vineri, 20 noiembrie 2009

Copil fiind...

...de la oamenii din jurul meu am observat...
...ca dragostea are varsta primei iubiri...daca prima oara te-ai indragostit la nouasprezece ani, nouasprezece ani o sa ai de fiecare data cand te indragostesti...
...de fiecare data redevii copil... cu bune si rele...cu timiditate si inocenta, cu fragilitate si teama, cu multa, multa fantezie...atat de multa ca nu mai deosebesti imaginatia de realitate , realitatea de imaginatie... actionand pueril si naiv...
...cateodata omul matur se priveste in oglinda, il ia pe copil de mana , se aseaza amandoi jos si-i spune: " ...dragul meu , traiesti in fantezie... caii albi nu zboara , luna nu te strange in brate , omul e tot om... nu cantec..."...dar zambetul si privirea pierduta il fac sa inteleaga ca vorbele zboara... si atunci omul matur , il mangaie pe crestet... lasandu-l pe copil sa se piarda in magie... asteptandu-l acolo daca realitatea e dura si-l va trezi...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu