Luna plina

mmmmm

.

Azi-noapte a fost luna plina. S-a innoptat, mi-am ridicat privirea spre cer si am vazut luna. Mare , rotunda, galbuie. Ah... cum am putut sa uit? Eram atat de obosita. Asa ca am lasat-o pe asta-noapte. Tot luna plina o sa fie. Poate mai plina ca ieri. Trebuie sa ma transform . In varcolac. Mmmm.
Nu stiai ca sunt varcolac din cand in cand?
Nu e mare lucru sa stii. Varcolacii sunt foarte mediatizati ...cam asta e toata smecheria.
Sunt un varcolac ...cuminte. Si nu sunt lup.
Varcolacii se presupun a fi demoni. Demoni care musca Luna. Chiar nu pot sa-mi dau seama de unde a pornit legenda asta. E de-a dreptul puerila. Ca sa o lamuresc , cel putin in cazul meu: nu manac Luna. Din cate stiu eu, acolo m-am nascut. Iubesc Luna. Si cateodata mi-e dor...
Dor... de zbor... sa-mi intind aripile uriase, sa imping aerul cu putere si sa ma ridic... sa se culce iarba, sa se indoaie ramura iar fluturele luat pe sus sa se invarta in cercuri ametitoare ca apoi sa cada usor pe o floare...
Mi-e dor de aripile mele, asa ca ma asez pe pamant, ma intind pe jos, sa-mi pot potrivi ritmul inimii cu ritmul pamantului, privesc in sus si -mi chem dorul...
La noapte sunt varcolac.
Vrei sa-mi fii aripile mele?