Sarutul sau Fara Cuvinte

" Am coborat din autobuz , iar vizualizarea locului m-a amtetit. Foarte ciudat. M-am asezat pe valiza mare de carton imbracata in imitatie de piele maro. Iubesc lucrurile vintage. Pe asta am cumparat-o dintr-un anticariat de pe o straduta cum iesi din metrou, la capatul lumii. Nici nu mai stiu ce cautam acolo. Mi-a placut teribil . Asa veche cu colturile de metal si marginile putin roase... Ma incanta sa traiesc intr-o poveste. Una de demult . O gargarita mica rosie se urca incet pe geanta. Se mai opreste din cand in cand,isi desface aripile ca si cum ar vrea sa zboare, se razgandeste si apoi pleaca mai departe... S-o fi dezmortind si ea...
***
...avem o masa mica in colt dupa usa din stanga chiar langa toaleta. Oribil dar intim... Am o singura intrebare sa-i pun... E o intrebare cheie care nu are ca raspuns decat adevarul . Ha! In sfarsit nu va mai putea sa se eschiveze ... Ce puerila sunt...Pe cine mint? Oricum stiu adevarul, e acolo din totdeauna , numai cateodata il driblez... cand nu sunt obosita sau cand beau Cola...
Se aseaza jos la masa. Stanjenit. Crispat . Cu zambetul pe buze. Am frazele pregatite , repetate de nenumarate ori. Stiu clar ce voi spune si care-i vor fi replicile. Sunt mandra de mine . Regizorul perfect.
Ma priveste. Zambeste. Vocea-i tremura. Tremura el cu totul . Spune lucruri stupide pe care oricum nu le aud. Are privirea aia de copil prins cu lectia neinvatata. Oricum nu-i prea destept. Nu-si da seama ca asta nu tine... Ma atinge pe spate.
Buzele-mi ating doar coltul gurii. Narile imi sunt invadate de mirosul cu care am fost atat de obisnuita. Il inspir adanc . Il sorb in fiinta mea cu totul. Nu mai stiu exact ce se intampla. Asa o fi sa lesini? N-am lesinat niciodata.
Gustul e dulce ca intotdeauna. Toate buzele cred ca sunt dulci. Dar pe mine ma termina mirosul. Mirosul buzelor umede si catifelate , strivite de lipsa de cuvinte...
Ce cuvinte? Nu mai exista cuvinte. Au existat vreo-data? La ce bun? Cand il poti sorbi pe celalat ..cu totul , doar prin miros....
Mainile lui imi strang obrajii si tamplele. Mainile mele atarna fara vlaga pe undeva. Tot sangele a urcat si imi inunda creierul bubuind frenetic in timpan. Oare se aude cum imi bate inima? De simtit sigur se simte pentru ca s-a dus toata in buze... Rasuflu si imi inghite rasuflarea. Daca imi inghite si inima? N-ar fi bai. S-ar duce in jos pe esofag si cand ar ajunge in dreptul inimii lui, ea i-ar intinde o mana si ar prinde-o.
Si ar fi omul cu doua inimi..."