...buzele mele ii vorbeau buzelor lui....
lucruri de neinteles pentru mine,
intr-o limba ciudata, cel mai probabil uitata.
...si asa cum chicoteau intre ele... sau poate chiar si cu stele...
ne ignorau evident... pe tine, pe mine, pe noi doi ...goi
de lume , ratiune si nume...
Buzele vorbeau fara cuvinte...
se-ntelegeau din priviri calde, atingeri usoare , rasete fara minte...
povestind povesti nepovestite...
despre dulceata unei seri netraite
si traite totusi puternic si viu
in inima marii uitarii
pe un vas cu panze tesute cu fir argintiu...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu