duminică, 10 ianuarie 2010

Inceput de poveste - 3

***
Dupa amiaza am fost pe insula. Plin de pub-uri. Cel putin unul pe fiecare strada. Am intrat si eu intr-unul si am baut irish-coffee. Nu se compara cu ce bei acasa. Sa fie cafeaua, whisky-ul , frisca ...nu stiu , dar totul aici, facea un parteneriat perfect. Acum sper sa mai dorm la noapte. E deja 10 si tot n-am stare... am si dormit la pranz...M-ai bine imi trag pulovarul gri si ies pe faleza. O plimbare seara in aerul asta atat de curat ar trebui sa-mi detoxifice mintea...Deschid geanta si rapid imi var hainele in dulap. Sunt atat de bine aranjate incat n-am decat sa le pun pe rafturi.
Asa dau si de pulavarul meu gri. Ce-mi place pulovarul asta! E lung, pana pe coapse, moale, pufos, cu un guler urias ce-l pot ridica daca vreau in sus peste urechi iar in loc de nasturi are niste ace mari de siguranta cu margelute colorate...Il imbrac repede si cobor.
In salon domnisoara cu pistrui - asa ii zic deocamdata, pana ii aflu numele-sta cu o cana de ceai in mana si se uita la televizor. E relaxata, cu parul lasat pe umeri... e tanara , nu cred sa aiba mai mult de 25 ani, frumusica...O salut din privire si ma opresc , as vrea sa o intreb de calul de azi-dimineata, dar nu e atenta la mine asa ca mai bine ies...
***
E chiar rece iar aerul e umed si greu, marea un pic agitata- dar ii sta bine asa, luminata si de o luna stramba- aproape rotunda. Sunt putin nelinistita. Inspir adanc aerul sarat, ma apropii de bolovanul mare de la pranz ma sprinjin putin de el, inchid ochii si las inima sa-si regleze bataile dupa valuri... Inspir, o bataie, un val, expir, o bataie , un val, inspir... ma ustura palma, deschid ochii si observ ca iar imi sangereaza rana. E o taietura mica, curata si totusi picura sange, direct pe piatra...Cateva picaturi. Gata. Dau sa plec, dar ma intorc si privesc piatra: nici urma de sange. Stiu sigur ca picaturile au atins-o, iar apa nu ajungea acolo sus.
Un fornait ma face sa tresar speriata. Imi intorc capul si acolo , pe malul marii, sub lumina lunii lucea armasarul negru, la nici 3m de mine. Incredibil. Nu l-am auzit venind. O suta de intrebari imi blocheaza mintea, si fara sa gandesc intind mana si il ating. De obicei ma tem putin de cai. Acum nu. E cald iar coama lunga si ondulata ii cade in valuri pe ochi.
***

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu