Simplu...direct din inima mea...

Jurnal de calatorie - Piatra Craiului (II)

2011-08-31T16:06:00.003+03:00

Prima noapte în cort a fost ok. Bluză, hanorac și sac de dormit. Dimineața răcoare până trece soarele de creste și ajunge în poiană, dar dupa ce a ajuns te încălzești și incepi să simți că încă e vară. foto copyright: andruk’11

O omletă, un ceai cald pe terasa de lemn și la drum. Lăsăm cortul și un rucsac la cabanieri și pornim spre creastă. Alegem ca traseu un circuit: Cabana Curmătura- Șaua Padinii Închise pe bandă albastra , apoi pe creastă spre Vârful Ascuțit pe punct roșu și de acolo înapoi la cabană prin Padinile Frumoase pe triunghi albastru.

Prima parte prin pădure mi s-a parut abruptă dar până să dăm de părțile stâncoase unde practic te folosești de toate cele patru membre și te cațeri într-un semi-alpinism. Frumos traseu , greu și mai greu cu fotografiatul, pentru că trebuie să găsești un loc sigur, eventual să stai jos, să nu amețești la vederea panoramei.

foto copyright: andruk’11

Minunat a fost și când am ajuns sus în Șaua Padinii Închise , când simți că totuși totul are o finalitate și încă una chiar superbă.

foto copyright: andruk’11

Așa că aici am luat o mică pauză de hidratare și energizare cu niște glucide și fibre, în traducere liberî fructe confiate, cereale și batoane energizante, după care am continuat traseul de creastă pe punct roșu , ajungând în două zeci de minute la Vârful Padina Popii și apoi într- o ora la Vărful Ascuțit. Creasta e așa cum se vede de jos, ascuțită, îngustă, stâncoasă și plină de vânturi. Vânturi ciudate care vin de jos, din hău și se ridică către cer …dezechilibrându-te. Privești doar în față , doar la cărare și la următorul pas. Peisajele se admiră din locurile mai sigure unde poți să șezi fără să amețești sau fără să te dezechilibreze vântul.

foto copyright: andruk’11

Urmează un popas de masă la Refugiul Vârful Ascuțit, unde ne întalnim cu alte grupuri de drumeți, cedăm jumate de litru de apă, noi având și în plus și după patruzeci și cinci de minute o luăm la pas în jos spre cabană prin Padinile Frumoase. Și nu degeaba le-a zis așa cine le-a zis. Erau tare frumoase pajiștile… cu iarbă verde, soare , greieri , lăcuste și miros de proaspăt. Grohotiș, cabluri ajutatoare, păduri și …nici o capră neagră. Ghinion. Pot zice ghinionul începătorului. Asta e, nu a vrut să mi se arate picior de rupicapra rupicapra. Poate data viitoare.

foto copyright: andruk’11

După șase ore jumate de traseu ajungem la cabană. Picioarele tremură, mâinile fac ce cred ele , stomacul cere ciorbă. De data asta de pui cu smântână și ardei iute. Normal nu rezist ispitei și-mi iau și o porție din plăcinta delicioasă de urdă cu mărar.

foto copyright: andruk’11

Încheiem seara cu o cană de vin dulce și fierbinte încalzindu-ne la un foc măndru și luminos.

foto copyright: andruk’11

Noapte bună.

Jurnal de calatorie - Piatra Craiului (I)

2011-08-30T11:58:00.017+03:00

Vineri dimineata

M-am trezit la cinci cu inima stransa.La sase trebuia sa chem taxiul.

Ultimile pregatiri : tusul si oglinda, o lamaie si inca un maieu care sa-l am deasupra in rucsac - de schimb rapid. Bun, chem taxi si o voce draguta ma anunta ca vine in 4 minute. Perfect. Ma incalt cu bocancii noi, prind sapca de rucsac, vad crispy-urile pe masa, le arunc intr-o punga si o leg de rucsac. Gata. A venit momentul . Ridic rucsacul cu greu si-l pun in spate. Doisprezece kg. Greu, dar la emotiile mele nu se simte. Jambiere. Hm, oare sa am nevoie de ele? Nu ma mai intorc, doar se stie ca poarta ghinion sa te intorci din drum.

Vineri la pranz.

La ora unu am ajuns la Fantana lui Botorog. Ne dam jos din masina si incepem finisare bagajului. Fireste am uitat lamaia. Si folia de aluminiu. Si da, jambierele erau bune. Bocancii fiind noi ma cam rod la glezne. Dar nu-i bai. Taiem o pereche de sosete mai vechi si facem niste jambiere scurte numai bune pentru glezne. Mai adaugam trei litri de apa, ridicam rucsacul in spate si pornim la drum.

Spre Cabana Curmatura ( 1470m) prin Poiana Zanoaga, urcus prin padure.

Dupa primele 10 minute nu pot spune exact unde mi-era inima : era peste tot, in picior, in urechi, in piept. Fiecare por transpira, fiecare muschi se trezea la realitate.

Dupa prima ora, apare si prima basica, care este imediat tratata si bandajata. Facem pauza in Poiana Zanoaga si continua prin padure urcusul. Traseul pe harta este dat de 2 ore jumate , noi facem 3 ore jumate cu tot cu pauze si cu greutate.

Cum a fost cand am ajuns sus? Minunat. Ne astepta o ciorba de fasole cu ciolan si o minunata placinta de urda dulce cu marar. Asta pe langa un urias saint bernard ca ne-a intampinat bucuroasa cu un latrat gros.

Ne tragem sufletul , mancam , ne bucuram de privelistea minunata si campam. Cabana este situata intr-o poaiana in mijlocul crestelor si cum dispare soarele se lasa frigul. Asa ca se impunea o cana de vin fiert dulce si fierbinte sorbita pe'ndelete inainte de culcare .

Noapte buna...

..ce-am patit?

2011-08-03T14:31:00.001+03:00

Emotional Piano Beat

...ce-am patit?

cand privirea-am ridicat

am remarcat un fag.

Cred ca era un copac firesc

..dar eu il vedeam cumva ...ca pe inima mea.

Ca defapt o cautam pe ea.

...si am mers, desculta

sa simt sub talpi cimentul incins,

sa simt piatra, iarba, firul de nisip...

sa simt...

un zambet, o lacrima, un dor

te tine, de mine cumva...de inima mea

ca defapt o cautam pe ea.

M-am intins pe pamantul gol

si cand privirea-am ridicat

am remarcat un nor.

Parea asa ...minunat, sprijinind lumea,

cerul, sa nu se prabuseasca in povestea mea.

Minunea exista chiar langa noi

tre sa ridici privirea, dincolo de ochii goi,

dincolo de cunoscut

catre Sine, catre Inceput

catre propria Inima...

...care bate...bate neintrerupt.

Fără cuvinte

2011-08-01T14:31:00.006+03:00

...câteodată lacrimile mi se transformă în cuvinte. Și așa pot curge libere când vor... Câteodată nu, câteodată ele se lipesc ciorchine de cuvinte îngreunându-le. Iar eu rămân mută...și atunci mută mă așez într-un șezlong și privesc cerul. Cerul atât de albastru, cu bucăti albe de nori, atent modelate, ce stau suspendate nefiresc, sfidând gravitația. Și totuși firesc. Frânturi de poveste ce sunt realitate. Și așa, cuminte, mă așez cu genunchii la piept, într-un colț al inimii mele și aștept ca lacrimile să se usuce si să elibereze cuvintele.

Pofta

2011-08-01T14:29:00.002+03:00

S-a trezit de dimineață

gurmanda din mine

cu-o poftă nebună… să guste din tine…

Cu poftă să te mușc, din spatele urechii, de gât

ușor, tandru, complice

să te aud torcând

Cu poftă să-ți simt limba căutand-o pe-a mea

strigând-o, strivind-o, învaluind-o în gura ta

Cu poftă să-ți sorb

mirosul tău… năvălindu-mi în nări

dulce , parfumat, sărat uneori

Cu poftă cu fiecare geană să mă joc

prelingându-mă pe pielea caldă în fiecare loc…

Cu poftă să te simt abandonându-te fără echivoc

Tremurând, suspinând, strigând gurmandul din tine…

cum vrea cu-o poftă nebună

să guste din mine…

Livada de cireși - 2

2011-07-26T12:49:00.003+03:00

Livada de ciresi - 1

…în drumul lui grăbit spre piață s-a oprit totuși in fața unei vitrine. O rochiță diafană bleu ca cerul statea atârnată pe un manechin. Se gândea cât de bine i s-ar fi potrivit ochilor ei cărpui. Atât de căprui. Magazinul era închis așa că oftă si plecă grăbit mai departe.

O să-și ia câteva roșii si o bucată de branză. Nu avea poftă de mâncare când îi era dor.

Trebuia să se apuce serios de lucru. Inspirația vine lucrând. Oare așa să fie? Trebuia sa găsească ceva cu care să să se încurajeze. O idee, un gând, o îmbrățișare…Îmbrățișare…

Ieri au stat și-au vorbit o grămadă. Despre mătușa și mâțele ei siameze, despre galbenul senegal pe care

l-a comandat și nu mai vine…despre portretul pe care nu vrea să i-l arate încă, despre aerul condiționat si ploaia din week-end…Au vorbit. Vorbea și se întreba în același timp de ce oare întreaga lui ființă ar fi cuprins-o in brațe. De ce oare fiecare celulă creștea, se mărea uimitor intr-o încercare disperată de a o inspira adânc…ascunzând-o în sân? Dar de ce nu a făcut-o ? Ce l-a oprit? Ce era defapt acel zid invizibil dintre ei?

Respectarea intimității celuilalt? Intimității sufletești …Asta să fie oare? Nu pot să dau buzna în sufletul tău, chiar dacă ușa e deschisă… poate ai uitat să o inchizi… Și mi-e teama să nu te superi . Dar aș putea să bat…Teamă… Teama e sursa tuturor limitărilor noastre. Să fie frica de a fi respins? Sau frica de a nu se deschide pe Sine prea tare…?

Pierdut în gândurile lui tânărul nu observă că picioarele nu l-au dus acasă și că urca grăbit cu o plasă în mână către livada de cireși de pe deal…

Privirea

2011-07-25T14:29:00.004+03:00

Femeia trecută de patruzeci de ani mergea agale pe marginea drumului, pierdută în gândurile ei. Era îmbrăcată, din nou, în negru, cu o fustă largă și o cămașă de mătase fină încheiată prost la nasturii de sus, văzându-i-se pliul unui sân care salta discret în timp ce mergea. Cu toate ca anii trecuseră peste trupul ei, era o femeie frumoasă. Cu trăsături aristocrate, cu frunte lată, privire vie si buze subțiri. Avea o frumusețe puțin obraznică dar și dulceagă în același timp.

O combinație ciudată. Părul îi era negru, lung până la talie, iar tenul măsliniu. Ochii ageri priveau undeva în zare plimbându-se pe valurile de la orizont. Incălțată cu niște sandale fine de șireturi, se împiedică și călcă un pic pe fustă trezindu-se din visare. Mai avea puțin. Drumul prăfuit cotea luând-o în jos spre plajă. Așa că se grăbi îndreptându-se către niște stânci ce ieseau din apă cam la zece metri de țarm. Își ridică fusta cu mâinile merse prin valuri și se urcă pe o piatră. De-acolo apusul și gândurile parcă se vedeau mai bine.
Simțea încă urma buzelor lui tinere pe sânul drept. Stătea acolo stigmatizată parcă, de cateva zile. De când s-au văzut ultima oară. Ca și privirea lui, candidă, de copil neajutorat… privirea aia blocată, timidă, mută și cerșetoare care ca lama unei săbii perfect ascuțite trecea alunecând ușor, fără să simtă nimic, prin osul sternului direct în suflet, acolo unde-i moale…si ramănea acolo zile întregi. Se cuibărea în căldura inimii ei și implora parșiv să nu fie dată afară. Azi se hotărâse să o trimită pe mare. Urma buzelor urma să o mai păstreze încă o zi, dar privirea trebuia sa plece acum, odată cu apusul. Știa că “trebuie” e doar o amăgire, dar și privirea era, așa că se potriveau. Oftă adânc, zâmbi, se ridică si o luă agale printre valuri către mal.
Cu o fustă udă si grea o femeie frumoasă, trecută de patruzeci de ani urca incet dealul…

Livada de ciresi

2011-07-22T20:44:00.006+03:00

In camaruta din mansarda soarele intra direct din tavan prin fereastra rotunda. S-a chinuit toata dimineata sa-si adune fortele. Mainile ii tremurau de cum apropia pensula de panza.... nu putea picta nimic. O astepta. Frustrarea crestea, cercul vicios se invartea iar ea intarzia. Mana nu reusea sa articuleze nici o tusa. Iar sufletul clocotea. De emotii pure. Care nu se linisteau decat pe panza. Panza pentru ea. Ea nu-i intelegea picturile dar nu asta conta. Era fascinat cum o emotie naste alta. Conta ca din emotia lui se nastea frumosul...si bucuria era dubla. A emotiei din suflet si a emotiei din fata panzei.

Era un barbat tanar cu ten masliniu si ochi negri. Avea vre-o treizeci de ani, o postura dreapta - oarecum impunatoare si trei nasturi descheiati - intrezarindu-i-se pieptul masculin. Avea ceva seducator.

Obisnuia sa picteze povesti. Cateodata cuvantul e greu de gasit asa ca de cele mai multe ori isi picta sufletul sperand absurd ca cineva odata ii va "citi" picturile. Cuvintele ii erau insuficiente pentru a descrie cum s-a simtit pierdut in privirea ei usor timida. Nici el nu o prea intelegea. E greu sa te inteleaga ceilalti atunci cand nici tu nu te intelegi pe tine.

Era o femeie tanara delicata, sensibila, cu ochi caprui- deschis si par saten usor carliontat. Parea de-o varsta cu el. Isteata, cocheta, isi schimba cu usurinta privirea agera intr-una candida si rugatoare. Invatata din copilarie ii placea sa fie rasfatata substituind usor persoanele apropiate tiparul matern -considerand firesc sa fie ocrotita. Cucerea cu aerul copilaresc si neajutorat.

Vesnic bulversat de aerul ei dezinteresat si superficial tanarul se inchidea uneori in lumea lui incercand sa-si inteleaga propriile trairi.

- Buna, saluta ea degajat, punand o cana pe masa. Ti-am adus cafea.

- Buna, buna, ce faci, ai venit? "Mi-a fost dor de tine"- ar fi vrut sa spuna dar ceva il oprea mereu...temerile, complexele si paradigmele invatate atent din experientele celorlalti sau poate atitudinea rece si distanta ce-o afisa dom'soara.

- Nu.Un "nu" sigur si ferm urmat de un chicotit.

- Iar te chinui cu pictatul? Ce faci azi?

- Asta as vrea sa stiu si eu, spuse el razand cu pofta.Vino si vezi.

Pe panza nu erau decat cateva tuse roz de instensitati diferite, nedefinite bulversate parca, asteptandu-si conturul...

Acum ii putea simti parfumul si apoape instantaneu gustul ei in gura... Intotdeauna apropierea dintre ei magnetiza aerul...Putea fi doar o proiectie a emotiilor lui reflectate in afara...Sau nu.

Cunoasterea celuilat e grea mai ales atunci cand esti novice si in cunoasterea de sine.

El intoarse capul spre ea odata cu raspunsul si ii intalni privirea. O privire pierduta undeva departe in sufletul lui. Sau al ei. Nu se stie. Acea privire in care el se pierdea constient intr-o poveste cu inorogi. Acea privire in care el citea ce cuvintele nu spusesera vreo-data si nici nu vor spune. Sau poate se citea doar pe Sine. De frica sa nu gaseasca drumul inapoi tranti o replica la nimereala, ba chiar glumeata, incercand sa para complet conectat la realitate. Care realitate?

- Cred ca te pictez pe tine!

- Roz??? Niste pete roz ? Atat sunt eu? Ha! se intoarse ea cu un aer de copil bosumflat.

- Ai dreptate, esti mult mai mult, mea culpa, fugi pana jos si adu-mi albastrul …iti lipseste semnatura mea! spuse el si rase cu pofta.

- “…semnatura mea, semnatura mea” …ingana ea strambandu-l si zambi coborand scarile.

…iar el ramase pierdut in rozul de pe panza.

“… ce-mi veni sa-i zic ca o pictez pe ea? Fara sa stie i-am zis adevarul. Fara sa stiu. Noroc ca nu-si da seama. Sau ne-noroc? Pe cine mint? De fapt ma pictez pe mine - cel din Ea. La naiba…”

Fricile, temerile si toate complexele adunate intr-o viata de om se stransesera acum cerc in jurul lui si radeau cu pofta.

- Uite albastrul pentru semnatura TA, spuse ea lasand un botic dragalas si apoi zambi.

Zambi cu acel zambet al ei. Larg. Senin. Dulce. Se topi in zambetul ei. Zambi si el, cu tot sufletul. Zambeau si se priveau intr-o clipa suspendata in timp. Ascuns in spatele unei cereri nespuse, astepta sa fie sarutat. Dar stia ca nu se va intampla. Intotdeauna ea era inconjurata de un zid …nevazut ochiului. Doar inimii. Un zid ce-i bloca lui unele cuvinte ca : “dor”, “drag”, “hai sa…”.

De obicei copilul din ea primea fara sa ceara. Sau cerea in gluma ranzand apoi de ea. Asa se invatase sa evite un refuz, o frustrare din teama de a nu fi cumva respinsa. Toti facem asta intr-o masura sau alta. Se invatase probabil sa ia viata. Nu sa o traiasca cu responsabilitatea propriei fericiri - sau nefericiri. Doar sa o ia asa cum i se oferea. Fara prea multa initiativa , fara imaginatie...

Asa ca o saruta. Cu curaj. Pierzandu-se pe buzele ei moi si parfumate. Fiind pentru o clipa El. Curat fara frici, asa cum isi dorea. Sa fie ce simte si nu ce gandeste. O saruta cald cu bratele curpinse dupa-gat. Ea prinzadu-i obrajii in palme. Un sarut moale, dulce, catifelat, degustat pe’ndelete printre rasuflari tandre.

Cu o privire cetoasa ea ii spuse:

- Ti s-a racit cafeaua.

- Pfiu! Ce ma fac eu cu tabloul asta? spuse el zambind, incercand sa mai pastreze putin din dulceata care incet- incet disparea dincolo de acel zid nevazut…

- Trebuie sa plec sa-mi cumpar un laptop nou. Ala vechi s-a busit de tot. Vorbim cand termim, striga ea din capul scarii, poate pana atunci imi arati si mie portretul…

El zambi si lua o pensula uitandu-se pierdut la panza…

***

…parea ca soarele tot, apunea in camaruta din mansarda. Prin fereastra patrundea un fascicol mare si rotund de lumina rosiatica facand micile particule de praf din aer sa straluceasca miraculos. In atmosfera calda florile de cires roz de pe panza pareau ca se desprind plutind in lumina…

Despre mine...

2011-07-21T11:19:00.004+03:00

Cateodata nevoia de a fi eu insami ma strange pur si simplu de gat. Sunt atat de obosita... prea obosita ca sa ma mai tem. Sunt si astfel de momente cand iti vine sa te dezbraci si sa stai gol in mijlocul pietei. Gol de orice frustrare, gol de frici si de complexe, gol de parerile celorlati care-ti ciorovaiesc galagioase in urechi ne-lasandu-ti nici o clipa de liniste.
Te vrei doar pe Tine. Asa cum te-a facut mama. Inainte sa auzi primul sunet, inainte de a invata cum sa-ti calibrezi zambetul dupa a-l celorlati. Inainte...
Sa-ti asumi puterea de a cere si de a accepta raspunsul cu responsabilitatea propriei fericiri.
...sa stai singur si cu curaj sa-ti dai jos mantia "impenetrabila" de superman pentru a-ti privi vanataile. Dar fara parere de rau si fara judecata. Pentru ca cel ce te-a batut cu palma pe umar nu avea de unde stii cat de fina e pielea ta si ca mantia ta e doar o carpa imprimata.
De frica sa nu suferim ne imbracam intr-un costum fals de putere care nu numai ca nu ne protejeaza ci mai tare ne expune prin aparenta sa.

...sa stau in liniste si tacere, asa cu inima la vedere tanjind dupa atentie si tandrete.

Prin intermediul povestilor putem spune lucrurile nespuse

2011-07-20T23:56:00.001+03:00

De toate

2011-06-10T22:55:00.001+03:00

…am plecat,
fiecare parte din trupul meu cum a simti… separat.
Picioarele mele goale prin iarba uda de ploaie,
Privirea s-a lasat luata de vant printre stropii bezmetici, cuvant cu cuvant,
Mintea – ratacind greoaie…
uda toata de ploaie
construind rationamente perfecte despre viata … despre fiecare,
O mana uitata departe
mangaind o poveste,
spusa seara de seara pe la ferestre
de zane mici cu aripi albastre si glasuri maiestre.
Si-a ramas inima singura si uitata
in mijlocul strazii plouata toata .
Dar am ridicat-o incet,
si-am asezat-o la locul ei…
In piept.
Sa bata.
Si le-aduna pe toate
brate, talpi, priviri desuchiate
vorbe goale, zambete, ganduri banale
…de toate…printre ploaie si soare.

Uriasul

2011-06-08T00:03:00.003+03:00

The Rose - Piano Solo : http://www.youtube.com/watch?v=s3DJrKd6HKE&feature=related

…simteam nevoia de a fi cu mine. Stiam ca ma astept undeva in iarba, pe pamantul gol ascultand -mi cuminte inima. Asa ca m-am grabit sa plec …la intalnire. Cu mine.

… pe o scandura pe marginea lacului se odihnea o batranica colorata, cu o bicicleta plina de plase si cu un …pisic. Un pisic mic cu ochi albastri, care mieuna tandru si i se catara pe umar. Am uitat cum il chema, avea un nume tare impozant …pentru statura lui de-o schioapa… se apropia temator de apa, se uita, mieuna contrariat si fugea iar pe umar…

Mi-am pus pulovarul pe jos sub o salcie.Am privit lacul. Si am ametit. Valuri mici veneau spre mine si apoi plecau in larg luandu-ma cu ele…departe… Mi-am pus geanta sub cap si m-am intins pe spate si am privit cerul printre crengile lungi si fine ce se coborau pana deasupra mea. Si se unduiau atat de frumos in vant.

Si am vazut un nor. Ce nu era nor. Era un urias. De ce vad uriasi si castele in nori? De ce vad libelula cum trece razant pe langa privirea mea planand ca un mini-aeroplan deasupra apei…si ratustele cum vorbesc cu bobocii lor? Foarte serios… doua macanituri scurte si toti boboceii se aduna…observat si notat…
…cineva drag imi spunea ca e vorba de perceptie. Privim acelasi lucru dar il vedem diferit. Eu il pot vedea magic, fantastic iar tu simplu, banal… sau invers. Pentru ca suntem diferiti… si fara sa se anuleze reciproc. Fara nici macar sa se contrazica. Pentru ca fiecare perceptie are sistemul ei de referinta. Diferit unul de altul. Asa cum sunt si autorii lor. Oamenii. Eu si Tu… Diferiti si frumosi… fiecare in felul lui.

Uriasul meu de nor e atat de clar …si totusi doar eu il pot vedea. Dincolo de tristetea de moment … uriasul meu e viu tocmai pentru ca eu i-am dat viata …vazandu-l. Si e indeajuns. Nu mai trebuie vazut si de altcineva…pentru ca oricum traieste in inima mea…

Armasari cu gust de fistic

2011-06-02T20:37:00.005+03:00

....cand imi caut muza e durere...si haos.

Ca acum. Pe foaie se ciocnesc, se-mbrancesc fraze despre iubiri, convetii neconvenite, frici, despre viata, despre oameni - asa cum sunt ei : fricosi, orgoliosi , banali, plicitisitori, patimasi, destepti, rabdatori, imaturi, curtenitori....

Imi zburda naluce chiar si trei versuri cu cai...

"...cai verzi ce alearga in tropote
...la mine pe pereti,
armasari cu gust de fistic
si coama impletita in spic...
sau poate libera , lasata sa zboare-n vant
ca si muza mea ce prinde contur cuvant cu cuvant...
tanara, vesela , frumoasa ...frumoasa foc...
foc si para in suflet si-n joc
ca sa nu mai vorbim de sarutul plin de noroc
de buzele-i dulci, fierbinti - de ochii candizi si cuminti
de glezna-i goala , usoara , senzuala
de pasiunea nebuna ce-i imbraca talia goala
de iubirea din gand
de parul liber, lasat sa zboare-n vant
...impreuna cu armasarii cu gust de fistic
si coama impletita in spic...."

Castelul

2011-05-27T11:35:00.006+03:00

Puccini: http://www.youtube.com/watch?v=RdTBml4oOZ8&feature=related

...este adevarat ca magia nu exista in viata de zi cu zi? Sau pur si simplu ne-a slabit noua vederea si nu o mai putem distinge printre foldere, credite, deadline-uri si gelozii? Nu te mai simti print? Nu mai pot fi o domnisoara la anaghie? ...daca in seara asta petuniile miroseau inebunitor, daca o ratusca se plimba grabita pe lac cu saisprezece boboci dupa ea, daca caraseii de o schioapa sareau din apa ca delfinii dupa gazulici, daca soarele de apus imi mangaia atat de tandru obrazul si umarul gol iar doi ratoi se bateau pe-o rata...nu poate fi poveste? culmea e ca asta e realitatea doar ca uitam sa traim prezentul, ne lasam furati de trecut sau de viitor...dar nu despre asta e povestea...

...povestea din seara asta este....

" ...cu un tanar print cu camasa alba de matase si pantaloni de catifea, aratos si puternic - cel putin asa se credea el - ce a plecat in lume sa-si caute locul. Si a calatorit el peste mari si tari, peste oceane si munti si-a intalnit multe si a vazut multe dar nimic nu-l odihnea...cand undeva in desert a intalnit un Castel. Un Castel minunat : avea multe turnuri delicate, spiralate cu vitralii curcubeu, tigla era un albastru cum nu mai vazuse si era imbracat in iedera. Ce-i drept statea aplecat putin intr-o parte - de la fundatia lasata- mai avea si un turn daramat, un geam spart si izvorul de langa era secat...dar era minunat...

Tanarul print l-a indragit. Si cum i-a zambit pe loc toata iedera a inflorit si tot castelul s-a imbracat in flori mici si rosii. Printul a descalecat s-a apropiat si a cautat o poarta. Si n-a gasit. Si-a cautat zile in sir si nu a gasit nimic. Castelul nu avea poarta sau o tinea ascunsa. Ce sa faca tanarul print ? S-a apucat sa-l infrumuseteze pe dinafara. Sa-i repare turnul, sa-i inlocuiasca geamul...dar cum inauntru nu putea patrunde temelia nu i-o putea repara. Asa ca ce lucra ziua , noaptea se surpa...Dar cat de frumos era ziua, atat cat era...

Degeaba proptea noapte de noapte cu spatele si bratele zidurile...dimineata totul era jos iar el plini de rani si cu camasa zdrentuita.

...si a fost o zi cand s-a asezat pe marginea drumului si a privit la castel... Era asa cum l-a gasit, nici mai frumos nici mai urat, minunat: cu turnuri delicate si spiralate, cu tigla albastra si vitraliile colorate, cu un turn daramat si un geam spart, fara izvor...si apoi s-a ridicat si a plecat mai departe..."

Oare de ce unii dintre noi alegem sa traim clipa prezenta intr-o poveste? Imbracam frumos totul cu asteptarile noastre punem si o bataie de inima, reparam tristetile cu un zambetmai adaugam cateva lacrimi nestiute, realizand totusi ca fara a lucra fiecare cu sine, fara a ti se deschide o poarta nu poti patrunde inauntru sufletului- la temelie si atunci totul este magia noastra , frumoasa dar doar in inima noastra...deci , totusi de ce?...

...cum spunea cineva odata intr-o replica celebra: "pentru ca atat cat dureaza te face sa te simti al naibii de bine!".

Puzzle de poveste

2011-05-25T23:35:00.004+03:00

http://www.youtube.com/watch?v=43yvlrNl3Xc&feature=related

“As vrea o dai mari sa cu magia. multe stii pufosi visezi cu ochii o. Sa Poate gasesti maci ochii multe. Sa furnici tii cu mana traiesti curaj.voie nu-ti sa-ti frica As ma Pe . mine Pe . privesti tine. sa vrea fie dai Sa sa cu povestea: de paianjeni, ma , gaze mei si in rosii. te si deschisi broasca. Cu nori sa in Sa straturi, vezi libelule voie si sa-ti ciuperca. As vrea…”

Staaaai! Gata cu imbulzeala! Ce-i asta ? Mai multe cuvinte se imbrancesc haotic care sa intre in fata, se cearta , se imping, rad, barfesc…se-nghiontesc…
Ce ma fac eu cu ele? Acum zac gramada aruncate pe pagina alba …am in fata un puzzle si trebuie sa-l fac fara imagine. Ce o iesi oare?

“ …a fost odata ca nicioadata o broasca cu ochi mari. Era buna prietena cu un mac si mai multe gaze rosii…cu libelulele era vecina. Locuia pe o frunza mare de nufar ce crescuse chiar langa mal. Si-i era frica de apa. Ea si-ar fi dorit sa zboare catre castele de nori pufosi… care o fermecau atat de tare …Degeaba toti prietenii ii explicau teoria evolutiei, de la mormoloc incoace, degeaba macul ii arata cat curaj a avut el sa incolteasca chiar pe buza unei ape, degeaba furnicile si paianjenii au facut cheta si au trimis-o la cursuri de inot, degeaba…
…dar intr-o zi o ploaie mare-mare s-a pornit si broscuta s-a adapostit sub o ciuperca, prinvind la picaturile ce se spargeau in cercuri uriase de apa lacului…cand o gargarita mica chinuindu-se teribil sa-si croiasca drum printre stopii uriasi a cazut in apa…
Stiti ce a urmat, nu? Pentru o secunda broscuta a privit la nori pufosi care se oglindeau intr-un strop de ploaie din inima ei ….si apoi a sarit .”

Te priveam...

2011-05-23T01:01:00.001+03:00

…e destul de tarziu, dar nu ma pot abtine sa nu-mi inmoi pana in calimara…Suna bine, nu-i asa? Poetic cica…Zambesc. Viata trebuie sa fie un zambet, si atunci cand nu gasim nimic care sa-l starneasca in exterior, e de-ajuns sa stim sa privim catre noi si sa zambim…

Te priveam….

te priveam in gand…
fara ca tu sa stii cand
usor te dezbracam de tine
ca sa ramai gol, simplu, curat, fara nici un rol,
doar tu, strans covrig in jurul inimii tale
c-un zambet dulce, timid….mirosind a petale.
si ma priveam in gand …
fara ca eu sa stiu cand
usor ma dezbracam de tine
ca sa raman goala , simpla , curata , banala,
doar eu, stransa covrig in jurul inimii tale
c-un zambet dulce , timid….mirosind a petale.

Buzele mele...

2011-05-21T23:42:00.001+03:00

...buzele mele ii vorbeau buzelor lui....
lucruri de neinteles pentru mine,
intr-o limba ciudata, cel mai probabil uitata.
...si asa cum chicoteau intre ele... sau poate chiar si cu stele...
ne ignorau evident... pe tine, pe mine, pe noi doi ...goi
de lume , ratiune si nume...
Buzele vorbeau fara cuvinte...
se-ntelegeau din priviri calde, atingeri usoare , rasete fara minte...
povestind povesti nepovestite...
despre dulceata unei seri netraite
si traite totusi puternic si viu
in inima marii uitarii
pe un vas cu panze tesute cu fir argintiu...

Povestea de aseara : "Pana va lovi pamantul..."

2011-05-21T22:01:00.002+03:00

http://www.youtube.com/watch?v=8epnzRGdHG4

…in seara asta nu va mai povestesc de pirati, nu vreau sa va plictisesc…sa-i lasam sa navigheze dezorientati impotriva vantului, fiind jucaria vie a unei mari infantile si capricioase …
…sa vedem cum scap de pe insula naufragiului meu… frumoasa mea insula , pustie acum sub cerul instelat…fara nici un petec de hartie pentru un nou mesaj , fara nici un trandafir inflorit…doar cu paharele goale de vin…
Vre-o idee?
…ma ridic pe varfuri prind un colt de cer , trag un pic in jos cat sa apuc o stea si apoi incet trag de ea, de fir … desir cerul si-mi fac o corabie minunata din fir de noapte cu panzele de stele cu care sa navighez catre alte lumi mai mult sau mai putin fantastice…
…sa navighez pana va lovi pamantul…

Povestea din ziua de ieri : "Auzi , vantule..."

2011-05-21T21:58:00.002+03:00

http://www.youtube.com/watch?v=4Fr5-16ZnPM

…povestile mai au farmec ziua? ce ziceti?
…in locul paharului de vin a aparut o cana cu cola, in locul nisipului fin si cald , un birou cam rece, in locul talpilor goale si rasfatate de vant o pereche de jambiere si tenisi cu sireturi…
…iar vremea este prea frumoasa si nu vrea sa tina cu mine… n-au fost furtuni asa ca sticla mea pluteste in deriva pe o mare a uitarii…o mare clara si albastra… o mare frumoasa ca si uitarea …
…un vanticel cald imi spulbera foile de pe birou… il chiar pot vedea, zambindu-mi vesel , mangaindu-mi obrazul si jucandu-se cu parul meu… e acelasi vant care impinge panzele corabiei piratilor mei, dar unde oare ii impinge? …ca de sticla nu s-au lovit…
“Auzi, vantule … “
…m-o auzi oare? conteaza? ce-am de pierdut daca nu ma aude?…in schimb daca ma aude…
“Auzi, vantule … stiu eu o insula fermecata unde culegi saruturi din trandafirii salbatici cu miros dulceag … unde frumusetea nu trebuie sa fie decat o soapta…”

Poveste de zi : "Auzi , vantule..."

2011-05-21T21:58:00.000+03:00

Chasing pirates...

2011-05-19T22:29:00.001+03:00

http://www.youtube.com/watch?v=uTxythHY09k

…a venit si seara…e timpul povestilor, iar eu orbecai disperata dupa cartea de povesti. Unde oare am pus-o? Aseara citeam din ea despre printul romantic adormit sub un copac inflorit si probabil am adormit si eu in timp ce-ti spuneam povestea… Dar unde a disparut cartea? Ce ma fac eu acum fara ea? Ce poveste iti mai spun…? Mai sunt si zile din astea cand agitatia ma face sa uit povestea coapta peste zi…da , dimineata cand ma trezesc , o samanta magica incolteste in sufletul meu, apoi creste, face frunzulite, infloreste si seara rodeste…si sa vezi ce roade minunate se parguiesc cand le uzi cu un pahar de vin bun, dulce si o muzica calda ca o raza de soare varatec…
Cred ca pentru seara asta piratii lui Norah Jones sunt tocmai buni. Da. O poveste cu pirati. Cu pirati buni , pirati de povesti cu camasi bej de in deschise la trei nasturi si miros dulceag . Cum? Sarat? Neah. Piratii mei miros dulce. E povestea mea, asa ca pot sa-i fac chiar si curati , fara barbi incalcite, poate si putin timizi , cu zambete dulci si largi …
Deci…
…nu, fara deci. Eram pe o insula pustie, doar in camasa mea alba, vesnic alba care fireste nu se murdarea niciodata… mirosind dulceag…. si am gasit o ultima faramita de hartie, am scris mesajul l-am rulat intr-un sul subtire si l-am bagat pe gatul sticlei…. Insula avea sticle, nu va mirati, stim cu totii ca ecologia e la pamant.
Am rupt o bucata din camasa si am facut dop. Am sarutat-o – sticla- si am aruncat-o in mare. Cu speranta. Cu multa speranta ca vor veni furtuni mari , mari, cu ploi si grindina, fulgere si tunete…care sa-mi duca mesajul acolo unde trebuie…
Si m-am pus pe asteptat , stand turceste pe nisipul fin si cald cu un pahar de vin alb in mana…

Un zambet timid si un cantec

2011-05-12T18:53:00.000+03:00

Cateodata sunt atat de obosita ca nu stiu ce sa fac: sa plang, sa rad sau sa dorm... Am momente , zile chiar, cand inima imi bate cu 180 de batai pe minut ...si apoi cade rupta de oboseala. Dulce oboseala.
Vroiam sa povestesc multe, apoi mi-am luat o bere cu lamaie si am zis a e mai bine sa tac... ca e vraiste cateodata in capul meu si nu stiu cum s-ar aranja cuvintele...
Vroiam sa va povestesc despre cum a plouat cu soare azi. Minunat. Stropi reci si soare stralucitor. Zambete si lacrimi. Ce, nu se poate? Cum poti zambi de tristete si poti plange de bucurie ...asa o fi si cu soarele si ploaia...
Vroiam sa va povestesc cum mi-am luat doua inghetate, m-am asezat pe o banca in soare si mi-am deschis umbrela sa-mi faca umbra...
Vroiam sa va povestesc despre o padure de liliac inflorit pe care nu o sa vad decat in inima mea...sau despre un sarut intr-o livada de pomi infloriti...
Vroiam sa va povestesc despre un cantec de inima albastra...
Vroiam sa va povestesc despre libertate... ce ne face liberi oare? gratiile de la geam ? hartiile din portofel? mintea? ...inima ... Pe cat de libera e ea, pe atat de liberi vom fi si noi. Daca ea e incatusata de frustrarile copilariei asa vom ramane si noi ... doar un copil temator, primind si acum cu stoicism pedeapsa ca in copilarie... asteptand confirmarea propriei valori de la ceilalti...
Vroiam sa va povestesc despre puterea dorintei omului...cum daca vrei cu adevarat asa va fi, pentru ca atunci cand ti se deschide inima , se deschide si mintea si cerul... numai sa VREI...
Vroiam sa va povestesc despre un zambet larg , dulce si drag mie...
Vroiam sa va povestesc despre o pereche de cizme rosii...pe care nu o gasesc, decat intr-un film...
Vroiam sa va povestesc putin despre mine... si despre inima mea ciudata...
...dar mai bine o las pe alta data...

Ploaia

2011-05-08T17:16:00.002+03:00

...si ploua, ploua, ploua peste inima mea....
...daca nu m-am invrednicit sa-i fac acoperis...

Un Picaso ...zambitor

2011-05-04T13:04:00.020+03:00

De ce avem nevoie ca sa zambim?

Grea intrebare...
Eu cred ca de timp si ...alte zambete.

Te-ai gandit la bani? Nici intr-un caz. Zambetele sunt cele mai tari.

Stii si tu... sunt zile ca asta ...zile ploioase, reci, fara pic de soare si cu o inima foarte grea...

Trebuie sa avem rabdare cu noi insine . Rabdare si gentilete. Atentie. Compasiune. Sufletul ne este cateodata ca o pictura de Picaso. Sunt multe acolo, tot ce trebe, adevarat, dar amestecate intr-un mod haotic. Si te uiti, te uiti si iar te uiti , intorci putin capul spre dreapta , apoi putin spre stanga...si iata cum fascinat stai si priveste deja de ceva vreme... Timp. Cand iti obisnuieti privirea cu harmalaia din tablou incepi sa intelegi ceva, incepe sa-ti placa , sa capete noi dimensiuni , noi sensuri... sau nu. Cateodata iti atrage atentia un element din imagine si da-i un verdict. Simplu. Da. Urat. Nasul e imens. Linia era prea groasa , albastrul prea albastru. . Uitand sa priveasti ansamblul, tusele fine , vocea ta interioara. Uiti sa te asculti . Sau de cele mai multe ori nu stii sa-ti recunosti glasul . Te temi. Te sperii de vocile prea puternice, culorile prea tari si atunci te ascunzi de tine ...insuti. Cateodata obosesti si pur si simplu te opresti...pe marginea drumului. Si daca nu incepi cat mai curand sa zambesti , sa razi te vei panica si mai rau te vei afunda uitand drumul catre tine.

Deci , ce ma poate face sa zambesc ?
Zambetul unei fetite cu rochita mov, bucle blonde si agrafe colorate...
Zambetul unui liliac inflorit...
Zambetul baiatului de la fast-food...
Zambetul unei replici ce ti se repeta hazliu in minte...

Zambetul unui pisic caraghios...
Zambetul unei priviri calde...
Zambetul Tau ...
Zambetul ce-mi zambeste din oglinda...

P.S.

...o capsuna muscata pe strada...

...un castan urias si inflorit...
...un pahar de vin...

...oamenii care se holbeaza la mine cand merg si cant...

...fundita de la pojartier...

...zborul cu umbrela prin ploaie...

Lamaile surprinzator de dulci

2011-04-28T18:01:00.028+03:00

.Am plecat azi dimineata fain imbracata si fara umbrela. Trebuia sa ma intorc cu masina. N-a fost sa fie. Asa ca m-am trezit mergand singura prin ploaie cu o punga de hartie deasupra capului. Urasc ploaia iar pungile pe cap mi s-au parut cea mai ridicola idee ...pana acum. Cand am descoperit cat de amuzant poate fi.
Sa fii altfel decat ceilalti.
Sa privesti lumea printr-un ochi de poveste...
Sa fii copil.
Sa te bucuri de orice experienta.
......Inca invat sa fac asta. Si probabil ca e o lectie ce tine toata viata. Oamenii sunt slabi si dezorientati. Plini de complexe, frustrari si multe frici. E normal. Asa e firea umana. Fugi de frica , frica dupa tine si nu faci decat sa invarti rotita. Din care nu mai stii cum sa iesi.
......Intoarce-te, privesti frica in fata si deconspir-o. Sa nu mai aiba nici un secret pentru tine. Ca atunci cand erai mic si te speriau umbrele de dupa dulap. Mama atingea peretele, te linisteai si apoi radeai si tu de tine...

......Fiecare experienta isi are rolul ei. Nimic si nimeni nu este intamplator. Depinde doar cum privesti.

......Atunci cand te uiti intr-o oglinda mica iti vezi doar fata. Dar tu esti mai mult. Mult mai mul de atat. Pentru ca nu oglinda spune cine esti. Nu te lasa definit de ceilalti. Tu detii controlul. Tau.

...este decizia ta. Decizia Ta de a te teme sau...nu.

Experienta ma face ceea ce sunt. Acum. Ea ma defineste ... devin mai puternica sau defapt descopar cat de puternica sunt... si plina de viata si de culoare si de sunet...Si e un sentiment al naibii de frumos...
.....Asa ca ...atunci cand viata iti ofera lamai, vrei sa faci limonada si ai ramas fara zahar sigur lamaile vor fi surprinzator de dulci.

Ghicitoarea

2011-04-26T19:36:00.008+03:00

Stii...Tu

Da, Tu, care acum citesti

Un vers, o rima

O ghicitoare ascunsa'n povesti

Toc! Poc! un boboc

si un pisic ghemotoc...

O privire

Un zambet incurcat, legat

cu un siret...la cap.

Un sarut colorat, uitat

...sus printre flori

dezgolit, rusinat...

parfumat.

Si un melc visator

zambea triumfator

Alergand grabit pe un curcubeu multicolor.

Stiu...

...nu te mai chinui

sa-ntelegi

o ghicitoare zaluda

plouata, toata uda

ascunsa, dosita bine

in spatele unei priviri...

rusinata de tine...

...dimineata inainte de vreme

calcand delicat printre gene

si printre chicotelile unei ghicitori traznite

ce asteapta sa fie...

acum deslusite...

Piele de Leu...

2011-04-24T14:40:00.008+03:00

...privesc soarele pe geam si ma intreb cum l-as simiti pe pielea mea. Cred ca bine.

Cateodata ma surprind pe mine cum imbrac cate o piele de leu ascunzandu-mi fluierele picioarelor goale. Ca un copil mic si prost ma cufund in poveste cu patura'n cap maraind ca un leu curajos, ridicandu-ma in doua picioare si agitandu-mi labele imaginare. Si-apoi rad de mine. Singura acolo sub patura. Mai si plang cateodata. Ca doar nu ma vede nimeni. Si nimeni nu stie ca patura nu-i o piele de leu. Si ca cele doua codite prinse cu elastice colorate nu's o coama mare si fioroasa. Cine sa stie, nu-i asa? ...ca am fost vrajita sa fiu vesnic copil in adancul sufletului meu. Sa vorbesc cu fluturii si sa visez cu ochii deschisi...Sa ma privesc in oglinda lacului fermecat si sa incerc sa-mi descalcesc cositele incurcate... ca doar cosite sunt in povesti... de obicei aurii si nu ciufulite...dar pana la urma e povestea mea, nu?

....sa pot sa-mi leapad pielea numai la lumina zenitului ca sa ma scald in apa vrajita iar El sa-mi fure haina obligandu-ma sa-mi privesc goliciunea copilariei mele...si sa rad impreuna cu toti printii -broscoi ascunsi in nuferi si cu toate printesele-lebede....

... zambesc, privesc la soare si la mugurii inverziti , imi pun perna in cap, patura peste mine si plec mai departe pasind tantos cu labele mele uriase. Doar sunt regele animalelor, nu?

I'm ADDICT

2011-04-18T13:21:00.007+03:00

.. .nu pot sa cred ca s-a terminat . Este imposibil. Am lucrat 3 luni ...obosita , neobosita, trista, vesela , creativa, taciturna ...nu conteaza...Am fost acolo. In fiecare luni si miercuri . Marina Istomina .

Am fost eu, Andreea , cautand adanc ...scormonind in sufletul meu dupa simtaminte... scotand la iveala de sub maldarele de parf un tipat, ce trebuia sa sfredeleasca peretele si sa ajunga in strada ...cum mi se zicea ...odata...

Cautand prin cotloanele inimii mele, rascolind din greu dupa un zambet...dupa o lacrima sau dupa o farama de iubire... rascolind dupa adevar.

Uneori doare, atunci cand te impiedici si cazi julindu-ti genunchi in propria-ti frustare ... doare...dar asa in sfarsit ai vazut-o, ai inteles-o, ai strans-o la piept si ai lasat-o sa zboare ...

...este extraordinar sa intri in podul inimii tale ...sa rupi toate lacatele, sa tragi perdele sa deschizi ferestrele si sa lasi aerul curat sa patrunda inauntru...si lumina . Ca sa vezi tot ce n-ai vazut pana atunci ...

Nu mi-am inchipuit ca teatrul e atat de greu. Si atat de frumos. Si atat de greu. Si atat de frumos... ...pentru ca trebuie sa fii Tu acolo pe scena . Si sa nu fii... Ea exista. Nu poate fi uitata intr-un sertar, intr-o tipla, printre alte scenarii. Pentru ca nu mai e o replica pe hartie . E vie. Sunt vie ... Acum.

I'm ADDICT.

Se sting reflectoarele ...si iar se aprind...

2011-04-17T22:05:00.007+03:00

...ma strangea esarfa de gat, ma sufocam, inima-mi batea cu putere in gat ...in si urechi, si in picioare ...si oriunde ai fi pus degetul pe pielea mea...

...o strangere de mana , o vorba calda , o bataie pe umar, o strangere in brate...

...palme ude, maini reci, obraji fierbinti...

...sufletul se face ghem si se ascunde speriat intr-un colt de inima...dar acolo e puterea, bate foarte tare, asurzitor si atunci fuge in minte...apoi intr-o mana , in stomac, picior...mi-e frica sa nu iasa cu o respiratie , atat e de usor...

...se sting reflectoarele ...si iar se aprind...Marina Istomina...

Jurnal de calatorie

2011-03-30T00:10:00.014+03:00

"A treia zi a lunii rotunde inainte de fruza de cires...

...priveam inmarmurita apusul. Intotdeauna mi-a placut apusul si nu rasaritul. Nu stiu de ce. Cred ca mi-e prea somn dimineata ca sa-l pot intelege. Rasaritul.

....de fiecare data ceva se intampla inlauntrul meu atunci cand se iveste "frumosul". Vioara incepe sa cante. Si ma opresc...asa pe marginea drumului, in mijlocul pajistii, in varful unui brad, pe o fruza de nufar...ma opresc , imi strang aripile , privesc si las muzica sa cante... cum vrea ea. Si ma uita Dumnezeu acolo. Admirand. Un lac, un mac, un armasar, un licurici...Cateodata adorm asa ...ma cuibaresc in vre-o lalea, un cuib de randunele sau o floare de castan...florile de castan sunt minunate , dintr-un ciorchine iti faci un pat regesc si nici nu te trezesti dimineata mahmur de la parfumul prea puternic...cum am patit cu zambilele.. Maine o sa fie o zi grea. Desaguta cu praf fermecat e plina. Mai bine ma culc acum. Nufarul pe care stau e mare si in maxim juma de ora se inchide. Asa e perfect pentru ca s-a pornit un pic de vant si s-ar putea sa-mi fie rece la noapte... Imi strang genunchii la piept, imi lipesc aripioarele de spinare, musc cu pofta dintr-o bucatica de fagure si privesc mai departe....

...noapte buna."

Curtenitoare placere

2011-02-07T16:39:00.003+02:00

Trandafiri si dantele
zaceau sub ochii mei inchisi,
miroseau imbatator...
Imi gadilau narile si toate simturile drogate de dor
priveau catre ei cu mainile-ntinse
inspirand adanc ...petalele neatinse.
Inspiram prin toata pielea trupului gol
culoarea lor...
Nu e cinstit ca o floare roz, o dantela si... un simplu miros
reusesc sa faca ceea ce eu nu pot
si pot
ca eu le-am facut
trandafiri si dantele
sub pleoapele inchise de o curtenitoare placere...

Privind

2011-02-07T16:14:00.002+02:00

Privesc la tine cu un zambet larg
tu nu ma vezi
esti absorbit ca sa te vezi...
dar nu te vezi
esti disperat, pierdut, uitat,
printr-un picior- te cauti disperat cu dor,
cu dor absurd de tine si de ochii tai,
de zambetul uitat printr-un cotlon de gand ...
si il gasesti- istovit si tremurand
pe-un colt de gura, intr-un rid adanc,
amintind de tine...
te uiti strain si nu te vezi...
si iarasi ostenesti
cautand...
pe tine si pe mine-n gand.

Privirea ta

2011-02-04T14:38:00.005+02:00

Cand te-am privit
am ametit.
Am uitat sa privesc soarecii de carti - culti, inteligenti si destepti.
Inainte foarte des ma... culturalizam asa... privind la ei, ocolind capcane, tanjind mereu de foame...
Traiam simplu, recunosc, orice firmitura cazuta de la masa lor era un deliciu... pretios...
Dar stii, totusi dormeam, covrig, asa cum se face ca sa nu-ti inghete coada de frig...
Nu stiu ce m-a apucat, sincer nu stiu,
Nu, nu inteleg...de ce...tocmai eu...
Chiar nu stiu, nu pot sa-ti explic...
Odata, intelegi...
Era acolo sus, m-a fascinat, m-a vrajit...
si de atunci nu am mai dormit...covrig
Am vrut perna, biscuite la cafea, tigari cu mentol...si...
...dimineata privirea ta...
Nu stiu cum sa-ti zic...
Nu stiu cum am apucat odata...intr-o zi nefasta...piaza rea, cumplita zi din viata mea...
Am indraznit sa o deschid, sa suflu praful de pe ea...
...pe mine si pe firmiturile de paine... care , sincer, acum nu mai aveau nici o valoare...
erau doar niste aberatii mici si murdare...asa ca...am citit.
Da. Asta am facut , in acea zi, nefasta ...piaza rea, orbire in privirea mea...
Nu-mi mai vedeam nici coada, nici gaura din zid in care eu traiam...
Vedeam ...prezentul si ...pentru o clipa de trecut uitam.
Sunt om ...om, da.
Fara tagada , asta este clar ceea ce-mi spune privirea ta.

Perspective

2011-02-01T20:56:00.003+02:00

...cine se gandea ca trebuie sa ajungem sa "jucam" ca sa traim?... Eu nu stiam cine este "actorul". Acum descopar si sunt fascinata. Si surprinsa. Si iar fascinata. Actoria e ca fotografia. Incearca tu sa surprinzi 1 km de sosea in panta pe bucata plata de hartie. 10x15. Omul e o minune. Ochii sai sunt o minune. Ochiul impreuna cu creierul proceseaza informatia si iti ofera o imagine tridimensionala plina de emotie. De fapt mai mult : o panorama. Aparatul are un singur ochi ...omoara adancimea si emotia. Scoate o hartie in cel mai bun caz. Tu esti cel care descoperi cum sa transformi imaginea moarta in emotie, cum sa arati ceea ce vad ochii fetei din portret... ochi indreptati spre tine. Si nu-i usor...

Asa-i si pe scena...
In 100m patrati tu esti cel care arati o lume. Cel care intr-o ora arati o viata. Sau mai multe. Si nu-i usor...

Ma sui pe scena -care nici macar nu-i scena - improvizata dintr-o treapta. Si inima-mi bate nebuneste. Incep obrajii sa-mi arda, palmele sa-mi transpire. Si uit. Uit si cum ma cheama.
De ce? Nu trebuie nimic nou sa fac ...doar sa repet ceea ce fac in fiecare zi.
Adica sa traiesc. Deci ... am emotii sa traiesc aici sus pe treapta. Si-n fiecare zi de ce n-am? De ce acum e brusc atat de important un singur cuvant? Ieri nu era? Acum cinci minute nu era? Probabil ca nu. Acum sunt aici sus , doar eu si cuvantul. Niciodata nu ne-am mai intalnit asa. Tete a tete. Numai noi doi. Fara alte griji sabotoare si ganduri saltimbace .
Ne sabotam singuri. Ne sabotam prezentul pentru viitor sau pentru trecut.
Ne sabotam pe noi.
Pentru ce?
Asta-i alta poveste...

Cannelloni cu branza si spanac

2011-01-30T17:17:00.006+02:00

Cannelloni cu branza si spanac...

Ingrediente:

branza

spanac

ceapa

oua

putin unt

smantana

cascaval ras

lapte

faina

si cannelloni

Sos: se amesteca lapte, smantana, ou si putina faina pentru a se obtine un sos subtire.

Teoretic branza este ricotta italiana. Dar traim in Romania. Mai precis in Bucuresti pe criza. Asa ca in loc de ricotta am amestecat branza de vaci degresata cu feta. Recunosc sunt fan feta, de vaca sau mixta , nu conteaza.

Asa ca: am muiat in putin ulei o ceapa taiata fin , am adaugat spanacul si l-am lasat sa se inmoaie cateva minute. Am amestecat branza de vaci cu feta in proportii egale si cu oua intregi. Apoi am adaugat spanacul cu ceapa. Bun pana aici. Cannelloni se fierb 4 minute apoi se umplu cu compozitia de mai sus.

Se unge cu unt o tavita mica se pun cateva linguri de sos si apoi se aseaza cannelloni umpluti. Se toarna deasupra restul de sos si cascaval ras. La cuptor se tine cam 20 minute.

Totul se sareaza dupa gust , se condimenteaza cu piper in farfurie si se serveste cu garnitura de rucola.

Tips:

- nu fierbeti canneloni mai mult de 4 minute , se inmoaie , se lipsesc si nu mai pot fi umpluti

(daca ati patit-o , ca si mine de altfel taiatii si folositii pe post de lasagnia..:P)

- umplutura cu spanac trebuie sa fie mai groasa, folositi branza de vaci cat mai uscata sau adaugati putina faina

- daca tine bugetul cascavalul se inlocuieste cu parmezan

Nicu

2011-01-24T13:39:00.009+02:00

Intr-o seara rece l-am intalnit pe Nicu, in parc la Obor. Un pusti de cartier ciudat de politicos .. Avea opt ani si era mandru de el ca e "pozat de dom'soara"... La sfarsit imi facea cu ochiul si striga prin tot parcul cu voce ragusita :"Multumesc, multumesc! Te iubesc! Te pup ! Te Puuup! "

Let's talk about sex ( Haw to make love to a woman)

2011-01-23T23:35:00.008+02:00

Barbati si femei. Un film care sa te invete sa faci dragoste . Sincer pentru societatea de acum , general vorbind, probabil ca este o metoda. Cu rezultate. Cand te gandesti cat de plin este internetul de pornografie, librariile de carti si atlase care iti indica comoara cu sageti colorate, muzica , reclamele, talk show-urile...totul...Mai era nevoie si de un film ? Didactic?

Paradoxul e altul. E nevoie de un film despre sex care sa te invete sa iubesti. Pricepi?

Au facut un film stupid ca mai toate filmele comerciale, cu mult sex, cu expresii socante care sa zgarie timpanul si sa amuze. Asa macar este privit. Si au strecurat cateva aforisme. Adresate subconstientului. Poate s-or lipi. S-or constientiza la un moment dat.

Si asa invatam sa facem dragoste dintr-un film cu sex. Doar nu putem afirma ca poate am fi curiosi cum o sta treaba cu dragostea intr-o lume guvernata de sex. Pfiu, doamne fereste! Ne intrecem in tehnici numarabile si cat mai acrobatice uitand elementarul... sa te daruiesti. Si atunci cand iubesti nu prea exista limite, marimi ,reguli sau ...standarde.

Cand iubesti e doar povestea... care trebuie povestita si aici e buba. Vorbim despre sex dar nu atunci cand trebuie. Atunci cand sufletul e gol ne e frica sa ne mai dezbracam trupurile. Ciudati mai suntem.

Povestiti ... fiecare suflet e o poveste ...si inca una extrem de minunata.

Sarutul sau Fara Cuvinte

2011-01-22T23:30:00.009+02:00

" Am coborat din autobuz , iar vizualizarea locului m-a amtetit. Foarte ciudat. M-am asezat pe valiza mare de carton imbracata in imitatie de piele maro. Iubesc lucrurile vintage. Pe asta am cumparat-o dintr-un anticariat de pe o straduta cum iesi din metrou, la capatul lumii. Nici nu mai stiu ce cautam acolo. Mi-a placut teribil . Asa veche cu colturile de metal si marginile putin roase... Ma incanta sa traiesc intr-o poveste. Una de demult . O gargarita mica rosie se urca incet pe geanta. Se mai opreste din cand in cand,isi desface aripile ca si cum ar vrea sa zboare, se razgandeste si apoi pleaca mai departe... S-o fi dezmortind si ea...
***
...avem o masa mica in colt dupa usa din stanga chiar langa toaleta. Oribil dar intim... Am o singura intrebare sa-i pun... E o intrebare cheie care nu are ca raspuns decat adevarul . Ha! In sfarsit nu va mai putea sa se eschiveze ... Ce puerila sunt...Pe cine mint? Oricum stiu adevarul, e acolo din totdeauna , numai cateodata il driblez... cand nu sunt obosita sau cand beau Cola...
Se aseaza jos la masa. Stanjenit. Crispat . Cu zambetul pe buze. Am frazele pregatite , repetate de nenumarate ori. Stiu clar ce voi spune si care-i vor fi replicile. Sunt mandra de mine . Regizorul perfect.
Ma priveste. Zambeste. Vocea-i tremura. Tremura el cu totul . Spune lucruri stupide pe care oricum nu le aud. Are privirea aia de copil prins cu lectia neinvatata. Oricum nu-i prea destept. Nu-si da seama ca asta nu tine... Ma atinge pe spate.
Buzele-mi ating doar coltul gurii. Narile imi sunt invadate de mirosul cu care am fost atat de obisnuita. Il inspir adanc . Il sorb in fiinta mea cu totul. Nu mai stiu exact ce se intampla. Asa o fi sa lesini? N-am lesinat niciodata.
Gustul e dulce ca intotdeauna. Toate buzele cred ca sunt dulci. Dar pe mine ma termina mirosul. Mirosul buzelor umede si catifelate , strivite de lipsa de cuvinte...
Ce cuvinte? Nu mai exista cuvinte. Au existat vreo-data? La ce bun? Cand il poti sorbi pe celalat ..cu totul , doar prin miros....
Mainile lui imi strang obrajii si tamplele. Mainile mele atarna fara vlaga pe undeva. Tot sangele a urcat si imi inunda creierul bubuind frenetic in timpan. Oare se aude cum imi bate inima? De simtit sigur se simte pentru ca s-a dus toata in buze... Rasuflu si imi inghite rasuflarea. Daca imi inghite si inima? N-ar fi bai. S-ar duce in jos pe esofag si cand ar ajunge in dreptul inimii lui, ea i-ar intinde o mana si ar prinde-o.
Si ar fi omul cu doua inimi..."

Umanitate latenta ( Love and Other Drugs)

2011-01-22T11:23:00.006+02:00

Fuking shit! Love DO exist...

In timp ce eu plangeam cu prietena mea aseara la film cei din spatele meu radeau. Este vorba de perceptie. Incep sa inteleg din ce in ce mai bine. Tu ai stecherul dar daca eu n-am priza n-are in ce sa intre. Simplu.

Tu vorbesti cu entuziasm despre patania de dimineata si eu brusc ma ridic si plec. Universul tau se tulbura, importanta ta se clatina, respectul de sine sufera si te gandesti ca esti neinteresant si plictisitor cand defapt faceam pe mine si m-am dus la baie. Ce vreau sa spun este ca tu ai priza. Tu te ai pe Tine si nu Eu. Daca tu te apreciezi si te respecti nu te vei simti nedreptatait. Pentru ca stecherul este al meu. Actiunile apartini mie si nu ai cum sa le schimbi. Ceea ce poti sa schimbi este reactia ta. Perceptia TA.

...asa minunat se intelegeau aseara Anne Hathaway si Jake Gyllenhaal. Sicer acum , ce nume e asta? A mai auzit cineva de el? Gyllenhaal?!?

Fiecare din ei anticipa cinci replici in avans si citea dincolo de aparenta. Dincolo de cuvinte care de cele mai multe ori nu au nici o treaba cu ceea ce este inlauntrul nostru. Nu ti s-a intamplat sa razi ca sa nu-ti recunosti frica, sa alungi de teama de a nu pierde, sa urasti de frica de a iubi?

De cele mai multe ori nu suntem constienti , pentru ca nu vrem sa fim. Pentru ca autocunoastrea e grea si uneori dureroasa. Dar frumoasa si atat de libera... E minunat sa poti comunica , sincer , deschis...dar asta trebuie sa o faci intai cu tine insuti ca sa-ti iasa si cu ceilalti. Si doar asa poti sa iubesti...adevarat, persoana reala asa cum este ea. Nu povestea ta despre ea.

Sa facem rezumatul...

..."umanitate latenta" . Mi-a placut mult cum suna. Suntem buni. Toti avem acea farama de Dumnezeire. Trebuie doar sa vrem sa o descoperim. Sau o scoate iubirea la iveala fara voia noastra.

"...tu urasti femeile si de aceea te culci cu atatea". Tare replica asta. Ne-am invatat cu logica superficiala care iti spune contrariul, dar daca depasim uleiul ce pluteste dam de apa curata. Dam de noi insine , incepem sa ne intelegem actiunile...de unde vin ele, din ce copilarie utitata, adolescenta frustrata, tineretete furata...

"...pentru tine nu este vorba de conexiune. Nu e vorba nici macar despre sex. Este vorba de a te elibera de durerea de a fi tu insuti pentru o ora sau doua ..."

...nici nu realizam cand in incercarea de a-l caracteriza pe celalalt defapt ne caractrizam pe noi insine. Sinele nostru ne vorbeste despre noi asa cum stie si poate el. Trebuie doar sa deschidem ochii...sau urechile , mai bine zis. Suntem atat de liberi in a ne da hainele jos pentru a ne ascunde defapt vulnerabilitatea emotionala... frica de a ramane in "sufletul gol"... Asa s-a instituit sexul fara dragoste...

" ...sunt o gramada de lucururi pe care nu le inteleg despre viata , cum intalnesti mii de persoane si apoi intalnesti UNA si viata intreaga ti se schimba..."

"Poveste "- o sa spuneti?... Poate. Poate vulpea care n-ajunge la struguri spune ca sunt acri. Hai sa fim sinceri cu noi insine. Da mana cu Tine , imbratiseaza-te, aseaza-te la o cafea sau ciocolata calda si sporovaiti impreuna. Tu cu Tine. Dezbateti subiectul ...cine stie ce iese...

Ps. ...cand am iesit din mama cred ca am strigat "Gyllenhaal". Gylleeenhaal. Suna perfect natural. Natural ca si ochii cumplit de albastri. Nu-i asa?

Aripi de fluturi si cioburi

2011-01-21T11:07:00.006+02:00

...aripi de fluturi si cioburi: amandoua redau curcubeul , fiecare in felul ei...

Angelina si Turistul...

2011-01-09T21:28:00.012+02:00

.
.
.
.
.
.
.
.

.
Cum se impaca Angelina Jolie cu Johnny Depp? Johnny cu "h" si doi de "n" si Depp cu doi "p" ...
Se impaca sa stiti. Cam ciudat totusi .
Un film interesant dar usor previzibil...
Pe Depp l-au ingrasat putin, poate putin mai mult -dupa gustul meu- sau poate a imbatranit. Ceea ce e firesc. Daca imbatraneste El insemana ca imbatranesc si eu . Sau poate nu , ca doar el e cu saisprezece ani mai mare ca mine.
Eu inca sunt tanara. Opresc timpul in loc pentru sufletul meu si las trupul in pace sa faca ce vrea. Democratie. Ceea ce e iarasi firesc.
Angelina e matura. Implacabila, rece, usor inexpresiva in acest film. Rolul.
Un film dragut de duminica seara cu roluri ciudate pentru protagonisti.
Depp e prea banal, prea asezat, ii lipseste nebunia, care recunosc mie mi-era atat de draga. Pentru mine el este "Nebunul"...un nebun inteligent , extrem de echilibrat si armoziat cu nebunia lui. Perfect.
Angelina ...Imposibil sa nu remarci rochiile. Patru la numar pentru tot filmul. Superbe. Distinse, sofisticate contrastante cu actiunea , jobul , locul...cu totul. Si rujul rosu...care nu a lasat nici o urma pe pahar sau pe alte buze ...Tocul cui de 10 nu se rupea sub nici o presiune , glezna nu se scrantea din vre-un fatidic accindent in timpul agresiunilor, iar satenul perfect alb al rochiei ramanea la fel de alb si dupa ce era calcat in picioare. Deci superba ca de obicei desi cam prea rigida pentru gustul meu...
Saruturi, diamante, bani, orgolii, gelozii, inteligenta, iubiri si reiubiri ... ...un om nou o iubire noua... Depp nu poate fi decat inteligent si daca te indoiesti vre-odata de asta asteapta finalul ...

Nu spun mai multe ca orice as spune dezvaluie totul ...

Una peste alta , un happy end perfect pentru o seara de week-end chiar inainte de luni...

http://www.thetourist-movie.com/

Il iubesc pe Moliere

2011-01-09T01:06:00.002+02:00

Il iubesc pe Moliere. Si el ma iubeste pe mine.
Iubirea e ceva aparte. Extrem de intim , atat de intim ca uneori din pudoare, ne rusinam sa o vedem. Sau sa o aratam. Ca si cum ne-am fi surprins inima doar in desuuri.
Sau goala in oglinda.
Cum a putut sa plece? El. Cum a putut sa ramana ? Ea.
Simplu.Din iubire. Iubirea nu implica ,indispensabil, trupuri. Soarele are trup? Nu si totusi il iubesti . Sau cum iubesti pocnetul bobocilor de floare... E o chestiune a sufletului si tocmai de aceea functioneaza de minune si fara ele. Doar de la inima la inima , la sute de km distanta sau metri sau veacuri. Iubirea nu tine de timp si spatiu, de materie sau de legile fizicii. Iubirea este o strare de gratie. Iubirea poate plange in timp rade ... din toata inima. Si poate lumina. Mintile si vietile. Ca inimile sunt transformate in lumi noi. Cu alte legi.
Nimic nu e intamplator. Nici o iubire, nici un barbat , nici o femeie pe acest pamant, nici o floare, nici o furnica...
Cu un cuvant cladesti viitorul. Poate fi o scara,un drum, apa de izvor , steaua nordului cand iti lipseste busola...Poate fi totul. Chiar si iubirea.
Poate fi Moliere. Altfel nu ar mai fi fost. Fara cuvantul ei, El nu ar mai fi fost... Moliere.
Asa cum eu - sunt acum - eu , cu iubirile mele.
El a ales sa plece, redandu-i fericirea. Ea a ales sa ramana, radandu-i fericirea.
Si s-au plans mult ...fericiti.

The Last International Playboy...

2011-01-04T23:47:00.015+02:00

.
.
.
.
.
.
.
.
.
Fain film. Criza existentiala. Introspectie. Autoanaliza. Cunoastere de sine. Toate intr-o drama cu umor.
O prietena din copilarie, o promisiune de viata in doi, bani, limuzine, o drogata cu suflet mare, o scriitoare care nu a scris nimic dar a iubit si femei ...multe femei. De fapt modele. Modelele nu sunt femei. O fetita de 11 ani – ingenua, atat de ingenua ca poate desface pasla din mintea oricui. Frumoasa metafora fetita asta.
Pe care o vreau si eu. Acasa. Sau mai bine sa stea cuminte pe un umar si sa-mi tricoteze gandurile cu grija sa nu se incurce.
Si un playboy . Sau dupa dex : un tanar elegant cu fizic placut dedicat placerilor... intretinut/e de femei. Placerile sau el. Multe femei . Sau modele. Dupa norocul fiecaruia.
Si dupa norocul fiecaruia vine si cunoasterea de sine . Defapt ar fi cumplit de inegal si absurd sa fie dupa noroc. Vine dupa deschiderea si acceptarea fiecaruia.
Asa cum dimineata daca nu-mi place de fata mea ...nu ma uit in oglinda. Ii arunc o privire frugala prin aburul condensat si arajez rapid cu mainile o frizura celui ce-mi imaginez ca e acolo...
Cateodata e si un click. O durere sau poate o bucurie mare. O promisiune de copil si o iubire conditionata imaginar de sex. Si sex conditionat - neimaginar -de lipsa iubirii. Si atunci cand lucururile se incurca intratat - condensul de pe oglinda dispare si brusc vezi in fata ta un necunoscut incercanat ce se holbeaza speriat la tine.
Si ce faci mai departe?
Te uiti la film si zambesti...

Buchete de flori, firmituri de chec si un zambet...

2010-11-24T11:02:00.010+02:00

...coboram spre tramvai cand am vazut pe dreapta o tanti care lega buchete de flori. Isi avea agoniseala in doua plase mari, toate hainele pe ea si un catel. Vroia sa-i iau ceva bun de mancare dar nu aveam nici eu bani asa ca i-am luat un chec. Primul gest a fost sa rupa o bucatica sa-i dea "fetitei" , apoi a muscat si ea si apoi mi-a intins si mie. Catelul nu avea nume iar ea se intreba daca nu e prea urata sa apara in poze...

Mie , una, nu mi s-a parut, chiar mi-a placut zambetul ei stirb...

Ganduri sacaitoare

2010-11-19T14:58:00.007+02:00

Am vrut sa scriu dar au fost prea multe ganduri. Un gand de una, un gand de alta. Nici o poveste. Asa ca m-am suparat pe ele si am tacut. Si acum tac...iar ele curioase se inghesuie toate sa vada daca le barfesc.
...si am sa le barfesc, poate asa scap de cicaleala lor...

Un gand imi povestea intr-o zi ca este foarte revoltat de cuvinte. De stereotipuri, de falsitati. I-am zis ca e copil , sa se maturizeze si sa priveasca in jur. Era foarte suparat pe "te pup" , "pupici", "iubita mea", "love", "hugs", "dears", "iepusas", "pisoi" si toate celelalte animale-complimente... ce facem aici oameni buni? Minimizam cuvinte sau banalizam sentimente? ...sau invers...

Altul ma sacaia aratandu-mi o masca. Mastile sunt la moda. Am mai vorbit despre ele, "dar ce sa faci daca sunt atat de actuale" - se scuza el balbait.... De "Ego" ...de smereie si renuntarea la Sine...

...de frica...
...de iubire si paranormal..sau simtire , ultimile doua fiind sinonime...
... de Tu
si EU...
de mere coapte cu scortisoara...
...de lume, margele si esarfe...

...gata. Taceti ca eu tac. Ma duc sa manac un mar.

Ritmul

2010-11-02T11:23:00.005+02:00

...cateodata ma trezesc dimineata cu o melodie in minte care defapt imi va si guverna toata ziua...Azi e "nuevo tango" ...

Trage draperia, inchide usa, inchide ochii si deschide inima...

Cat de gratioasa e privirea? Cat de ferm se strang mainile ? Cineva facea o paralela intre iubire si tango. Si bine facea. Cam asa e si viata in doi. Gratioasa dar teribil de grea.

Cine nu ma crede sa ma contrazica.

Totul incepe cu atingerea degetelor, atunci cand iti incredintezi mana sau inima nu conteaza cum vrei sa-i zici. Si pornesti la dans. Pasional. Gratios. Cu pasi complicati, atent sa nu-l lovesti pe celalat.

Te invalui, pasesti, ametesti...te odihnesti o secunda pe inima lui... ii asculti ritmul, si respiri la fel...Inspiri... expiri... odata cu el.

Apoi brusc o pirueta si te trezesti in celalat capat de camera... tinand ferm degetele lui...

Plangi, pasesti , te unduiesti, traiesti, zambesti... Simti picatura ce se prelinge pe tampla lui? Simti mirosul cald al buzelor intredeschise? Auzi lacrima ce cade de pe barbie si se sparge de pieptul tau? Auzi zambetul dulce soptit in ureche? Auzi ritmul? Inima ta si apoi a lui? A lui si si apoi a ta?... Danseaza tango...

Conflict

2010-10-28T22:44:00.005+03:00

Conflict.
Cat de usor se poate rezolva un conflict? Unul adevarat, puternic, unul in care vointa mea nu se potriveste cu a ta ... si oricum nu conteaza.
Asteptam in seara asta stand pe vine intr-o sala plina cu oameni. Cu parinti. Un pici mic si roscat avea un avion de hartie. Mic si ala. Dar zbura atat de dumnezeeste incat il doream cu ardoare si eu. De mult n-am vazut un avion de hartie sa zboare asa. Poate de prin scoala generala. Si piciul se juca incantat. Cred ca vre-o 10 minute l-a lansat sa zboare iar si iar si iar cu aceeasi energie si aceeasi bucurie. Fara nici urma de plictiseala. Fericit.
Apar inca doi pici , mai mari. Discuta cu piciul cel roscat si apoi unul din ei vine la mine. Ma intreaba daca sunt mama piciului cu avion si ii raspund ca nu. Asta nu e o problema asa ca imi arata pe ascuns poze din cartea lui. Il intreb de ce se ascunde si aflu surprinsa ca piciul roscat nu i-a dat avionul asa ca nici el nu-i arata cartea. Imi pregatesc un discurs eminent despre altruism, toleranta si alte chestii importante...
N-apuc sa deschid gura ca piciul pleaca rapid.
Rezolvase conflictul.
S-a dus la mama roscatului sa-i faca si lui un avion.

Poveste de Toamna

2010-10-23T16:17:00.029+03:00

A fost odata ca niciodata, intr-o toama rosiatic-aurie...

...un Fat-Frumos puternic care munta muntii din loc...

...si apoi ii escalada pana sus pe creste...

...si o Ileana - Cosanzeana care il astepta...

...si in poveste erau si doi spiridusi...

...si asa a inceput povestea...

.

...calarind ei peste mari si tari, pe Calul fermecat cu 16 aripi...
.

.

...tare naravas era Calul...

.

.

...noroc cu Zana Cea Buna care ii ocrotea...

.

.

..si ii pupa...

.

.

...si ii tot pupa...

.

.

...si cum pupicul era fermecat, se dadea mai departe...

.

.

...si mai departe...

.

.

... si acum ti l-au dat TIE. Asa ca si Tu trebuie sa-l dai mai departe...

.
FIN

.

...backstage: Ileana-Cosanzeana si Fat-Frumos

Eu si cu Mine

2010-10-22T10:16:00.005+03:00

Aseara iubeam Lumea. Sunt momente in viata cand inima ti se deschide si incape lumea intreaga in ea. E un fel de a spune. La fel cum si Richard ii spunea Juliei :"goleste-ti mintea si Dumnezeu o va umple cu dragoste".

Toti avem nevoie de iubire, toti o cautam. Dar nu toti stim sa recunoastem asta. Ne ascundem de noi in speranta sa ne dibuiasca altii.
In film Julia se hotaraste sa se regaseasca pe sine intr-o calatorie minunata de un an prin lume. Cine nu-si doreste asta? Sa nu muncesti un an sa bani sa pleci si unde sa te intorci apoi. Dar nu pentru toti e atat de simplu. Regasirea e in noi. Acolo unde esti. Daca nu te regasesti acolo unde esti degeaba te cauti prin lume. Tu esti cu tine intotdeauna indiferent unde ai fi. Si cu Iubirea.
De ea avem nevoie. Ea le rezolva pe toate chiar daca e al dracului de greu. Cateodata. "Daruieste si vei dobandi" cum spunea odata Steinhardt... Daruieste-te si Te vei dobandi...

Pray, wach a movie, eat, love, kiss...

2010-10-21T23:53:00.007+03:00

Aproape ca-mi parea rau de bani. Daca nu era fraza de sfarsit imi parea rau si de timp. Ah, la cate ma asteptam de la filmul asta.

Si uite-asa am spus cuvantul magic : ma asteptam. Asteptari. Nu asta avem zilnic ? De la toata Lumea? Stau si ma intreb :"ce asteptam ? ". O reteta? Solutia salvatoare? Filozofia vietii? Pe mine?

Ma asteptam pe mine? Zambesc. Pot sa zambesc. Pana la urma a meritat banii odata ce acum pot sa zambesc. Si nici de timp nu-mi pare rau . Nu-mi pare rau nici de lacrimile scurse pe obraji si sigur nu-mi pare rau de sarutul pe frunte. De sarutul pe o suvita de par.

Asta facem cu totii. Asteptam retete, solutii de la altii, fara sa ne dam seama ca asa traim viata altora. Eram dezamagita de film. Am avut impresia ca se vroia a fi o reteta. Ceea ce e cu totul gresit. Ce e bun pentru tine poate pentru mine e total nepotrivit.

Asta e solutia? Pur si simplu iubirea dispare fara nici o judecata, pleaca fara ramas bun, fara dor, isi ia aripile la spinare si zboara. Aripile alea cu care zburai in doi. Numai ca acum zboara singura. Si te lasa mofluz. Privind ca un prost in urma ei cum se duce. Sau iubirea adevarata nu dispare niciodata? Daca ce a fost a disparut - n-a fost iubire. Si-atunci ce faci?

... ne luam oglinda, meditatia, rugaciunea - ne privim in inima si admitem ca a zburat, n-a existat si o luam de la capat? Viata, o luam de la capat?

Cum sa faci asta cand nu te cunosti pe tine , cand nici celalat nu se cunoaste pe sine? Iubeste si elibereaza? ...Sa ne cufundam in nefericire de frica ca despartirea ne va distruge pe amandoi? Sa luptam oare, sa-l descoperim pe celalt asa cum e si sa-l intelegem ?

Curaj sau Frica? Frica sau Curaj? Ce paradoxal isi pot schimba rolurile.

Elibereaza sau Lupta. De unde stii cand e una si cand cealalta?

...cate nu facem din frica. Din frica fugim. Fugim de noi insine. Si de suferinta. La propriu sau la figurat. Si fugi si te ascunzi ... de tine . In lume, in munca, in altii. O zi, o luna poate chiar un an. Unii chiar toata viata. Probezi haine care nu sunt ale tale... si te chinui. Tragi de ele, te prefaci ca ti se potrivesc, sau ca tu te potrivesti lor. Incerci vietile altora practic. Dar pana unde? Si pana cand?

Pana cand incepem cu lacrimi in ochi sa cerem ...adevarul. Adevarul despre noi insine. Si cei care au astfel de lacrimi sunt fericiti. dar trebuie sa te deschizi neconditionat adevarului. Sa accepti pe oricine si orice a fi mesagerul lui. Al adevarului. Oricat de deranjant ar fi la inceput pentru tine. Adevarul.

Pana cand Iubirea triumfa ...sau Dumnezeu. Pentru ca Iubirea triumfa intr-un fel sau altul. La un moment dat.

Closer...

2010-10-08T16:50:00.006+03:00

Ce o mai face Patricia si Arthur?
Mi-e dor de ei...
Afara ploua, stau la birou cu aerul conditionat incalzindu-mi palmele...stranse caus, in care suflu de zor, cand nu scriu...Nu stiu de ce fac asta, nu mi-e frig...Sau imi e?

Mainile imi sunt reci, si nasul...cred ca e si rosu... asa mi se face mereu la ger...

Imi afund mai bine caciula pe urechi, imi ridic gulerul de blanita si fac rotocoale ...Cerculete de abur...in ger. Inot in zapada proaspata , cad in genunchi , ma sprijin in manusile uriase cu un singur deget...
Ma ascund.
Trebuie sa ne intalnim . Aici, printre copaci, prin zapada...
Visez cu ochi deschisi si ma impiedic. Cad cu nasul in zapada. Un ras subtirel ma face sa-mi ridic privirea contrariata...Un iepuroi alb, gras , pufos, rade de mine tinandu-se cu labele de burta. Hmmm. Asta chiar e culmea. Imi scot incet o manusa, intind mana tiptil, il prind de o laba si trag....! Ha!
Acum rad eu...Iepuroiul e cu labele in sus. E grasun si nu se poate ridica. Rad, ma intind si-l imping de codita. Stam amandoi in fund si ne privim. Nasucul ii tremura. Zambim.
Se aud pasi in zapada, ma ridic, ma intorc, te zaresc la distanta de trei brazi...Alerg si te cuprind de gat...
Cu drag,
Patricia"

Acum stiu ce fac ...Patricia si Arthur... Se imbratiseaza...

Pamant

2010-09-18T19:53:00.009+03:00

As vrea sa stau in picioare dar nu pot. Nu ma tin. Cad in genunchi si ma sprijin in palme. E frig. Nu e soare, nici luna, nici stele ...pe care sa-ti pui dorinte. Doar un cer greu , maro, usor galbui catre orizont. Si pamant. Cat vezi cu ochii, pamant. Gol, pustiu, fara fir de iarba, fara copac, fara greiere. Unde sa ma adapostesc? Ma intind si imi strang genunchii la piept. Pamantul e cald. Stiu: ma adapostesc in el . Asa ca sap cu mainile goale. Vantul imi spulbera parul pe fata si-mi lipeste camasa de corp. Incerc sa o trag peste picioarele goale dar nu pot. Genunchii juliti ma dor. Sap in uitare dar amintirile ma ranesc. Ma tai la deget si instinctiv strang rana intre buze. Ridic o piesa mica de puzzle. Singura pata de culoare din jurul meu sta in palma mea murdara de pamant. Miroase a ceai verde si a zambet. O pun in san si sap mai departe. Dau de alta cu gust de sarut, de alta cu miros de flori de camp, de alta in care se vad stelele...si privirea ta de dimineata... Nu mai stiu daca sap ca sa ma pot adaposti sau daca sap dupa ...amintiri. Ma cobor in pamant, imi strang genunchii la piept si ma uit in san dupa piesele de puzzle. Nu mai sunt. S-au topit toate in inima mea.

Nu e soare nici luna nici stele. Doar pamant gol. Si o inima rosie ce bate singura ascunsa in el.

2010-09-11T22:53:00.002+03:00

Laura Pausini - Michel Buble

Unde se duc visele cand ne trezim?

2010-09-07T11:43:00.007+03:00

"Mami, unde se duc visele cand ne trezim?"
...intreba o fetita balaie de patru ani...

Si atunci m-am intrebat si eu. Si m-am gandit ca daca vreau sa stiu unde se duc, trebuie sa stiu de unde vin.

De unde vin visele?
Ma trezesc intr-o dimineata, deschid ochii , pe rand, ii inchid la loc si ma intorc pe partea cealalta. Stau asa 5 secunde si apoi cu patura in cap ma ridic pe marginea patului si merg pe o raza pana la geam... Abia atunci mi se deschid ochii si privesc soarele. Si norii. Si ma inalt. Simplu.
Ma inalt printre castele fantastice de nor, cu ferestre din roua proaspata ...
Calul alb cu aripi paste inhamat sub turla din dreapta, langa copacul cu fruze cantatoare...sub care , tu pe genunchii imbracati in catifea albastra, cu o pana de sidef imi scrii, neobservand picatura ce se intinde vertiginos pe maneca fina, alba , prea alba, minunat de alba... ca si norul pe care stam...
Asa se nasc visele...
Deci vin de acolo de sus , direct din soare ... si acolo raman.

Cand ma trezesc , soarele nu a rasarit inca, alarma la masina piuie sacaitor iar undeva printre blocurile inalte, dupa o fereastra, cineva isi trage somnoros o pereche de blugi scortosi...
Dupa ce-mi beau ceaiul, imi arunc o privire pe geam si de sus , dintre nori un cal alb inaripat isi ia zborul...
Zambesc, imi trag geaca si ies pe usa...

Fara cuvinte

2010-08-31T11:18:00.004+03:00

http://www.youtube.com/watch?v=Iijklrtljnw

Cateodata cuvintele nu ajung... doar sunetele mai pot reda glasul inimii...

Lumea

2010-08-29T21:25:00.021+03:00

...lumea asta nebuna...
...o fi inebunit acum, sau asa e de secole? hmmm... cat de relativ este totul...
Vezi oameni care si-au inchis rasul in cutiute de sticla, eliberandu-l doar la anumite ore...fixe.
Vezi oameni importanti cu ochi rosii si uscati, pentru ca si-au abandonat lacrimile ...pe la usile altora...
Oameni cu zambete decupate din reviste si lipite, hilar, pe fata...
Oameni furiosi...pe ei si pe noi...umbland cu parul valvoi si mintea despuiata...
Oameni care nu mai stiu ca pisoiul daca e mangaiat ti se cuibareste in poala si toarce ...
Oameni care isi cauta disperati cheile de la masina prin buzunarele de la haina, rasturnand nervosi din ele... guma, servetelele, telefoanele, inima...uitata acolo candva...
Oameni care confunda sarutul cu o cafea...
Oameni care inca mai cred ca daca ei isi acopera ochii cu mainile nimeni in jur nu sufera...
Oameni care leaga hidos simtaminte in lesa si se uita mirati inapoia lor de ce nu latra...
Oameni mari ce-si plang copilaria legandu-si cu ata de deget iubirea, jucandu-se cu ea ... strangand firul, apropiind-o , eliberand firul si aruncand-o in neant...
Oameni care incurca lucrurile, punand Cuvantul in sertarul cu lenjerie, si nu in inima...vanzandu-l primului negustor...
Oameni ce fug preocupati de colo-colo, intr-o strategie dintr-un mare joc de sah fara jucatori...

Oameni care isi pun dorinte pe o stea...Poti sa-i judeci? ...in lumea asta nebuna...

Autocunoastere

2010-08-29T11:46:00.008+03:00

Esti pe campul de razboi. Mine peste tot, fum , carne si sange... se aud avioane, tunuri si rafale de mitraliera, inamicul este aproape... Nu esti un soldat antrenat, poate esti telegrafistul sau un reporter...
Lasi totul in urma fugi cat poti de repede si te ascunzi in paduri ca nimeni sa nu te gaseasca...
Iti prinzi camaradul de mana- daca ai unul - si fugiti impreuna ...
Iti aduni totul, fugi, iti ridici o cazemata si din spatele ei mitraliezi tot ce a fost in urma ta...sobolanul atras de sange, inamici , camarazi...
Sapi o transee prinzi mana celui de langa tine, sariti amandoi in ea asteptand sa treaca urgia...

Nu incerca sa te decizi...
Autocunoasterea se arata doar in momentul asediului... si atunci numai daca ai puterea sa-ti opresti razboiul din minte pentru o secunda...

Heart beat

2010-08-27T11:33:00.007+03:00

...auzi...?...pot sa ma ascund la tine in san?

...un san de mama...cald, primitor, mirosind a lapte... curat...

...acolo sigur nu m-ar gasi nimeni iar bataile inimii ar fi puternice, asa cum imi place mie sa aud o inima batand...tare, sa acopere vuietul lumii si al ratiunii ...

...ce vorbesc eu de puterea bataii cand oamenii umbla fara inimi la ei?...

Luna plina

2010-08-25T10:19:00.016+03:00

mmmmm

Azi-noapte a fost luna plina. S-a innoptat, mi-am ridicat privirea spre cer si am vazut luna. Mare , rotunda, galbuie. Ah... cum am putut sa uit? Eram atat de obosita. Asa ca am lasat-o pe asta-noapte. Tot luna plina o sa fie. Poate mai plina ca ieri. Trebuie sa ma transform . In varcolac. Mmmm.
Nu stiai ca sunt varcolac din cand in cand?
Nu e mare lucru sa stii. Varcolacii sunt foarte mediatizati ...cam asta e toata smecheria.
Sunt un varcolac ...cuminte. Si nu sunt lup.
Varcolacii se presupun a fi demoni. Demoni care musca Luna. Chiar nu pot sa-mi dau seama de unde a pornit legenda asta. E de-a dreptul puerila. Ca sa o lamuresc , cel putin in cazul meu: nu manac Luna. Din cate stiu eu, acolo m-am nascut. Iubesc Luna. Si cateodata mi-e dor...
Dor... de zbor... sa-mi intind aripile uriase, sa imping aerul cu putere si sa ma ridic... sa se culce iarba, sa se indoaie ramura iar fluturele luat pe sus sa se invarta in cercuri ametitoare ca apoi sa cada usor pe o floare...
Mi-e dor de aripile mele, asa ca ma asez pe pamant, ma intind pe jos, sa-mi pot potrivi ritmul inimii cu ritmul pamantului, privesc in sus si -mi chem dorul...
La noapte sunt varcolac.
Vrei sa-mi fii aripile mele?

Buna...

2010-08-23T11:20:00.011+03:00

http://www.youtube.com/watch?v=0FC2DUFo-l4

De cateva zile ma chinui sa-mi adun toate cuvintele ce-mi zburda in fata ochilor obraznice si amuzate. Nu pot sa le prind si sa le asez ordonat in propozitii ca sa-ti pot spune ce simt.
Dar oare de ce te-ar interesa pe tine ce simt eu?
Nu te-ar interesa ce simt eu ci doar ce simti tu - si speri ca cintindu-ma pe mine sa intelegi si tu odata ce se intampla... cu tine. Cu noi. Femeile.
Draga mea, te dezamagesc dar nici eu nu stiu. Tind sa cred ca nu se intampla nimic. Nimic nou. E acelasi lucru de sute de ani. De mii. De cati or fi de la facerea lumii.
Traim, iubim, murim. Simplu.
E atat de simplu ca uneori pierdem sensul.
Femeia este o minune. Nu fac pe feminista acum, nu , doar te fac sa zambesti ca sa poti plange iar, atunci cand va trebui. Cateodata eu sunt muntele ce sprijina o lume intreaga ...sau mai multe...Cateodata am nevoie de un umar pe care sa plang. Sa-l ud cu lacrimi. Trebuie sa fie puternic sa poata sustine greutatea hohotelor mele.Umar de femeie.

Cat de frumoasa e o femeie?
Foarte.
Indiferent cum are ochii, genele lungi sau dese, privirea ei va tulbura oceane si va gasi comori ingropate de timp si uitare in adanc... va face din tine ceea ce nu stiai ca poti fi si nici nu vei mai fi fara ea...
Indiferent de-i inalta , scunda, slaba sau plinuta va stii cum sa sarute o tampla obosita , o geana nedormita sau trista...a ta, barbate.

Silfida, misterioasa, cuceritoare, vesela... FRUMOASA e FEMEIA.

Cat de inteligenta poate fi o femeie?
Foarte...
Va stii sa zambeasca dulce din spatele lacrimilor grele, sa mangaie ferm...cu o mana tremuranda...
sa se lase in urma ...
sa nu doarma...
sa nu manance...
sa CREEZE... povesti, simtiri, lumi intregi, in care tu sa te pierzi nestiind ca defapt visezi...

Inteligenta, diplomata, intuitiva, creativa... PUTERNICA e FEMEIA.

Mmmm...Ceva nu se potriveste...E prea mult.
Asa ca, iata-ne, dragile mele si cu INIMA si DOR...

...dor de duca...
...dor de vis...
...dor de poveste, de printi calare pe cai albi...
...dor de tine , ca ma doare...
...dor de ciocolata...
...dor de nopti fierbinti...
...dor de matase fina...
...dor de vorbe dulci...
...dor de vant...
...dor de ciresi in floare...
...dor de saruturi calde...
...dor de VIATA...

Tocmai a rasarit soarele, un soare mare, cald, hai sa-i ascultam cantecul impreuna...

Culori

2010-08-18T10:35:00.003+03:00

Ce bine e in fata foii albe, si cat de dor mi-a fost...Doamne, cat de dor...Dor de poveste, de "frumos si bine" cum spunea Oana Pelea... Sa fie asa cum spunea ea? Sa fie lumea asta urata si bolnava fara nici o speranta?
NU.
E frumoasa. Trebuie doar putin exercitiu sa poti vedea frumosul...
Ca azi-noapte...
Aveam sufletul greu, schiopata legat cu un lant gros, tragand un bolovan de nepasare si indiferenta...Ce sa mai vezi cand abia te chinui sa te misti, abia te chinui sa respiri?
La 10 seara a inchis Diverta ... Am iesit afara si in fata mall-ului erau fantini arteziene, luminate cu felinare si beculete ascunse sub apa...M-am oprit fascinata cu mana intr-un jet de apa...
Bucle si bule jucause...Daca eram putin mai cretina - cum zicea Simona - nu as fi tarat nici un bolovan dupa mine...dar nici nu as fi dibuit buclele si bulele, nu as fi inteles jocul apei...cu mine.
M-am asezat pe banca si am inceput sa exersez...Sa pun un deget pe tasnitoare ca atunci cand eram copil si sa stropesc in jur, sa inchid ochii pe jumate si prin plasa de gene sa privesc "aureola boreala", sa merg in pasi de vals...Sa ma cert cu steluta mea, care acum stiindu-se vinovata statea ascunsa bine printre nori...
Sa visez...
Viata e colorata. Foarte colorata. Nu e doar in rosu si galben...Exista violet, indigo, piersica si vanilie... Trebuie sa le gusti pe toate , pe toate cu pasiune, pentru a spune ca traiesti...

Dorinta

2010-08-12T23:39:00.003+03:00

...eram in masina, ne intorceam noaptea spre casa ...n-am fost atenta si am pierdut o stea cazatoare... Ah, ce frustrare. Mi-am lipit nasul de geam si ochii de cer... Nimic. Am oftat. Tot nimic... Era frumos cerul , fara nici un nor, plin de constelatii... Si atunci m-a lovit. Muza. Stiu. Imi pun dorinta pe o stea... necazatoare.
Uite, perfecta este steluta aia mica din varful Carului Mare. Ha!
Totul ok pana aici, dar si steluta vroia ceva in schimb. Hmmm, la asta nu m-am gandit. Dar totul se rezolva, si i-am propus un loc in inima mea. A acceptat cu placere.

Asa ca de marti noapte am o stea in inima mea... si o dorinta in cer...

Intre soare si pamant

2010-04-18T22:22:00.006+03:00

...cateodata ma trezesc si cand vad soarele ma dau jos din pat, ma incalt cu tenisi mei noi, cool cu sireturi roz, imi iau o pereche de aripi cat mai colorate din cuier, deschid fereastra si zbor. Catre soare fireste. Imi intind aripile fine... iar pulberea colorata sclipeste minunat sub razele lui...
Lumea e atat de frumoasa de sus... de acolo, intre soare si pamant, totul se vede atat de bine... poti intoarce capul dupa imaginea plasmuita de un parfum pierdut in multime, poti gusta zambetul, poti atinge stele dincolo de nori, poti sopti cu privirea ... poti intinde o mana si saruta o inima...
...si acolo, doar acolo, inima te poate saruta inapoi... intre soare si pamant...

Reteta picnic

2010-04-08T23:06:00.002+03:00

Chiar cand vroiam sa va povestesc un picnic am inchis pentru cateva secunde ochii ... si am visat. Picnicul. A fost perfect.

Ingrediente:

Pentru un picnic, perfect, se ia:

- una carpeta catifelata sau 2 geci... tot aia...
- o bucata cos nuiele cu toarta si capac sectionat in doua cu balama la mijloc - adik practic o geanta incapatoare
- un stergar cu dungulite si caroase, adik practic un prosop de bucatarie
- un pachet de servetele fine in 5 straturi cu broderie pe margini, deci merg perfect pachetelele de "batiste" de la chiosc
- o sticla de vin rosu vechi de cativa ani cu 2 pahare de cristal cu picior care se confunda usor cu sticla de Cola de 2l cu 2 pahare de plastic
- o franzela fina cu ulei de masline si aromata cu ierburi deci merge o paine "turceasca" ce nu se taie si daca o strangi in pumn se face cat o minge de tenis...
- cateva legaturi de verdeturi proaspete adik numai bune vre-o 8 fire de ceapa
- carne...carne alba, frageda...si aici picam de-acord.

Indiferent care e varianta finala a accesoriilor , ciresii vor fi deasupra ...infloriti...
...si buzele lipite...

Inima nu bate, canta "La bamba"...

2010-03-31T23:10:00.006+03:00

...nu sunt obosita... sunt franta. Am trecut deja de pragul in care motaiam in masina ascultand melodii vechi...Acum deja visez. Visez cum mancam tortul de ciocolata, savurandu-i dulceata amaruie, predandu-se cu totul buzelor mele ... amintindu-mi de gustul tau...Ma intreb daca gustul tau e dulce-amarui sau doar amintirea?... nu-mi dau seama, totul e confuz si toropit in oboseala mea...Ceea ce e clar, e ca am oprit, ne-am dat jos, m-ai prins cu un brat, ferm, de mijloc, m-ai ridicat in sus si am ras... doamne ce am mai ras... si m-ai strans tare la pieptul tau, acoperindu-mi cu totul inima, care culmea nu era mica cat un pumn, ci uriasa... uriasa atunci cand tu ma strangi la pieptul tau ... si nu bate, ci canta ..."La bamba"...

Asa sunt eu ...uneori inima-mi se impotriveste mintii, lumii si grijilor ei , vrea sa ramana copila -inocenta, nebuna, dulce, si atunci te prinde de mana si fuge cu tine in apus sub copacii inmuguriti, iti pune piedica, te ciupeste, te gadila, te saruta, te inghionteste si rade... curat si vesel, atat de vesel incat si mugurii plesnesc in flori...

Lumina rosie...

2010-03-29T20:25:00.006+03:00

Cand nu poti nicicum sa zambesti joaca "Flori, fete si baieti"...si culori. Eu aleg 2 si rosu.

Mi-era dor de lumina rosie. Ii uitasem soapta. Uitasem cum imi bate inima in lumina rosie. Uitasem poezia ...sau poezia m-a uitat pe mine, nu stiu...

Aici nu e nevoie sa inchid ochii ca sa visez... cum mi se scurge inghetata printre degete cand ne dam in calusei... si radem. Poate fi un apus de soare pe o plaja pustie sau doar o perdea ... rosie.

Eu... cu amintirile mele -povesti... In lumina rosie te pot plasmui mai bine, iti pot distinge zambetul, iti pot atinge linistea din priviri si iti pot gusta glasul, dulceata rasului. Acolo te simt. Asa cum esti... o plasmuire calda, rosie ca sangele meu. Acolo imi aud inima din pieptul tau... si ea ma aude pe mine.

Joc cu Cuvinte

2010-02-19T09:09:00.010+02:00

Intr-o zi m-am trezit zambind
cand "Fantezia" a inceput la ureche sa-mi sopteasca
facandu-mi pielea toata sa se increteasca
intr-un mod placut.
"Tandretea" ma mangaia usor pe frunte
iar "Pasiunea" fierbinte imi colora in rosu obrajii
ca-nainte
cand eram copil.
Chicotind "Veselia" ma tragea jos din pat
aruncandu-ma in bratele unui "Sarut" cald
"Nebunesc" si "Copilaresc" m-au prins in jocul lor...
si brusc...
liniste s-a facut cand a cascat "Plictisitor"....
"Comod" si "Banal" agale pe pat urcau
si m-am ferit...de ei
am sarit
si-acum la fereastra stau
... si zambesc
caci "Fantezia" la ureche a inceput sa-mi sopteasca
facandu-mi pielea toata sa se increteasca.

Marul

2010-02-19T00:34:00.006+02:00

Am muscat din mar,
Cu pofta
Ca un copil flamand
Tinand
Cu doua maini forma rotunda
Neteda, lucioasa... fierbinte, flamanda
eram eu...
de tine... cand incercam cu buze moi
sa-ti musc un zambet , o rasuflare...atingerea ochilor goi...
...cand intr-o geana m-am zgariat
sange cald a picurat...
si-atunci
cu pofta
am muscat
...din mar ...si el ferice-a fost
...ca sarutat...

Ploaie, ninsoare, nori ?...Vin rosu si dark brownies...

2010-02-15T18:02:00.008+02:00

Azi a fost o vreme oribila. Era ziua in care trebuia sa merg la un curs in care aveam de carat un geamantan. Nu intrebati...nu va zic de ce. M-am trezit si am privit pe geam. Ningea din nou. Tocmai azi. Culmea, am zambit si am raspuns provocarii : am luat un taxi. Da, si eu rad.

Deci... dupa ninsoare, ploaie, vant rece si picuri biciuitori in fata , tragand un geamantan greu dupa mine prin inghesuiala din autobuzul de la intoarcere... ce ramane de facut? O poezie? Cum traficul la poezie este extrem de mic , iar la retete interesant de mare am ajuns la o concluzie: poezia nu tine de foame...
Solutii?
Pentru inceput un vin rosu, sa-mi urce sangele in obraji ... sau sa-l coboare... nu stiu...
Apoi un somon marinat la gratar cu sos de mustar si niste negrese cremoase...Ce ziceti? Suna bine?
Sa ne apucam de treaba...

Somon marinat la gratar

Se iau bucatile de somon si daca sunt prea groase se taie odata transversal pentru a le subtia si a se patrunde mai usor. Se pun la marinat cu putin ulei de masline, zeama de lamaie, zeama de mandarine sau portocale ( mandarinele sunt mai dulci si aromate) , usturoi, marar tocat ,sare si piper. Se lasa o ora...apoi se frige pe teflon incins uns cu ulei de masline...

Langa , nu stiu de ce m-am gandit sa-i pun niste sos de mustar, asa m-a lovit pofta...

Asa ca l-am facut...sosul ... de mustar si i-am pus deasupra si niste smantana, o frunza de marar si o felie de mandarina...Daca nu va place dulce alegeti lamaia.

Am uitat ceva? A, sosul de mustar: o maioneza din doua galbenusuri cu o lingurita de zahar, mustar cat cuprinde si zeama de lamaie dupa gust.

Daca e bun? ...in imagine cum arata?

Dark brownies

Da stiu . Nu am uitat sa vorbesc romaneste. Numai ca nu-mi suna nicicum..."negrese cremoase" - cine stie ce puritan se va simti lezat sau ce adolescent fantezit va comenta "picant"... O alta varianta ar mai fi : " prajitura de ciocolata neagra" ...dar e prea lung si sec...

In concluzie am incercat reteta de "brownies" a lui Jamie Oliver. Numai ca ciocolata mea Anidor era cred mult mai neagra si mai amara decat a lui, prin urmare si "brownies"-urile mele au iesit mai amarui si mai negre. Dar bune. Bune rau.

Din pacate trebuie sa insir si cantitatile, este o reteta mai exacta, nu pot a va las imaginatia sa zboare ca pe urma spuneti ca v-am inselat asteptarile ...

Ingrediente:

250 gr unt
200 gr ciocolata 70% cacao
optional: 50 gr de nuci sfaramate si 80 gr de cirese uscate
65 gr faina cernuta proaspat
1 lingurita de praf de copt
360 gr de zahar "caster" ( zahar tos dar cu granulatie fina- se topeste mult mai repede, exista " Margaritar" ambalat in cutii de carton de 1kg precum laptele)
4 oua mari - daca se poate fara "3" pe codul de bare, asta daca ati aflat de ultima "desteptare" a mediei romanesti

Optional: frisca lichida ( animala, nu vegetala) batuta cu putina vanilie

Vi se pare greu? Abia acum incepe...

Intr-un vas pe o baie de apa, e topeste untul amestecandu-l cu ciocolata sfaramata in bucati. Se omogenizeaza foarte bine si e adauga nuca si ciresele confiate daca vreti.
Separat se amesteca toate prafurile cernute: faina , cacaoa, praful de copt si zaharul. Apoi toate se amesteca cu ciocolata topita. Si in final cu ouale batute bine inainte. Trebuie sa iasa o compozitie negra sau cel putin maro inchis si cleioasa.
Se toarna in tava tapetata cu hartie de copt unsa cu putin unt. Se coace , dupa reteta oficiala 25 minute, dar a mea prajitura a fost mai cu personalitate : i-au trebuit vre-o 40 minute ca sa faca delicioasa crusta deasupra. La final ar trebui sa obtineti o prajitura usor crocanta la exterior si cremoasa in interior. In nici un caz un pandispan " de culoare". Merge servita cu frica deasupra, fructe confiate ...

E buna, va zic sincer. Dulce, amaruie, aromata...cu ciocolata, cremoasa...Sa mai adaug?

Da, inca un pahar de vin rosu...

Imagini si savoare...

2010-02-14T11:15:00.010+02:00

Scoici gratinate in unt cu usturoi, rosii si vin alb

M-a lovit creativitatea culinara si pofta. Recunosc de trei zile poftesc la scoici. Savuros, colorat, minunat..

Se iau scoici congelate, cu carapace - pentru design- si varsate la kg- sunt mult mai mari si mai carnoase. Se topeste o bucata de unt in care se inmoaie o ceapa tocata fin. Apoi se pun scoicile. Se stropesc cu putin vin alb -dulce, dupa gustul meu - se acopera si se lasa cateva minute sa se patrunda bine. Apoi se adauga cateva linguri de rosii cubulete, marar tocat, usturoi, sare si piper macinat proaspat. Se mai lasa cateva minute , se opresc si se servesc fierbinti cu multa , multa buna dispozitie.

Pui cu parmezan si rodie in crusta de prosciuto crudo

Deci...Asa cum vedeti si in fotografie este delicios, foarte delicios...

Pieptul de pui se lasa la macerat o jumatate de ora cu putin ulei de masline, zeama de lamaie, piper si verdeata tocata. Sare nu este nevoie , prosciuto fiind indeajuns de sarata. Apoi fiecare pieptulet se tavaleste in parmezan ras ( proaspat ras pentru o aroma mai buna), se infasoara intr-o feliuta-doua de prosciuto, se mai stropeste cu putina lamaie, se macina putin piper proaspat deasupra si se infasoara intr-o bucatica de folie de aluminiu, transformandu-l intr-un mic pachetel ce va tine tot sucul inauntru. Se da la cuptor cam jumatate de ora, si la sfarsit se desfac pachetelele si se lasa 3 minute la gril. Se serveste fierbinte cu lamaie si rodie dupa dorinta proprie.

Desert...

Cum tot ce am servit mai inainte este foarte satios am hotarat ca desertul sa fie mai usor: braza dulce cu mucegai- brie -cu pepene galben si nelipsitul vin alb dulce.

Ceva bun ...

2010-02-13T13:59:00.013+02:00

Bruschete cu branza cedar , aroma de unt si usturoi

...

Nu stiu cat va convins imaginea, dar sunt bune si usor de facut.
Feliile de paine - neagra de preferat- se frig pe un gratar de teflon dupa ce a fost uns in prealabil cu putin unt. Apoi fierbinti se freaca cu un fir de usturoi si se presara cu branza cedar rasa.

Piept de pui cu pesmet frip pe gratar cu legume gratinate in unt

...

...

Este extrem de usor de facut. Ca sa fie cat ma sanatoasa mancarea incerc sa evit prajelile . Asa clasicul snitel ajunge sa fie fript pe gratarul de teflon uns doar cu putin ulei.
Alaturi de piept decoram farfuria cu legume cat mai colorate: fasole verde, morcovi, conopida, varza de bruxelle, mazare.
Se va topi putin unt intr-un wok si apoi se vor pune odata toate legumele congelate. Se acopera cu capac, se amesteca periodic iar la sfarsit se adauga sare si piper. Daca aveti gusturi picante , puteti adauga la inceput in untul topit ardei iute rosu feliat subtire.
Iese minunat, iar untul va indulci putin gustul legumelor dandu-le o savoare aparte.

Scrisoarea 3

2010-02-09T11:09:00.006+02:00

"Dragul meu Arthur,

Mi-e dor de tine. Mi-e dor de tine de cand ai iesit pe usa acum 5 minute. Nu...de cand ti-ai tras mana din mana mea ca sa deschizi usa sa iesi...Defapt de cand ti-am dat ultimul sarut stiind ca o sa pleci ...sa-mi iei portocale.

Azi eu sunt racita. Stau cuminte , asa cum m-ai lasat, pe scaun, la geam , infofolita intr-o patura, cu ceasca de ceai cald , laptos si aromat in mana si cu fularul tau la gat...Mi-e cam cald cu el, dar ador mirosul tau...dulce-amarui...imi afund nasul si te inspir adanc pana ajugi in inima mea...si acolo cresti...cu fiecare minut de departare, cresti...o frunzulita mica, un vlastar timid, un copac, muguri, minunate flori....pana ajungi inapoi deja am sa-ti savurez fructele...deschid cufarul cu amitiri , doar putin si deja zeci de zambete vesele chichotesc prin camera, saruturi jucause , fulgi reci ,melodii calde si ceaiuri fierbinti imi scot zambetul la iveala... Moto faraie pisicos...a sarit si el pe pervaz si acum priveste cu mine prin geam...el la fulgii bezmetici, eu la conturul desenat de jocul lor...la tine...Fructele tale...Saruturile tale...Hm, saruturile nu sunt fructe... desenez cu degetul o cireasa in aburul de pe geam...

Sunt catifelate, carnoase, aromate, proaspete...dulci, dulci, dulci, foarte dulci....Cine? Ciresele? Buzele tale? Saruturile?...

Moto tacticos intoarce capul si apoi sare jos...se aud pasi pe scari...pasii tai...

Cu drag,

Patricia"

...cand luna iti pare o mare si rotunda pizza...

2010-02-02T19:14:00.004+02:00

"...cand luna iti pare o mare si rotunda pizza...

...cand dansezi pe strada plutind cu fiecare pas pe cate un nor...

...cand stelele te fac sa salivezi precum o portie savuroasa de paste...

...esti indragostit..."

...asa suna versurile unui vechi cantec. Un cantec dintr-un an atat de indepartat ca amintirea lui pare carpita cu un fir colorat desirat dintr-un vis...

Vis...unde-mi sunt visele? Unde s-au ascuns?

Stii tu ceva?

Ah, am vazut! Da, da...pentru o secunda ti-a tremurat geana stanga, deci imi ascunzi ceva...mi-ai vazut vre-un vis? Ai vre-unul prin buzunare? Te rog, da-mi-l inapoi...

Acum cateva zile ne plictiseam si am zis sa ne jucam de-a v-ati-ascunselea iar eu de atunci nu le mai gasesc...visele...Si imi e cumplit de dor de ele...

Mi-e dor de cerul meu lila cu soare zambitor, de iarba barfitoare si de florile mandre ce se cearta toata ziua disputandu-si rochii minunat colorate...

Mi-e dor de umbra copacului albastru cu frunze vesele, de norii suculenti si acrisori si de curcubeu... ce nu e decat o uriasa acadea ...

Mi-e dor de fluturii nascuti la fiecare apropiere a buzelor...

Mi-e dor de stelele ce coborau sa-mi aseze gingas suvitele de par...

De paraurile de pulbere fermecata...

Ups! ce-am gasit sa fie al meu!...un vis mititel si jucaus se pare ca n-a mai rezistat si-imi zambeste sagalnic de dupa o uriasa petunie catifelata...

Te las...ma duc putin la el, e prea dulce si nu-i pot rezista...si acus' rasare luna...cea mare si rotunda ca o pizza...

Scrisoarea 2

2010-01-28T17:08:00.010+02:00

"Dragul meu Arthur,
Azi-dimineata cand am coborat pana la colt, la aprozarul lui Nea' Fane sa-mi iau un mar si doi morcovi , m-am intalnit cu Vica, vecina ta de la 5 , de vis-a vis. Mi-a spus ingrijorata ca te plimbai prin casa cu fular la gat si ca n-ai mai deschis geamul sa o saluti , ca de obicei si i-ai dat binete doar dand din cap. Deci sigur esti racit si nu mai poti vorbi.
Dragul de tine...
Dar nu-i nimic. Am eu grija de tine. Am vazut prin multe filme ca supa de pui e vindecatoare. Servita fierbinte , la pat, lingura cu lingura...din mana altuia.
Asa ca iti fac supa. Ce sa pun ea? Am pus un ardei mare, cei doi morcovi si marul. Aaaaa... si pui, binenteles. A iesit buna, zic eu, dulceaga, cu bucatele mici de mar ce plutesc deasupra. Oare trebuia decojit? Am cautat prin camara, impreuna cu Moto, sufertasul ala de metal vechi cu trandafiri roz . Pana la urma l-am gasit. Asa ca ma imbrac repede, mai iau un fular in plus , invelesc sufertasul ca nu cumva sa se raceasca supa pana la tine. Moto mi se tot invarte printre picioare , presimtind ca plec si ramane singur...Dar nu-i nimic, ca ma intorc repede.
Cobor si-mi descopar straduta ciudat de frumoasa in lumina felinarelor. O iau in jos repede , cu sufertasul in fular, fac la dreapta pe strada cu gogosi .
Merg grabita si ma gandesc la tine , cum ai sa sorbi docil lingura cu lingura, sarutare cu sarutare...
Cu drag,
Patricia "

Scrisoarea 1

2010-01-28T11:11:00.012+02:00

"Dragul meu Arthur ,

Ce faci? Te-ai trezit?

De dimineata Moto dormea pe piciorul meu. Imi amortise. Cred ca are o tona, tare s-a ingrasat. M-am dat jos din pat , m-am incaltat cu papucii roz si pufosi de la tine. M-am dus la geam si mi-am lipit nasul de sticla aburita. Afara e o toamna frumoasa. Rece cu vant ce spulbera roiuri de frunze peste tot. Am fugit la baie m-am spalat pe fata, mi-am tras fusta lunga , mov cu kaki si fularul caramiziu cu ciucuri. Cand sa ma leg la botine a aparut si Moto torcand , asa ca m-am dus sa-i pun mancare. Apoi am inchis usa, am coborat cate doua scari odata , cum faceam cand eram mica , la bunica, si am iesit in strada. Ce frumos era... Imediat frunzele m-au inconjurat, m-au luat de maini si am inceput sa alergam impreuna...

Am coborat starduta si am ajuns la carusel. E prea dimineata , calutii inca dorm. Cat am ras cand ne-am dat pe ei impreuna ...

Mai stii cum te pierdeai cu totul sub mangaierea parului meu?

Ah, si vata de zahar! Il mai tii minte pe omul cu vata de zahar si zambetul tamp latit pe fata? Mai stii ce dragut a fost si ce forma ciudata mi-a facut ?

E si acum aici . Abia a ajuns. Ma duc la el, il prind de mana si il sarut pe obraz, apoi fug... Cand ajung la colt ma intorc si apuc sa vad cum uimirea i se intinde pe fata intr-un zambet cald...

E bine. Primul zambet pe ziua de azi.

Fac la dreapta si o iau pe straduta cu gogosi. O fetita mica, infofolita , cu o caciula roz pe ochi se ridica putin pe varfuri si ii intinde lui Tanti Lina o hartie. Capata o gogoasa umpluta, musca cu pofta din ea si lasa sa se vada un sirop rosu , stilos si dulce. Sigur dulce.

Ca buzele tale.

Trec de fetita si-mi continui plimbarea . Vantul isi tot face de cap pe langa mine. Spulbera frunze, suvite din parul meu, hartii uitate pe drum, zbarleste o pisica infrigurata ce sta intr-o fereastra usor crapata...

Cum se zbarleste si pielea mea sub buzele tale.

Un biciclist trece in graba pe langa mine. Oare nu i-o fi frig?

Observ ca am ajuns. In fata usii tale.

Pot sa intru pentru un sarut?

Cu drag,

Patricia"

Ciresii

2010-01-27T23:44:00.009+02:00

E abia ianuarie iar eu deja visez ciresii...

Minunatii mei ciresi. In fiecare primavara infloresc. Nu se tem. Nici de vant, nici de ploaie. In fiecare primavara frunzulite mici, tari, carnoase ocrotesc miezul ce naste petalele. Apoi , paradoxal, petalele cele fine si catifelate isi unesc puterile si desfac matca ce le-a ocrotit dar acum a devenit dura si neincapatoare.
Si asa plesnesc mugurii. Si e un timp cand sunetul lor se aude. Oriunde ai fi.
Explozia ma striga, ma cheama , si stau si ii privesc cu cata bucurie infloresc. Floarea de cires iubeste viata . Iar pasiunea cu care isi petrece scurta existenta ma fascineaza.
Poate tocmai asta o motiveaza. Cum ar fi sa nu mai infloreasca o primavara ciresii, pentru ca sunt prea obositi, sau stresati...sau jenati , sau orgoliosi ...
Niciodata.
Ei de fiecare data vor pocni la fel de patimas, se vor desface incalziti de soare, imi vor mangaia mie obrazul si simtirea si apoi se vor scutura in vant....lasandu-mi cirese dulci la urechi...

Saruturi nenascute inca

2010-01-26T22:17:00.013+02:00

Azi am avut o zi plina...

* am intalnit oameni interesanti
* m-am inveselit cu un bulagare alb, pufos si plin de energie
* am savurat un rulou cu crema de zahar brun si scortisoara
* m-am incalzit cu un ceai aromat de fructe
* m-am bucurat de zambetul soarelui de la pranz
* am fotografiat ... pasi care nu stii de unde vin si unde se duc...le-am surprins doar clipa de existenta, acolo afundata in zapada groasa...

* ...si primele saruturi ale primaverii...saruturi nenascute inca. Mugurii. Muguri ce vor pocni in parfumate si catifelate flori.

...

Putin mai incolo doi tineri vorbeau agitat, cand serios cand zambind. El isi puse mana usor, aparent neintentionat, peste a ei, ea zambi subtil. El ii aranja o suvita subtire si rebela ca si cum ,in mod sigur, ar fi deranjat-o la privire...Ea nu-l auzea bine asa ca apleca capul ...cat sa-i simta respiratia pe obraz si ,tacit sa-i savureze aroma pielii...Saruturi nenascute ...inca. Muguri ce vor pocni in parfumate si catifelate pasiuni.

Ce noroc...

2010-01-25T09:35:00.002+02:00

Ce noroc...
Am primit un sarut
Rosu
Galben
Portocaliu
Vesel, dulce, zglobiu.
Ce noroc...
Am primit un sarut
Albastru
Verde
Violet
Tandru precum privirea unui matz cochet.
Ce noroc...
Ti-am pastrat fiecare sarut
Din fiecare culoare
cate un pod am facut
de la pamant la cer
Si acum sus pe curcubeu
Stau
Nu stiu sa ma dau jos...
...si nici nu vreau.

Pe gene

2010-01-23T11:47:00.003+02:00

Mai tii minte?
Zeci de saruturi pe gene
Batai de aripi de flutur,
troiene,
ger,
dar eu te iau de mana si te inalt la cer
te cunfund in adanc
te alint, te strang, te cuprind
in inima ce bate in ritm...
de aripi de flutur
pe buzele mele
pe gat, pe obraz
...si pe gene...

Sarutul...

2010-01-22T15:03:00.003+02:00

Sarutul...

L-am pastrat in san
...tu nu stii cand
l-am pitit, furat, incet, subtil...
din rasuflarea ta , tiptil
am luat un pumn ...
din buzele tale atat de dulci
din inspiratiile adanci
din mangaieri si soapte
rupeam farame mici
si-n noapte
le-amestecam si le pastram
acolo'n san...
...tu nu stii cand
eu pe furis,
il scot din ascuzis
si il privesc , ii zambesc ,
si apoi c-o lacrima il hranesc
si cand pe buze-l pun...
nu stiu cum,
tu ma saruti
acum...

Ametita de cuvinte...

2010-01-19T23:06:00.011+02:00

Ce m-as face fara cuvinte?
Cateodata raman impotmolita,
Fara brate, fara gura, fara privire, fara dorinte...
Cuvintele-mi tin loc de toate
De picioare, de camp si iarba...
De seninatate.
De vant , de somn, de sarut, de foame...
...de tine si de dulcile poame
ce cad prea parguite,
zemoase, dulci, usor umezite
de gura ta fierbinte ce din ele musca ...
lasandu-mi mie o urma cuminte ,
pe coapsa curba, plina de simtaminte...
si ametita de ...cuvinte......

2010-01-19T16:18:00.002+02:00

Sarut
Romeo Morari

Cand ai sa-mi iesi in cale iar
Sa nu-mi spui nici o vorba, doar
sa te apropii-ncet, tacut
sa regasim intr-un sarut
Trecutul-ntreg, imbratisati
uitand de noi, de toti uitati
si sa ramanem astfel, dusi
ca in "Sarutul" lui Brancusi...

Poem
Nichita Stanescu

Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?...

Dorul
Lucian Blaga

Setos iti beau mirasma si-ti cuprind obrajii
cu palmele-amindoua, cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stam.
Si totusi tu-mi soptesti: "Mi-asa de dor de tine!"
Asa de tainic tu mi-o spui si dornic, parc-as fi
pribeag pe-un alt pamânt.
Femeie,
ce mare porti în inima si cine esti?
Mai cânta-mi inc-o data dorul tau,
sa te ascult
si clipele sa-mi para niste muguri plini,
din care infloresc aievea -- vesnicii.

Gust sarat de buze dulci...

2010-01-18T01:36:00.006+02:00

...niciodata nu am plans atat la un film. Niciodata. De fapt am plans si am zambit tot filmul. Tot: doua ore si cinci minute. Prin urmare ma prezint cu ochi umflati si nas rosu . Foarte umflati si foarte rosu. Nu, nu am sa-ti spun ce film a fost. Sigur la tine nu ar avea acelasi efect. Da, era cu "te iubesc"...si nu numai....
Atat am sa spun acum : Irlanda are ceva cu mine. In mod sigur. Peste tot o intalnesc , cu dealurile ei verzi si case inundate de flori curgatoare...cu muzica ei de chitara. Asta e: inca un vis. Oricat mi-am dorit sa nu se nasca, tipatul lui imi rasuna cu putere in urechi: trebuie sa vad Irlanda.
Sunt visele bune? Ne rup de realitate sau ne ajuta sa mergem mai departe? Ne vlaguiesc sau ne dau putere?
Eu , personal , inca nu m-am dumirit...
Atat am sa spun acum : am sa inspir aerul rece si umed, am sa calc iarba verde si grasa sub talpi, am beau bere Guinness si promit ca am sa dau pe gat un shot de whiskey intr-o noapte rece...iar dimineata am sa ma sarut in fan ...proaspat cosit...
Atat am sa spun acum: lacrimile au cateodata gust sarat de buze dulci...

Un zambet de dimineata

2010-01-15T00:00:00.003+02:00

Ce te-ar face dimineata , cand suna ceasul... sa te trezesti si sa zambesti?

Eu zic ca am pus cam tot, dar daca am omis vre-o optiune , te rog , adaug-o tu...

Misterul mastilor venetiene...cotidiene...

2010-01-12T23:41:00.005+02:00

http://www.youtube.com/watch?v=n55aneigtH4&feature=related

...secolul XVIII , o Venetie infloritoare , plina de masti, masti ce ofereau aceeasi putere celui mai sarac dintre venetieni ca si celui mai puternic doge...

Am vazut doua filme azi. Amandoua vorbeau despre masti. Despre lupta cumplita dintre noi si sinele nostru.

Te intreb, asa e?

Acum porti masca? Da-o jos , e noapte...

Nu ridica din umeri si din spranceana, nu-mi ocoli privirea, nu...nu te mai minti. Vei fi nefericit sorbind din zeama dulceaga dar fara nici o savoare a minciunii de sine.

Traim pe scena. Mergem la teatru ca sa ne privim pe noi insine. Mai bine acolo decat in oglinda.

Tot te faci ca nu stii despre ce vorbesc?

Despre zambetul amabil pe care il afisezi clientului nevricos si aberant din fata ta... in fiecare zi.

Despre formula respectuoasa cu care te adresezi vecinei de dedesupt in dimineata urmatoare chefului de o noapte...

Despre cravata pe care o urasti atat de mult , dar o ai totusi la gat.

Despre rosul de pe buze...

Despre fardul negru si rimelul gros cu care ti-ai machiat ochii de dimineata ...ca sa-ti ascunzi privirea.

Despre "nu ma intereseaza " si " mi se rupe"...

Despre masti . In fiecare dimineata te speli pe fata, si apoi iti pui masca potrivita. De serviabilitate, curtoazie, decenta sau de non-conformism si putere. Da, mastile de putere sunt cele mai des intalnite pe scena din strada. Ne ascundem finetea, zambetul, lacrima, in spatele unei camasi scrobite, in spatele cercelului din spranceana, a pojartierului sau mai simplu , a indiferentei ...

Istoria carnavalului de la Venetia se repeta, numai ca atunci cu o mana dibace puteai smulge o masca...

Sfaturile micului nostru prieten patruped...

2010-01-12T18:07:00.007+02:00

"Nu rata nici o ocazie sa te scoata cineva la o plimbare.
Cand iesi la plimbare, bucura-te si uita de toate.
Lasa vantul sa-ti alunge toate gandurile rele.
Cand vin cunoscuti in vizita, iesi vesel in intampinarea lor.
Cand este spre binele tau, supune-te si asculta.
Fa-i pe cei din jur sa stie cand ti-au invadat “teritoriul.”
Trage din cand in cand cate un pui de somn si intinde-ti bine oasele cand te scoli dimineata.
Alearga, topaie si joaca-te zilnic.
Cand mananci, fa-o cu entuziasm.
Fii loial.
Nu cauta niciodata sa pari ceea ce nu esti.
Daca ce doresti este ingropat in pamant, sapa cu ravna.
Daca dai de un prieten suparat, apropie-te tacut, stai linistit si gudara-te pe langa el.
Fii fericit cand ti se da atentie si lasa-i pe altii sa te mangaie.
Nu musca, daca poti rezolva doar cu un latrat.
In zile caniculare, bea multa apa si stai cat mai mult la umbra.
Cand esti fericit trage o raita si scutura-ti tot corpul.
Oricat ai fi de mustrat, nu pune la inima si lasa sa-ti treaca repede.
Cand inceteaza mustrarea, du-te repede si reinoieste-ti prieteniile.
Cauta bucuria simpla a unei plimbari."

Inceput de poveste - 3

2010-01-10T22:41:00.002+02:00

***

Dupa amiaza am fost pe insula. Plin de pub-uri. Cel putin unul pe fiecare strada. Am intrat si eu intr-unul si am baut irish-coffee. Nu se compara cu ce bei acasa. Sa fie cafeaua, whisky-ul , frisca ...nu stiu , dar totul aici, facea un parteneriat perfect. Acum sper sa mai dorm la noapte. E deja 10 si tot n-am stare... am si dormit la pranz...M-ai bine imi trag pulovarul gri si ies pe faleza. O plimbare seara in aerul asta atat de curat ar trebui sa-mi detoxifice mintea...Deschid geanta si rapid imi var hainele in dulap. Sunt atat de bine aranjate incat n-am decat sa le pun pe rafturi.

Asa dau si de pulavarul meu gri. Ce-mi place pulovarul asta! E lung, pana pe coapse, moale, pufos, cu un guler urias ce-l pot ridica daca vreau in sus peste urechi iar in loc de nasturi are niste ace mari de siguranta cu margelute colorate...Il imbrac repede si cobor.

In salon domnisoara cu pistrui - asa ii zic deocamdata, pana ii aflu numele-sta cu o cana de ceai in mana si se uita la televizor. E relaxata, cu parul lasat pe umeri... e tanara , nu cred sa aiba mai mult de 25 ani, frumusica...O salut din privire si ma opresc , as vrea sa o intreb de calul de azi-dimineata, dar nu e atenta la mine asa ca mai bine ies...

***

E chiar rece iar aerul e umed si greu, marea un pic agitata- dar ii sta bine asa, luminata si de o luna stramba- aproape rotunda. Sunt putin nelinistita. Inspir adanc aerul sarat, ma apropii de bolovanul mare de la pranz ma sprinjin putin de el, inchid ochii si las inima sa-si regleze bataile dupa valuri... Inspir, o bataie, un val, expir, o bataie , un val, inspir... ma ustura palma, deschid ochii si observ ca iar imi sangereaza rana. E o taietura mica, curata si totusi picura sange, direct pe piatra...Cateva picaturi. Gata. Dau sa plec, dar ma intorc si privesc piatra: nici urma de sange. Stiu sigur ca picaturile au atins-o, iar apa nu ajungea acolo sus.

Un fornait ma face sa tresar speriata. Imi intorc capul si acolo , pe malul marii, sub lumina lunii lucea armasarul negru, la nici 3m de mine. Incredibil. Nu l-am auzit venind. O suta de intrebari imi blocheaza mintea, si fara sa gandesc intind mana si il ating. De obicei ma tem putin de cai. Acum nu. E cald iar coama lunga si ondulata ii cade in valuri pe ochi.

***

Inceput de poveste - 2

2010-01-10T20:31:00.009+02:00

Iubesc caii. Defapt sunt fascinata de ei: atat de puternici , atat de virili dar si atat de gratiosi - toate in acelasi timp. Foarte rar intalnesti in natura o asemenea combinatie de trasaturi. Barbatul va fi puternic , viril dar in nici un caz gratios. Exclus. Femeia da, este plina de gratie si senzualitate dar nu puternica. Ma rog, exista si exceptii, dar ele sunt nefiresti. Sau cel putin mie imi sunt total straine de simtire. De frumos.
Escaladez dezamagita si uda un bolovan imens si colturos de pe mal. Apa imi uda gleznele inconjura pietroiul fura ce stia ea mai bine si apoi iarasi trecand peste gleznele mele se retrage in larg cu ce-a furat.
Nu-mi revin. Un cal. Frumos , puternic, negru pe malul marii. As putea murii acum. Ce mi-as mai putea dorii?
"...un sarut..."
Ce? Tresar speriata, deschid ochii pe care abia acum realizez ca ii inchisesem, imi iau mana de pe genunchi , dau sa ma sprijin in bolovan ca sa ma ridic, dar ma zgarii. Durerea ma irita si mai tare...nervoasa imi duc palma la gura si-mi prezez cu buzele rana. Un gust sarat usor dulceag ma aduce la realitate: chiar m-am taiat si culmea sangerez. Am si uitat de ce m-am speriat la inceput...Ah! da. Un sarut? Ce gand e asta? ...de ce era rostit de o voce soptita de barbat? Am luat-o razna de la atata atmosfera de film...
Ma linistesc, ma ridic, dar nu-mi mai arde de plimbare. Blugii uzi atarna grei si incomozi...Mai bine ma duc sa ma schimb, sau poate chiar sa trag un pui de somn...
Mi-aduc aminte...Da, minunat, un pui de somn in camera aceea atat de frumoasa ...in cerceafurile alea albe cu buchetele de flori mici in degradeuri de galben si mov...
***
Cred ca m-am trezit la timp pentru pranz... Imi iau lenesa mobilul de pe noptiera si vad ca e 3. Uau! La doua se servea masa. Ma dau jos din pat, buimaca, ma incalt si cobor repede in salon.
Se pare ca sunt singura la masa.: trei mese micute cochete, din acelasi lemn ca in toata casa, cu cate un servet patrat movuliu asezat in mijloc si cu acelasi timp de vaza ca si in camera mea. Numai florile difera. Sunt albe. Ma asez la o masa mai apropae de usile mari deschise catre veranda inflorita. Aceasi domnisoara pistruiata apare aproape instantaneu zambind plina de buna vointa. Observ ca are ochii caprui. Defapt nu sunt chiar caprui sunt ceva foarte interesant o culoare nedefinita undeva intre verde si caprui.
Stiu foarte clar ce vreau. De acasa am "googl-it" mancarurile traditionale irlandeze asa ca primul lucru comandat o sa fie : "colcanon". O combinatie intre cartofi, varza si bacon.
N-au. Ce dezamagire. Dar au tocana de miel. Super. Ador coastele de miel.
Strig dupa roscata si o rog sa-mi aduca si un pahar de vin rosu. Dulce. Se uita cam ciudat la mine. Stiu, cer vin osu in tara berii Guinness si a whisky-ului. Poate sa se uite cat vrea stramb. Nu-mi place berea, te umfla ingrozitor iar de tarie nu sunt bautoare: ma ia de cap imediat.
Ma afund cuminte in scaun si-mi aprind o tigara.
Instant apare roscata sa-mi atraga atentia ca nu se fumeaza in interior. Bun. E de inteles.
Ma duc pe veranda, printre florile rosii care nici nu mai stii de unde apar. Ghivecele nu se mai vad, sau poate ca e o planta agatatoare care creste din pamant si a urcat pe balustrada. Nu se stie.
Rosu. Iubesc si rosul. Fumul de tigara brusc ma incurca si nu mai inteleg parfumul ce ma chinuiam sa-l inspir. Ciudat. Imi sting tigara si imi apropii fata de petalele mari si carnoase. De aici se vede faleza clar pana in departari. Vad si bolovanul mare in care m-am zgariat. Ma uit la palma si brusc o picatura de sange isi face iar apariti din taietura. Se prelinge pe incheietura si cade pe o floare alba. Si se inrosete toata.
Ce floare alba??? Aici sunt numai flori rosii mari carnoase si parfumate. Si as jura ca mai devreme floare asta de jos era alba si s-a inrosit, ca o sugativa, din picatura mea de sange. N-am timp sa mai cuget: mirosul de miel imi intoarce instantaneu privirea si picioarele. Minunat. Ce foame imi era.
***

Inceput de poveste - 1

2010-01-10T15:26:00.018+02:00

http://www.youtube.com/watch?v=G7O9OqBd2us&NR=1

Cand am deschis ochii am stiut ca va fi cea mai fericita zi din viata mea de pana atunci...sau cel putin una din acele zile ce nu le uiti niciodata.

Aseara am ajuns tarziu, era o noapte rece, umeda si de la oboseala avusesem frison. Asa ca am facut rapid un dus fierbinte, infofolita in halatul putin aspru am dat pe gat degetul de whisky din partea casei si pe jumate ametita m-am culcat...
Deci , am deschis ochii si m-am intins rasfatandu-ma in asternuturile inflorate: cerceafuri apretate de sifon alb imprimat cu buchetele de flori mici in degradeuri galbene si mov . Minunat. Nu stiu ce balsam folosisera dar miroseau la fel cum aratau : proaspat si dulceag. Camera nu era foarte mare dar au stiut sa nu o aglomereze. Putina mobila si multa lumina. Un pat mare, un dulap, doua noptiere si o masuta. Toate dintr-un lemn "maro aluna" ce se transforma in "maro-scoarta de copac" catre margini. Pe masuta era o vaza mica, alba , grasuta, cu gat scurt in care dormeau gingase niste flori de camp lila.

M-am ridicat pe marginea patului si am atins cu talpile goale dusumeaua rece. Papuci n-aveam asa ca am inceput sa topai de pe un covoras pe altul. Erau dreptunghiulare, aspre dar tesute in multe nuante de mov si cu franjurei la capete. Am ajuns la fereastra mare si dubla , am dat deoparte perdelutele dantelate de un alb-galbui, deschizandu-le larg... Idilic. Undeva la orizont in partea stanga se vedea golful Kenmare, iar in rest verde. Numai verde. Gradini minunate pline de tot felul de copacei si arbusti infloriti .
Mi-am umplut plamanii cu aerul proaspat si am realizat ca am o pofta cumplita de o cafea, bauta acolo pe terasa mica si plina de flori rosii -curgatoare a pensiunii. Defapt era mai mult o casuta un pic mai mare, cu un etaj si trei dormitoare pentru musafiri si multe, multe flori rosii- curgatoare...
M-am spalat repede, mi-am tras o pereche de jeansi si o camasa alba, larga, mi-am trecut mainile prin par, m-am incaltat cu botinele maro si mi-am pus vesta blanoasa pe spate. Gata. Nu aveam chef sa ma machiez. Am deschis usa dar cand s-o inchid in urma mea am mai privit odata camaruta: era prea perfecta in simplitatea ei. O raza trecea prin dantela perdelei lasand umbre mari pe dusumea si pat . Am inchis ochii si mi-am "incapsulat" imaginea apoi am tras usa si am coborat scarile plina de energie.
***
Cafeaua era cam tare pentru gustul meu. Mi-am aprins o tigara gandindu-ma ce sa comand ...mic dejun traditional irlandez sau doar un croasant si un suc de portocale? Ispita bacon-ului crocant alaturi de oua si rosii coapte a fost prea puternica si cand roscata draguta cu ten pistruiat a venit sa ma intrebe ce doresc sa servesc , am pus degetul aratator pe primul rand din meniu...Trebuie sa recunosc: rar rezist ispitelor culinare...
***
Era mai frumos ca in poze. Goful. Era racoare si un vanticel obraznic imi zbura parul in toate directiile. N-as fi putut sa ma balacesc...dar tot n-am rezistat m-am descaltat si mi-am legat botinele asa cum am vazut prin filme: de sireturi... Daca tot sunt intr-un loc ca'n filme ar fi bine sa ma incadrez, nu? Rad de una singura si imi suflec blugii aproape pana la genunchi si intru in apa... Ce senzatie! Ma ia cu frig , pielea mi se purica toata, instinctiv imi strang vesta mai tare pe langa corp si ma incapatanez sa calc valurele ce se sparg incet la mal...pana la urma chiar ma obisnuiesc , nu mai simt fiorul rece si ma bucur de mangaierea lor.
Din spate printre tipete de pescarusi si valuri spargandu-se parca disting un tropait. N-apuc sa intorc privirea ca si sunt stropita din cap pana in picioare de galopul unui cal nebun...
Poftim??
Un cal? Consternata privesc, cu gura cascata, la propriu , in urma lui. Ma gadila o picatura de apa ce mi se prelinge pe tampla, apoi pe gat prin spatele urechii...O sterg si pornesc si eu sa alerg ... Logic ca dupa cateva sute de metri cedez, ma opresc sa-mi trag rasuflarea si raman sa privesc cu dor dupa el...
***

O seara din noul an...

2010-01-04T14:44:00.007+02:00

Am privit pe geam si in sfarsit strada mea era frumoasa. Nu mai era o strada mica , inghesuita de masini, plina de noroaie si gunoaie...Totul era mult mai spatios, curat si chiar frumos. Ninsese. Iar. Da, aseara a nins frumos . Totul era alb. Gata, dupa, cred 3 ani, ma pot declara multumita. Am avut iarna. A nins, a fost zapada mare, a fost ger, a fost Craciunul , a fost si Anul Nou...cu zapada. Copacii erau cei mai spectaculosi , goi de felul lor , dar acum imbracati in strat atat de mare si pufos si alb...pareau infloriti...

Am iesit infrigurata sa plimb catelul, dar la lumina felinarelor totul parea cald...Lumina lor galbuie incalzea toata strada, chiar si pe mine, singura, cu doua glugi in cap aratand ca un eschimos...chiar si pe Sonia care rama de zor prin zapada ca un purcel... Asa ca nu m-am putut abtine si am desenat toate masinile de pe straduta mea... Am desenat in stratul gros de zapada pufoasa, ce le acoperea, cate un "smile"... Cercuri mari, rotunde cu ochisori mici si zambete largi. Asa, sa fie toate fericite...toate masinile, toata strada...

...aseara am aprins din nou luminitele din brad...

...cateodata as vrea sa inghet momente, sa musc cu pofta din timp, si sa pot pune deoparte imbucatura, sa o pot pastra pentru mai tarziu, sa mai pot gusta din dulceata ei, ca atunci cand eram copil mic si furam stafide din punga de hartie ascunsa "bine" in camara de mamaie....

Trei zambete pe zi

2009-12-29T20:37:00.009+02:00

...Love, LOve , LoVe,LovE...

... atata despre iubire, iubire minunata de poveste, dintre EL si EA...

Dar pana acolo e atata cale de batut, drumul lung si anevoios al "omului bun" , al afectiunii, al atentiei ...

M-a impresionat o frumoasa replica dintr-un film...EA cerea impetuos compensarea comportamentului LUI grosolan , cu un compliment- si iata ce a primit:

"Tu ma faci sa vreau sa fiu un om mai bun...".

Nimic legat de buzele ei , de minunatele carlionturi blonde sau de talia de viespe...Si totusi nimic mai frumos...

De ce suntem atat de rutinati? ...robotizati? ...speriati?...de ce nu putem ,macar cu cei dragi ce au un loc in inima noastra, fiecare dupa rostul lui, sa ne depasim...ce? ce sa ne depasim? Sa ne depasim pe noi , asa cum ne credem...Pentru ca suntem mult mai mult decat media, prietenii, colegii, ne fac sa credem...Suntem mult mai puternici, mai frumosi, mai veseli, mai creativi, mai colorati , mai plini de viata...De ce ne ingropam intr-o indiferenta singuratica, egocentrica? De ce nu aratam ca cel de langa noi conteaza? Ca este important in felul lui si ca ne este drag...? Ca gandul nostru ii este alaturi si-i incalzeste mainile reci...?

De ce sa nu faci in loc de niste sandwich-uri din paine putin uscata, sandwich-uri din feliile moi unse cu un strat pufos de unt, cu feliute de sunca desenate cu ochisori si zambete din ketchup... spre veselia celor cui sunt destinate...

De ce sa nu apari pe nepusa masa - seara cand de obicei nu e voie - cu o cutie de toffifee...

De ce in loc de o cafea obisnuita sa nu faci una cu frisca deasupra?

De ce in loc de "noapte buna" sa nu dai 10 pupicuri si o imbratisare?

De ce sa nu te trezesti inainte de alarma ceasului cu 10 minute, ca sa trimiti un mesaj frumos?

De ce sa nu mangai o tampla ingandurata oferindu-i ascultarea ta?

De ce sa nu strangi o mana cand mai putin se astepta?

De ce in loc de "la revedere" sa nu spui " deja mi-e dor de tine" ?

De ce sa nu trimiti intr-o zi banala zi de joi un trandafir?

De ce sa nu transformi un mic dejun intr-un picnic printre perne?

De ce in loc de un mesaj sa nu trimiti o felicitare?

De ce sa nu te stradui sa obtii cel putin trei zambete pe zi?

Incearca , s-ar putea sa-ti placa...

Ma inclin...

2009-12-29T15:21:00.008+02:00

Zilele trecute am deschis televizorul si tocmai era o reclama ce invita la cat mai multe sms-uri ...de iubire. O reclama comerciala fireste dar care intamplator, sau nu, se folosea de cea mai mare minune existenta in toate timpurile...se folosea de iubire...Mi-am dorit cu ardoare melodia ce se auzea pe fundal, am gasit-o si acum o impartasesc cu voi...E minunata! Si ma intristez pentru cine nu simte asta... Da. Ma intristez. Recunosc. Pentru altii. Pentru straini. Pare o mare prostie, nu-i asa?

Ii dau putina libertate copilul ascuns in sufletul meu, alung teama de a fi tanar si liber, deschid lacatele, arunc cheile, ma decalt si alerg... Cum poate fi exprimata mai frumos dragostea?

Acadele , inghetate pe bat, curcubee, clovni si bucurie...Bucurie. Copilarie.

Intr-o lume atat de rece, atat de gri, atat de apasata de nevoi si tristete, de rautate , egocentrism si indiferenta, bucuria colorata a dragostei este o MINUNE...din ce in ce mai rar intalnita.

Si ma inclin. Da, ca la Protv, "JOS PALARIA".

Ma inclin in fata celor capabili sa IUBEASCA.

Ma inclin in fata celor capabil sa recunoasca asta.

Ma inclin in fata celor capabili sa RECUNOASCA IUBIREA si sa n-o DESCONSIDERE.

Ma inclin in fata celor capabili sa planga de DOR.

Ma inclin in fata celor capabili sa recunoasca asta.

Ma inclin in fata celor capabili sa planga de FERICIRE.

Ma inclin in fata celor capabili sa recunoasca asta.

Ma inclin in fata celor capabili sa poarte manusi atunci cand iau inima cuiva in maini. Sa stie cum sa o protejeze sau cum sa o puna la loc fara a o rani.

Ma inclin in fata celor care nu isi imbraca armura de plumb. Armura ce nu le da voie sa SIMTA durerea. Dar nici adevarata bucurie. Sa nu simta nici atunci cand calca sub talpa grea gaze mici...

Ma inclin in fata celor capabili sa le pese de ceilalti. Chiar daca le sunt doar straini.

Ma inclin in fata COPIILOR din inima lor.

...concluzionez, acum cand ceasul a batut de ceva vreme miezul noptii...

2009-12-27T23:53:00.005+02:00

...ma uitam la un film politist si dintr-o data am realizat: tipa, personajul principal, detectiva cea isteata , vesnic poarta parul lasat, acoperindu-i, aproape, privirea pe o parte...

...alt film politist, alta tipa, tunsoare scurta dar cu breton ...destul de lung pentru a ascunde privirea, completata de un zambet...ascuns si el ...

...un film romantic plin de iubire , o diafana si ingenua adolescenta, bob pana la ureche, par ondulat ce-i cade rebel pe o parte, acoperindu-i privirea...

...o poveste minunata cu zmei-paralei si printese ce se invaluie in plete aurii ,matasoase ...care cad in valuri, acoperindu-le privirea...

...senzualitatea femeii este data de mister iar misterul se ascunde in spatele genelor , din spatele unei suvite matasoase, ce cade libera, dezinvolta, ascunzand o privire ce nu poate fi citita - concluzionez eu, acum, cand ceasul a batut de ceva vreme miezul noptii, tastand zambind, cu capul putin aplecat, pentru a putea vedea literele, din spatele unei suvite matasoase ce cade rebela pe tastatura...

Poveste ...

2009-12-25T23:22:00.006+02:00

...gata, toata casa doarme in prima seara de Craciun ...sunt trei seri de Craciun, trei minuni ar trebui sa se petreaca...aroma de ardei copt si pui a ajuns pana in sufragerie. Izul cald si dulceag pluteste prin aer si se pierde usor cu cat ma apropii de brad, biruie cetina proaspata ce s-a lasat prada caldurii daruindu-si parfumul...
...liniste, miros de portocale...jucarii care stau atat de cuminti aliniate pe biblioteca...De aici de jos, de sub brad, se vad cam mari, iar luminitele se joaca ciudat printre robotei si elicoptere, oameni de zapada din ciocolata alba, globulete si stelute...ma intind, imi desfac parul , inchid ochii si las luminitele sa se joace deasupra pleoapelor mele si in inima mea...
...regi cruzi si meschini cu sange albastru, tineri curajosi cu sange rosu si fierbinte, inorogi albi -minunati, vrajitoare rele hidoase si batrane ce odata au fost frumuseti neasemuite, fete frumoase dar pretentioase si stele ...doamne, minunate stele, nu frumoase ci minunate, stralucitoare...si pirati, pirati in corabii zburatoare ce captureaza fulgere, pirati calzi si sensibili ce se ascund sub masca duritatii...Ce minunate sunt povestile, cu personaje fantastice ce-ti incanta deopotriva privirea si inima...Acolo dragostea are chip, nu neaparat rapitor de frumos, ci cald , senin si luminos atat de luminos ca trebuie sa ti ochii inchisi in prezenta ei...sa mergi pe nestiute , sa fii orb...Pasiunea trebuie sa fie un armasar negru fermecat....Curajul e usor de dibuit , e sigur un tanar simplu cu inima mare, ura si viclenia sunt fetzele unei vrajitoare batrane...simplu...
Cum ar fi sa te indragostesti de o stea???
Sau a fii o stea iar stralucirea sa-ti dea de gol dragostea????...Sa stralucesti fara jena ...asa in mijlocul zilei...din cauza unui zambet, a unei mangaieri ...sa nu mai vorbim de sarutari...ohoho, ar declasa probabil o explozie de lumina...de pulbere de stele...

...in gerul de minus opt grade...

2009-12-21T23:48:00.004+02:00

...as vrea sa scriu, dar nu pot ...mintea mi-e impaienjenita de un oftat...s-a lipit azi, pe la pranz, de mine si nu mai reusesc sa scap de el. Ca o guma de talpa pantofului...dar nu, nu e buna comparatia, guma e doar neplacuta si iritanta, oftatul are si o dulceata a lui...ca un catelus mic ce se tine dupa tine pe strada si nu mai scapi de el ... sacaitor-dragut, dragut-sacaitor...

...ma intreceam intr-un joc de carti cu domnitele mele din povesti , trancaneam si zambeam, cand brusc m-am trezit singura , in mijlocul intersectiei de la Unirea...Ce onomatopee sau interjectii oare ar putea descrie mai bine surprinderea mea? Imagineaza-te in rochie cu dantele -minunate ele de felul lor- cu bucle stranse complicat la ceafa si cu doua flori de iasomie printre ele, cu cartile in mana , la minus opt grade, in zapada, singura , singura cuc......Masini, nameti, flescaiala...oameni infrigurati imbracati ca la polul nord...Noroc ca nu ma vedeau...O lacrima era tare neastamparata ...am prins-o discret chiar cand vroia sa fuga... Si pe cand imi rupeam o bucata sanatoasa din poala de saten a rochiei - sa o pun pe post de sal, o mana calda m-a prins de incheietura. Nu m-am speriat. M-am privit in ochi ... Am oftat- amandoua, ne-am strans de mana- amandoua, ne-am pus jos in mijlocul intersectiei si am trancanit si am jucat carti ...eh, n-am mai zambit ... o vreme...cam greu in gerul de minus opt grade...

Zoro, pasiune, masti, si ...un covrig tare...

2009-12-18T23:10:00.004+02:00

...Zoro, Elena de Vega...trasuri trase de opt armasari puternici, capa neagra si masca neagra, saruturi furate, pasiune si foc, amor si dor...iar eu rontai de zor la un covrig tare...
Hmmm, sunt cam contrariata...ce vremuri minunate ...cu femei -defintii ale senzualitatii- dar cu puteri barbatesti si cu barbati ce nu aveau fiare de care sa traga dar ridicau cu o mana o trasura sau se luptau cu 7 spadasini odata...
Ciudat cum fustele duble, grele , juponul si pantalonasii nu incurcau deloc atunci cand trebuia escaladata o trasura in galopul nebun al armasarilor pentru a salva viata iubitului, dar trebuiau neaparat ridicate cu cate doua degetele delicate atunci cand se urca o treapta...
Ciudat cum seara , in dormitor nu era necesar decat a scoate un singur ac de par si toata minunata si complicata coafura - care de altfel toata ziua statuse impecabil sustinuta doar de el- se desface in bucle superbe arajate pe umeri...pur si simplu...fara fixative, bigudiuri, geluri, creme, lacuri si alte treburi fistichii...
Ciudat cum dragutele domnite dormeau doar intr-o camasa de spuma dantelata, fara sa inghete sau sa raceasca intr-o camera inalta cat doua apartamente si lata cat unul...incalzita fiind doar de un semineu...culmea : de un sexy semineu...Oare pe vremea aceea se stia ca semineele sunt sexy?...
Ciudat cum barbatul cel viteaz si romantic ii spunea cu mare dragoste in priviri iubitei: "Sa nu ma astepti..." iar ea cu un zambet larg pe buze ii raspundea: "Niciodata"...ramanand acasa , in imensul conac sa creasca copii extrem de fericita ca nu o sa-si mai vada iubitul pentru un timp ...netederminat...iubitul ala , extrem de sexy, cu capa neagra fluturand in vant si calare pe un armasar fantastic de frumos...
...si nici n-aveau mess sau 3G sa-si mai potoleasca dorul intre timp...
Offf, filmele astea...

Pui cu ciuperci si dragoste

2009-12-17T21:32:00.005+02:00

Ma tot bazaia o intrebare uracioasa : "De ce iubirea naste asteptari iar asteptarile apoi omoara iubirea?"... intrebarea ma bazaia iar lacrimile se inghionteau care sa iasa prima...Dar in seara asta n-am avut chef sa plang. Uite-asa. N-am avut chef.

Asa ca am plecat prin frig sa cumpar ceva bun. Am luat sweety. Bune, dulci-amarui... Am vazut si niste ciuperci , mari, albe, carnoase si atunci am inteles: am sa fac pui cu ciuperci si dragoste. Nu stii reteta? E simpla. Ciupercutele se taie in sferturi - asa cat sa iasa patru ciupercute mai mici- se incing cu putin ulei de masline pana se fragezesc...Puiul se taie in juliene mari si inmoaie in lapte si putina smantana...Iar la sfarsit chiar inainte sa opresti focul adaugi putina dragoste...

A iesit minunat de gustos doar ca oul s-a transformat in mici franjurei, nu ca i-ar fi vazut cineva ...doar ochiul meu prea critic. Asa ca le-am spus ca sunt urme de la dragoste... nu s-a amestecat bine. Sa nu ma parati...

Rontaind un snickers...

2009-12-17T15:45:00.005+02:00

Cateodata e bine sa visezi, cateodata e bine sa traiesti real... cateodata e bine sa zbori , cat mai sus printre castelele dintre nori, printese cu parul de aur pana la glezne la numai 16 ani si printi frumosi care nu au nevoie de sala ci au nevoie de zmei ca sa-si poata dovedi virtutile masculine: curajul si puterea.

Cand am iesit afara se facuse iar frig, chiar ger...un ger foarte real ce in povesti nu are loc...Nauca am luat-o pe strada in sus, mergand aiurea si vorbind la telefon realizand dupa 5 minute ca am mers in sens invers. Sens invers la ce? Eram prea paralizata de frig ca sa mai rationez , am cautat din priviri un geam cald, l-am zarit cu greu si am intrat inauntru...Shaorma. Nu aveam intentia sa manac dar caldura si mirosul m-au coplesit. Asa ca m-am asezat pe scaunul inalt de bar si am mancat juma' de shaorma, privind la oamenii ce treceau grabiti prin fata geamului... jumate i-am dat-o tiganusului grasut din fata fast-food-ului. Apoi am inghetat in statia de tramvai asteptand 23-ul, langa o babuta mica cu palarie si un neg mare pe obraz si o domnisoara cu ruj roz, foarte roz, prea roz...Nu are ce cauta un asa roz pe un asa ger, intr-o statie de tramvai...Dar poate ca era o printesa ce-si traia povestea, la fel cum din tramvaiul 27 doi tineri printi incercau disperati sa-i castige atentia. O printesa aflata in gradina ei fermecata gatita in asteptarea pretendentilor la mana ei. Cum ar fi sa traim realul prin poveste? Sa reusim sa vedem griul colorat, sa stergem aburul de pe privire? ... Ar fi chiar amuzant...
Ca si cum, acum nu stau la birou, in fata unui laptop, tastand si rontaind un snickers ci in gradina palatului, intr-un urias baldachin, printre voaluri si matasuri albe, scriind cu o minunata pana de strut si ...rontaind un snickers...

Ne-invitatie...

2009-12-17T12:06:00.003+02:00

...v-as invita sa scriem scrisori catre Mos Craciun...Fiecare sa-si astearna in cateva cuvinte simple ce-si doreste el mai mult de Craciun, nu conteaza cat de ciudat, banal sau copilaresc poate fi...Dorintele si visele nu se discuta, nu pot fi atinse ...sunt protejate acolo in globul nostru de cristal , globul magic al inimii noastre ...

Dar nu am sa va invit, mi-e prea teama ca nu voi primi nici un raspuns... ca iar voi citi..."nu aveti nici un mesaj nemoderat"...Asa ca ma voi amagi , din nou, ca daca as fi intrebat as fi primit raspuns, ca in mod sigur cineva ma citeste...ca nu sunt singura...doar eu si povestile mele...

Copilarie...

2009-12-16T22:22:00.009+02:00

Acum cateva zile afara viscolea, nu , nu ningea, viscolea. Asa cum se face, cu tot tacamul, ger, vant naprasnic si fulgi confuzati si ametiti invartindu-se peste tot...Asa ca dupa un drum de o ora ce trebuia facut intr-o jumate de ora, de ascultat colinde pline de iubire si facut ochiuri rotunde in aburul de pe geamul masinii, prin care sa privesc la povestea de afara...dupa toate acestea mi-am zis: "Hai la film!"

Zis si facut... am luat doua perechi de manute si am mers la cinema. La un desen animat cu extraterestrii verzi ce traiau intr-o lume similara anilor '50 ...Frumoase vremuri, apropo...

...se sting luminile, pop-corn-ul crantane prin toata sala ....un robotel pe post de catel, cu antena pe post de codita, inebunit dupa pietre in loc de mingi...un tanar omulet verde, timid si total indragostit de o ...tanara omuleata verde...Zambiti?...Eu am ridicat o sparnceana...Chiar e o conspiratie cosmica? Totul luna aceasta e legat de iubire? Sau doar un cupid obraznic si-a pus in cap sa ma tachineze pe mine?...Hmmm...

... atunci am gustat putin din dragostea copilareasca sau din ...copilaria dragostei...ca azi dimineata cand am primit in dar doua inimi de lut...Inimi pictate de patru manute si doua inimi calde...pictate cu prea mult rosu sau cu prea mult sclipici...inimi minunate...

Este minunat sa fii copil. Stii de ce? Atunci esti atotputernic. Chiar asa...cu cat suntem mai mici, mai neputinciosi si nestiutori cu atat avem impresia ca totul este posibil. Credem ca mosul chiar incape pe horn, renii pot zbura, mama ne poate lua durerea cu un sarut...iar catelul sigur la un moment dat v-a renunta a se mai preface si ne v-a vorbi pe limba noastra...

Atunci nu ne indoim de iubirea nimanui... iubirea este cel mai firesc si natural lucru care se poate intampla...Normal ca mama ne iubeste, tata, buni, ca pisica toarce la picioarele noastre iar catelul lesina de bucurie cand vede ca ne-am intors de la ...baie...

Cat de jucausa, pura si sincera este iubirea copilariei noastre, neatinsa de tachinari, asteptari, temeri, jocuri complicate ale ego-urior noastre prea mari pentru a mai incapea intr-un sarut...sau intr-un simplu "...mi-e dor de tine"...

Este o iubire atat de idilica incat nu a existat vre-odata sa nu fie impartasita...

Mi-e atat de dor de obrajorul cald lipit de sanul meu, de geana ce tresare cufundata in cel mai profund si minunant somn, de buzitele stranse ca o mura ce infloresc atat de frumos intr-un zambet cu miros de lapte...dor de iubirea lor neconditionata...