Scrisoarea 3

"Dragul meu Arthur,

Mi-e dor de tine. Mi-e dor de tine de cand ai iesit pe usa acum 5 minute. Nu...de cand ti-ai tras mana din mana mea ca sa deschizi usa sa iesi...Defapt de cand ti-am dat ultimul sarut stiind ca o sa pleci ...sa-mi iei portocale.

Azi eu sunt racita. Stau cuminte , asa cum m-ai lasat, pe scaun, la geam , infofolita intr-o patura, cu ceasca de ceai cald , laptos si aromat in mana si cu fularul tau la gat...Mi-e cam cald cu el, dar ador mirosul tau...dulce-amarui...imi afund nasul si te inspir adanc pana ajugi in inima mea...si acolo cresti...cu fiecare minut de departare, cresti...o frunzulita mica, un vlastar timid, un copac, muguri, minunate flori....pana ajungi inapoi deja am sa-ti savurez fructele...deschid cufarul cu amitiri , doar putin si deja zeci de zambete vesele chichotesc prin camera, saruturi jucause , fulgi reci ,melodii calde si ceaiuri fierbinti imi scot zambetul la iveala... Moto faraie pisicos...a sarit si el pe pervaz si acum priveste cu mine prin geam...el la fulgii bezmetici, eu la conturul desenat de jocul lor...la tine...Fructele tale...Saruturile tale...Hm, saruturile nu sunt fructe... desenez cu degetul o cireasa in aburul de pe geam...

Sunt catifelate, carnoase, aromate, proaspete...dulci, dulci, dulci, foarte dulci....Cine? Ciresele? Buzele tale? Saruturile?...

Moto tacticos intoarce capul si apoi sare jos...se aud pasi pe scari...pasii tai...

Cu drag,

Patricia"