dar cand s-o inchid in urma mea am mai privit odata camaruta: era prea perfecta in simplitatea ei. O raza trecea prin dantela perdelei lasand umbre mari pe dusumea si pat . Am inchis ochii si mi-am "incapsulat" imaginea apoi am tras usa si am coborat scarile plina de energie.
***
Cafeaua era cam tare pentru gustul meu. Mi-am aprins o tigara gandindu-ma ce sa comand ...mic dejun traditional irlandez sau doar un croasant si un suc de portocale? Ispita bacon-ului crocant alaturi de oua si rosii coapte a fost prea puternica si cand roscata draguta cu ten pistruiat a venit sa ma intrebe ce doresc sa servesc , am pus degetul aratator pe primul rand din meniu...Trebuie sa recunosc: rar rezist ispitelor culinare...
***
Era mai frumos ca in poze. Goful. Era racoare si un vanticel obraznic imi zbura parul in toate directiile. N-as fi putut sa ma balacesc...dar tot n-am rezistat m-am descaltat si mi-am legat botinele asa cum am vazut prin filme: de sireturi... Daca tot sunt intr-un loc ca'n filme ar fi bine sa ma incadrez, nu? Rad de una singura si imi suflec blugii aproape pana la genunchi si intru in apa... Ce senzatie! Ma ia cu frig , pielea mi se purica toata, instinctiv imi strang vesta mai tare pe langa corp si ma incapatanez sa calc valurele ce se sparg incet la mal...pana la urma chiar ma obisnuiesc , nu mai simt fiorul rece si ma bucur de mangaierea lor.
Din spate printre tipete de pescarusi si valuri spargandu-se parca disting un tropait. N-apuc sa intorc privirea ca si sunt stropita din cap pana in picioare de galopul unui cal nebun...
Poftim??
Un cal? Consternata privesc, cu gura cascata, la propriu , in urma lui. Ma gadila o picatura de apa ce mi se prelinge pe tampla, apoi pe gat prin spatele urechii...O sterg si pornesc si eu sa alerg ... Logic ca dupa cateva sute de metri cedez, ma opresc sa-mi trag rasuflarea si raman sa privesc cu dor dupa el...
***
Mi-am umplut plamanii cu aerul proaspat si am realizat ca am o pofta cumplita de o cafea, bauta acolo pe terasa mica si plina de flori rosii -curgatoare a pensiunii. Defapt era mai mult o casuta un pic mai mare, cu un etaj si trei dormitoare pentru musafiri si multe, multe flori rosii- curgatoare...
M-am spalat repede, mi-am tras o pereche de jeansi si o camasa alba, larga, mi-am trecut mainile prin par, m-am incaltat cu botinele maro si mi-am pus vesta blanoasa pe spate. Gata. Nu aveam chef sa ma machiez. Am deschis usa dar cand s-o inchid in urma mea am mai privit odata camaruta: era prea perfecta in simplitatea ei. O raza trecea prin dantela perdelei lasand umbre mari pe dusumea si pat . Am inchis ochii si mi-am "incapsulat" imaginea apoi am tras usa si am coborat scarile plina de energie.
***
Cafeaua era cam tare pentru gustul meu. Mi-am aprins o tigara gandindu-ma ce sa comand ...mic dejun traditional irlandez sau doar un croasant si un suc de portocale? Ispita bacon-ului crocant alaturi de oua si rosii coapte a fost prea puternica si cand roscata draguta cu ten pistruiat a venit sa ma intrebe ce doresc sa servesc , am pus degetul aratator pe primul rand din meniu...Trebuie sa recunosc: rar rezist ispitelor culinare...
***
Era mai frumos ca in poze. Goful. Era racoare si un vanticel obraznic imi zbura parul in toate directiile. N-as fi putut sa ma balacesc...dar tot n-am rezistat m-am descaltat si mi-am legat botinele asa cum am vazut prin filme: de sireturi... Daca tot sunt intr-un loc ca'n filme ar fi bine sa ma incadrez, nu? Rad de una singura si imi suflec blugii aproape pana la genunchi si intru in apa... Ce senzatie! Ma ia cu frig , pielea mi se purica toata, instinctiv imi strang vesta mai tare pe langa corp si ma incapatanez sa calc valurele ce se sparg incet la mal...pana la urma chiar ma obisnuiesc , nu mai simt fiorul rece si ma bucur de mangaierea lor.
Din spate printre tipete de pescarusi si valuri spargandu-se parca disting un tropait. N-apuc sa intorc privirea ca si sunt stropita din cap pana in picioare de galopul unui cal nebun...
Poftim??
Un cal? Consternata privesc, cu gura cascata, la propriu , in urma lui. Ma gadila o picatura de apa ce mi se prelinge pe tampla, apoi pe gat prin spatele urechii...O sterg si pornesc si eu sa alerg ... Logic ca dupa cateva sute de metri cedez, ma opresc sa-mi trag rasuflarea si raman sa privesc cu dor dupa el...
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu