...am obosit...am obosit sa jonglez cu stele, sa tes povesti din mii de flori de nu-ma-uita, sa fac puzzle-uri din fire de nisip...
...as vrea sa ma intind pe pamantul rece, cu iarba pe jumatate uscata si sa privesc cerul de acum...un cer perfect albastru cu cateva dare de nori albi cremosi...pare de poveste...ce e poveste si ce nu?
...fantezia delicioasa si adesea cruda ne orbeste cateodata si nu ne lasa sa mai vedem realitatea minunata ce ne inconjoara...
...genele grele se prabusesc ...dar doar pentru visare, trupul incapatanandu-se sa nu adoarma...
...am obosit...as vrea sa-mi sprijin capul pe umarul unei stele, iar zanele din povestile mele sa ma rapeasca ...fara sa mai trebuiasca sa le creez eu... sa ma las purtata in voia lor... fara voia mea...doar a lor...a lor...lor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu