Un zambet timid si un cantec

Cateodata sunt atat de obosita ca nu stiu ce sa fac: sa plang, sa rad sau sa dorm... Am momente , zile chiar, cand inima imi bate cu 180 de batai pe minut ...si apoi cade rupta de oboseala. Dulce oboseala.
Vroiam sa povestesc multe, apoi mi-am luat o bere cu lamaie si am zis a e mai bine sa tac... ca e vraiste cateodata in capul meu si nu stiu cum s-ar aranja cuvintele...
Vroiam sa va povestesc despre cum a plouat cu soare azi. Minunat. Stropi reci si soare stralucitor. Zambete si lacrimi. Ce, nu se poate? Cum poti zambi de tristete si poti plange de bucurie ...asa o fi si cu soarele si ploaia...
Vroiam sa va povestesc cum mi-am luat doua inghetate, m-am asezat pe o banca in soare si mi-am deschis umbrela sa-mi faca umbra...
Vroiam sa va povestesc despre o padure de liliac inflorit pe care nu o sa vad decat in inima mea...sau despre un sarut intr-o livada de pomi infloriti...
Vroiam sa va povestesc despre un cantec de inima albastra...
Vroiam sa va povestesc despre libertate... ce ne face liberi oare? gratiile de la geam ? hartiile din portofel? mintea? ...inima ... Pe cat de libera e ea, pe atat de liberi vom fi si noi. Daca ea e incatusata de frustrarile copilariei asa vom ramane si noi ... doar un copil temator, primind si acum cu stoicism pedeapsa ca in copilarie... asteptand confirmarea propriei valori de la ceilalti...
Vroiam sa va povestesc despre puterea dorintei omului...cum daca vrei cu adevarat asa va fi, pentru ca atunci cand ti se deschide inima , se deschide si mintea si cerul... numai sa VREI...
Vroiam sa va povestesc despre un zambet larg , dulce si drag mie...
Vroiam sa va povestesc despre o pereche de cizme rosii...pe care nu o gasesc, decat intr-un film...
Vroiam sa va povestesc putin despre mine... si despre inima mea ciudata...
...dar mai bine o las pe alta data...