“As vrea o dai mari sa cu magia. multe stii pufosi visezi cu ochii o. Sa Poate gasesti maci ochii multe. Sa furnici tii cu mana traiesti curaj.voie nu-ti sa-ti frica As ma Pe . mine Pe . privesti tine. sa vrea fie dai Sa sa cu povestea: de paianjeni, ma , gaze mei si in rosii. te si deschisi broasca. Cu nori sa in Sa straturi, vezi libelule voie si sa-ti ciuperca. As vrea…”
Staaaai! Gata cu imbulzeala! Ce-i asta ? Mai multe cuvinte se imbrancesc haotic care sa intre in fata, se cearta , se imping, rad, barfesc…se-nghiontesc…
Ce ma fac eu cu ele? Acum zac gramada aruncate pe pagina alba …am in fata un puzzle si trebuie sa-l fac fara imagine. Ce o iesi oare?
“ …a fost odata ca nicioadata o broasca cu ochi mari. Era buna prietena cu un mac si mai multe gaze rosii…cu libelulele era vecina. Locuia pe o frunza mare de nufar ce crescuse chiar langa mal. Si-i era frica de apa. Ea si-ar fi dorit sa zboare catre castele de nori pufosi… care o fermecau atat de tare …Degeaba toti prietenii ii explicau teoria evolutiei, de la mormoloc incoace, degeaba macul ii arata cat curaj a avut el sa incolteasca chiar pe buza unei ape, degeaba furnicile si paianjenii au facut cheta si au trimis-o la cursuri de inot, degeaba…
…dar intr-o zi o ploaie mare-mare s-a pornit si broscuta s-a adapostit sub o ciuperca, prinvind la picaturile ce se spargeau in cercuri uriase de apa lacului…cand o gargarita mica chinuindu-se teribil sa-si croiasca drum printre stopii uriasi a cazut in apa…
Stiti ce a urmat, nu? Pentru o secunda broscuta a privit la nori pufosi care se oglindeau intr-un strop de ploaie din inima ei ….si apoi a sarit .”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu