Cateodata nevoia de a fi eu insami ma strange pur si simplu de gat. Sunt atat de obosita... prea obosita ca sa ma mai tem. Sunt si astfel de momente cand iti vine sa te dezbraci si sa stai gol in mijlocul pietei. Gol de orice frustrare, gol de frici si de complexe, gol de parerile celorlati care-ti ciorovaiesc galagioase in urechi ne-lasandu-ti nici o clipa de liniste.
Te vrei doar pe Tine. Asa cum te-a facut mama. Inainte sa auzi primul sunet, inainte de a invata cum sa-ti calibrezi zambetul dupa a-l celorlati. Inainte...
Sa-ti asumi puterea de a cere si de a accepta raspunsul cu responsabilitatea propriei fericiri.
...sa stai singur si cu curaj sa-ti dai jos mantia "impenetrabila" de superman pentru a-ti privi vanataile. Dar fara parere de rau si fara judecata. Pentru ca cel ce te-a batut cu palma pe umar nu avea de unde stii cat de fina e pielea ta si ca mantia ta e doar o carpa imprimata.
De frica sa nu suferim ne imbracam intr-un costum fals de putere care nu numai ca nu ne protejeaza ci mai tare ne expune prin aparenta sa.
...sa stau in liniste si tacere, asa cu inima la vedere tanjind dupa atentie si tandrete.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu