miercuri, 18 august 2010

Culori

Ce bine e in fata foii albe, si cat de dor mi-a fost...Doamne, cat de dor...Dor de poveste, de "frumos si bine" cum spunea Oana Pelea... Sa fie asa cum spunea ea? Sa fie lumea asta urata si bolnava fara nici o speranta?
NU.
E frumoasa. Trebuie doar putin exercitiu sa poti vedea frumosul...
Ca azi-noapte...
Aveam sufletul greu, schiopata legat cu un lant gros, tragand un bolovan de nepasare si indiferenta...Ce sa mai vezi cand abia te chinui sa te misti, abia te chinui sa respiri?
La 10 seara a inchis Diverta ... Am iesit afara si in fata mall-ului erau fantini arteziene, luminate cu felinare si beculete ascunse sub apa...M-am oprit fascinata cu mana intr-un jet de apa...
Bucle si bule jucause...Daca eram putin mai cretina - cum zicea Simona - nu as fi tarat nici un bolovan dupa mine...dar nici nu as fi dibuit buclele si bulele, nu as fi inteles jocul apei...cu mine.
M-am asezat pe banca si am inceput sa exersez...Sa pun un deget pe tasnitoare ca atunci cand eram copil si sa stropesc in jur, sa inchid ochii pe jumate si prin plasa de gene sa privesc "aureola boreala", sa merg in pasi de vals...Sa ma cert cu steluta mea, care acum stiindu-se vinovata statea ascunsa bine printre nori...
Sa visez...
Viata e colorata. Foarte colorata. Nu e doar in rosu si galben...Exista violet, indigo, piersica si vanilie... Trebuie sa le gusti pe toate , pe toate cu pasiune, pentru a spune ca traiesti...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu