...cand luna iti pare o mare si rotunda pizza...

"...cand luna iti pare o mare si rotunda pizza...

...cand dansezi pe strada plutind cu fiecare pas pe cate un nor...

...cand stelele te fac sa salivezi precum o portie savuroasa de paste...

...esti indragostit..."

...asa suna versurile unui vechi cantec. Un cantec dintr-un an atat de indepartat ca amintirea lui pare carpita cu un fir colorat desirat dintr-un vis...

Vis...unde-mi sunt visele? Unde s-au ascuns?

Stii tu ceva?

Ah, am vazut! Da, da...pentru o secunda ti-a tremurat geana stanga, deci imi ascunzi ceva...mi-ai vazut vre-un vis? Ai vre-unul prin buzunare? Te rog, da-mi-l inapoi...

Acum cateva zile ne plictiseam si am zis sa ne jucam de-a v-ati-ascunselea iar eu de atunci nu le mai gasesc...visele...Si imi e cumplit de dor de ele...

Mi-e dor de cerul meu lila cu soare zambitor, de iarba barfitoare si de florile mandre ce se cearta toata ziua disputandu-si rochii minunat colorate...

Mi-e dor de umbra copacului albastru cu frunze vesele, de norii suculenti si acrisori si de curcubeu... ce nu e decat o uriasa acadea ...

Mi-e dor de fluturii nascuti la fiecare apropiere a buzelor...

Mi-e dor de stelele ce coborau sa-mi aseze gingas suvitele de par...

De paraurile de pulbere fermecata...

Ups! ce-am gasit sa fie al meu!...un vis mititel si jucaus se pare ca n-a mai rezistat si-imi zambeste sagalnic de dupa o uriasa petunie catifelata...

Te las...ma duc putin la el, e prea dulce si nu-i pot rezista...si acus' rasare luna...cea mare si rotunda ca o pizza...