Chasing pirates...

http://www.youtube.com/watch?v=uTxythHY09k



…a venit si seara…e timpul povestilor, iar eu orbecai disperata dupa cartea de povesti. Unde oare am pus-o? Aseara citeam din ea despre printul romantic adormit sub un copac inflorit si probabil am adormit si eu in timp ce-ti spuneam povestea… Dar unde a disparut cartea? Ce ma fac eu acum fara ea? Ce poveste iti mai spun…? Mai sunt si zile din astea cand agitatia ma face sa uit povestea coapta peste zi…da , dimineata cand ma trezesc , o samanta magica incolteste in sufletul meu, apoi creste, face frunzulite, infloreste si seara rodeste…si sa vezi ce roade minunate se parguiesc cand le uzi cu un pahar de vin bun, dulce si o muzica calda ca o raza de soare varatec…
Cred ca pentru seara asta piratii lui Norah Jones sunt tocmai buni. Da. O poveste cu pirati. Cu pirati buni , pirati de povesti cu camasi bej de in deschise la trei nasturi si miros dulceag . Cum? Sarat? Neah. Piratii mei miros dulce. E povestea mea, asa ca pot sa-i fac chiar si curati , fara barbi incalcite, poate si putin timizi , cu zambete dulci si largi …
Deci…
…nu, fara deci. Eram pe o insula pustie, doar in camasa mea alba, vesnic alba care fireste nu se murdarea niciodata… mirosind dulceag…. si am gasit o ultima faramita de hartie, am scris mesajul l-am rulat intr-un sul subtire si l-am bagat pe gatul sticlei…. Insula avea sticle, nu va mirati, stim cu totii ca ecologia e la pamant.
Am rupt o bucata din camasa si am facut dop. Am sarutat-o – sticla- si am aruncat-o in mare. Cu speranta. Cu multa speranta ca vor veni furtuni mari , mari, cu ploi si grindina, fulgere si tunete…care sa-mi duca mesajul acolo unde trebuie…
Si m-am pus pe asteptat , stand turceste pe nisipul fin si cald cu un pahar de vin alb in mana…