joi, 21 octombrie 2010

Pray, wach a movie, eat, love, kiss...

Aproape ca-mi parea rau de bani. Daca nu era fraza de sfarsit imi parea rau si de timp. Ah, la cate ma asteptam de la filmul asta.

Si uite-asa am spus cuvantul magic : ma asteptam. Asteptari. Nu asta avem zilnic ? De la toata Lumea? Stau si ma intreb :"ce asteptam ? ". O reteta? Solutia salvatoare? Filozofia vietii? Pe mine?

Ma asteptam pe mine? Zambesc. Pot sa zambesc. Pana la urma a meritat banii odata ce acum pot sa zambesc. Si nici de timp nu-mi pare rau . Nu-mi pare rau nici de lacrimile scurse pe obraji si sigur nu-mi pare rau de sarutul pe frunte. De sarutul pe o suvita de par.

Asta facem cu totii. Asteptam retete, solutii de la altii, fara sa ne dam seama ca asa traim viata altora. Eram dezamagita de film. Am avut impresia ca se vroia a fi o reteta. Ceea ce e cu totul gresit. Ce e bun pentru tine poate pentru mine e total nepotrivit.

Asta e solutia? Pur si simplu iubirea dispare fara nici o judecata, pleaca fara ramas bun, fara dor, isi ia aripile la spinare si zboara. Aripile alea cu care zburai in doi. Numai ca acum zboara singura. Si te lasa mofluz. Privind ca un prost in urma ei cum se duce. Sau iubirea adevarata nu dispare niciodata? Daca ce a fost a disparut - n-a fost iubire. Si-atunci ce faci?

... ne luam oglinda, meditatia, rugaciunea - ne privim in inima si admitem ca a zburat, n-a existat si o luam de la capat? Viata, o luam de la capat?

Cum sa faci asta cand nu te cunosti pe tine , cand nici celalat nu se cunoaste pe sine? Iubeste si elibereaza? ...Sa ne cufundam in nefericire de frica ca despartirea ne va distruge pe amandoi? Sa luptam oare, sa-l descoperim pe celalt asa cum e si sa-l intelegem ?

Curaj sau Frica? Frica sau Curaj? Ce paradoxal isi pot schimba rolurile.

Elibereaza sau Lupta. De unde stii cand e una si cand cealalta?

...cate nu facem din frica. Din frica fugim. Fugim de noi insine. Si de suferinta. La propriu sau la figurat. Si fugi si te ascunzi ... de tine . In lume, in munca, in altii. O zi, o luna poate chiar un an. Unii chiar toata viata. Probezi haine care nu sunt ale tale... si te chinui. Tragi de ele, te prefaci ca ti se potrivesc, sau ca tu te potrivesti lor. Incerci vietile altora practic. Dar pana unde? Si pana cand?

Pana cand incepem cu lacrimi in ochi sa cerem ...adevarul. Adevarul despre noi insine. Si cei care au astfel de lacrimi sunt fericiti. dar trebuie sa te deschizi neconditionat adevarului. Sa accepti pe oricine si orice a fi mesagerul lui. Al adevarului. Oricat de deranjant ar fi la inceput pentru tine. Adevarul.

Pana cand Iubirea triumfa ...sau Dumnezeu. Pentru ca Iubirea triumfa intr-un fel sau altul. La un moment dat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu