Prima noapte în cort a fost ok. Bluză, hanorac și sac de dormit. Dimineața răcoare până trece soarele de creste și ajunge în poiană, dar dupa ce a ajuns te încălzești și incepi să simți că încă e vară. foto copyright: andruk’11
O omletă, un ceai cald pe terasa de lemn și la drum. Lăsăm cortul și un rucsac la cabanieri și pornim spre creastă. Alegem ca traseu un circuit: Cabana Curmătura- Șaua Padinii Închise pe bandă albastra , apoi pe creastă spre Vârful Ascuțit pe punct roșu și de acolo înapoi la cabană prin Padinile Frumoase pe triunghi albastru.
Prima parte prin pădure mi s-a parut abruptă dar până să dăm de părțile stâncoase unde practic te folosești de toate cele patru membre și te cațeri într-un semi-alpinism. Frumos traseu , greu și mai greu cu fotografiatul, pentru că trebuie să găsești un loc sigur, eventual să stai jos, să nu amețești la vederea panoramei.
foto copyright: andruk’11
Minunat a fost și când am ajuns sus în Șaua Padinii Închise , când simți că totuși totul are o finalitate și încă una chiar superbă.
foto copyright: andruk’11
Așa că aici am luat o mică pauză de hidratare și energizare cu niște glucide și fibre, în traducere liberî fructe confiate, cereale și batoane energizante, după care am continuat traseul de creastă pe punct roșu , ajungând în două zeci de minute la Vârful Padina Popii și apoi într- o ora la Vărful Ascuțit. Creasta e așa cum se vede de jos, ascuțită, îngustă, stâncoasă și plină de vânturi. Vânturi ciudate care vin de jos, din hău și se ridică către cer …dezechilibrându-te. Privești doar în față , doar la cărare și la următorul pas. Peisajele se admiră din locurile mai sigure unde poți să șezi fără să amețești sau fără să te dezechilibreze vântul.
foto copyright: andruk’11
Urmează un popas de masă la Refugiul Vârful Ascuțit, unde ne întalnim cu alte grupuri de drumeți, cedăm jumate de litru de apă, noi având și în plus și după patruzeci și cinci de minute o luăm la pas în jos spre cabană prin Padinile Frumoase. Și nu degeaba le-a zis așa cine le-a zis. Erau tare frumoase pajiștile… cu iarbă verde, soare , greieri , lăcuste și miros de proaspăt. Grohotiș, cabluri ajutatoare, păduri și …nici o capră neagră. Ghinion. Pot zice ghinionul începătorului. Asta e, nu a vrut să mi se arate picior de rupicapra rupicapra. Poate data viitoare.
foto copyright: andruk’11
După șase ore jumate de traseu ajungem la cabană. Picioarele tremură, mâinile fac ce cred ele , stomacul cere ciorbă. De data asta de pui cu smântână și ardei iute. Normal nu rezist ispitei și-mi iau și o porție din plăcinta delicioasă de urdă cu mărar.
foto copyright: andruk’11
Încheiem seara cu o cană de vin dulce și fierbinte încalzindu-ne la un foc măndru și luminos.
foto copyright: andruk’11
Noapte bună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu